IN Advertising/PR

Topul de mai jos e alcătuit de Cristi Manafu pe baza unui sondaj la care au participat 87 de bloggeri. 4 dintre cele 5 propuneri ale mele sunt în top 10, 3 din primele 5 🙂 Trecând peste asta, n-ar trebui să mire pe nimeni rezultatele. Putem trage nişte concluzii care nu fac decât să confirme nişte lucruri pe care le ştiam deja:

1. Agenţiile de social media au dispărut din zonă. Sau au pierdut felia de bloggers relations. Depinde cum vreţi să-i spuneţi. Standout, prima agenţie de blogvertising, are cam 6% menţiuni, în timp ce liderii au fost menţionaţi peste 50% din bloggerii participanţi.  O surpriză pentru mine e prezenţa Blogal Initiative atât de sus în top, mai ales că targetul lor e în zona bloggerilor mai mici, n-are treabă neapărat cu primii 100 de bloggeri din .ro. Spada a ieşit din jocul ăsta blogosferic, destul de repede dacă mă întrebaţi pe mine. Ar trebui să ne dea mult de gândit că agenţiile specializate pe social media nu prea mai lucrează cu bloggeri. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Mercador se pare că s-a detaşat în cursa spoturilor creative între siteurile de anunţuri. Anul trecut Văru’ de la Tocmai a stârnit ceva vâlvă, în ultimele săptămâni personajul a trecut în planul secund şi au apărut nişte spoturi de familie, în nota celor de la concurenţă. Bonus, s-au trezit şi cei de la Okazii, care zici că au făcut un spot cu verişorii unor creativi respinşi de la admiterea Şcolii ADC*RO.

„Imaginează-ţi că faci o reclamă la Okazii.ro, ce echipă de creativi ai alege?”
Oricare alta.

Pentru Tocmai mi se pare că direcţia s-a cam pierdut, în încercarea de a lupta pe nişa pe care merg spoturile Mercador. Dacă până acum Tocmai era siteul ala „cu Văru”, acum au apărut spoturile astea: 1, 2, 3, care n-au nicio legătură cu nimic.  Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

La mai bine de un an după trecerea exclusivă pe online, Newsweek se întoarce pe print. Detalii.

Getty permite preluarea prin embed a fotografiilor din baza lor de date. Detalii.

Facebook a schimbat din nou NewsFeedul, la un an de la ultima modificare. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Doina Gradea pleacă din Pro, s-a lansat o aplicaţie de publicare anunţuri, Danone are o nouă platformă de comunicare, Vitrina Advertising a intrat în reţeaua AMIN, Facebook Messenger pe Windows Phone, cel mai popular tweet din istorie, Flipboard cumpără Zite de la CNN, vin reclamele pe Instagram.

IN Filme

banks_monumentsmen

Saving Mr. Banks – un film cu o distribuţie excelentă, o poveste cu mult potenţial şi un trailer care promite prea multe. Mă aşteptam la ceva mult mai haios, filmul e o dramă în toată regula. Sunt cam două filme combinate destul de aiurea, ba cu planul comic, ba cu planul dramatic. Încă o poveste adevărată, cum e moda în ultimii ani. Merită văzut dacă vă plictisiţi, cred că a ieşit din cinematografe, oricum a rulat destul de puţin, eu l-am prins pe ultima sută de metri.

The Monuments Men – bună de tot povestea – şi asta după un caz real. Trupa de bătrânei cu George Clooney în frunte reuşeşte să încropească un film bunicel, în genul filmelor de război din anii ’50. Nemţii şi ruşii sunt ăia răi, americanii sunt naţiunea salvatoare, francezii sunt şi buni şi răi. Firul poveştii se pierde la un moment dat în detalii, se înghesuie cam multe amănunte, dar norocul filmului a fost distribuţia.

Business românesc

question_answer0
IN Casual stuff

Cazul clasic de afacerist român: preferă să ţină în mână lucrurile, nu deleagă, nu îşi aduce ajutoare, conduce singur maşina. Pentru că poate, pentru că el n-o să moară niciodată, pentru că n-o să păţească nimic.

Doar că uneori intră toată firma la puşcărie şi te trezeşti că pur şi simplu nu mai ai un business. Probabil că în şase luni, până când e gata Chivu să preia afacerea fraţilor Becali, n-o să mai aibă ce afacere să preia. Şi nu e pentru că n-aveau pe cine să înveţe din timp şmecheriile meseriei, problema e că n-au vrut. Fraţii Becali obişnuiau să ţină o mulţime de scouteri şi impresari mai tineri pe lângă ei, ăia le făceau treaba, după care primeau un comision mic şi un şut în fund.

IN Casual stuff

Nu mă bucur că intră nişte oameni la puşcărie, dar mă bucur că s-a făcut dreptate şi nişte oameni care au fraudat vor plăti pentru faptele lor. E o diferenţă de nuanţă pe care mulţi oameni din jur nu o sesizează. N-am de ce să dau party că e Borcea la închisoare, dar pot să apreciez că funcţionează justiţia.

Doar că partea asta de condamnare e doar jumătate din treabă, acum rămâne să-şi facă şi presa jumătatea ei. E important să ţinem cât mai mult pe sticlă cazul acestor condamnaţi ca să distrugem piedestalul pe care tot presa i-a urcat. Copiii noştri trebuie să vadă că „şmecherii” ăia de la televizor, oamenii ăia intangibili, şmenarii ăia cărora nu le era frică de nimic, au ajuns în spatele gratiilor. Şi trebuie să înteleagă că era complet fals ceea ce s-a comunicat în ultimii 5-10 ani: că „şmecherii” scapă din orice situaţie.

Şi, în general, ar trebui plimbaţi prin faţa camerei pe toţi condamnaţii ăştia, poate aşa se va naşte o generaţie cu frică de justiţie.

IN Advertising/PR

Se pare că Ghiţă Ciobanul a fost tras pe linie moartă de Vodafone. Şi nu pentru că şi-ar fi făcut poză cu Ponta, ci mai degrabă pentru că aşa era gândită campania, să fie rulate mai multe personaje. Conceptul e în zona asta de oameni obişnuiţi care au probleme obişnuite şi folosesc Vodafone.

În timp ce voi citiţi rândurile astea, eu am plecat deja pe şoselele patriei să-l găsesc pe Adrian Şoferul şi să-mi fac o poză cu el, că aşa am înţeles că se practică. După ce îl găsesc sper să-mi preia toată lumea isprava şi să ne bucurăm împreună de existenţa lui Adrian, chiar dacă el e doar un personaj creat de o companie de telecom. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Recent, epicentrul mondial al hipsterimii româneşti, clubul Eden, a găzduit concertul cantautorului Romeo Fantastik, primul solist de manele porno. Caterincă maximă pe hipsterii care au cântat şi au dansat pe manele, dezgust în rândul anti-hipsterilor.

Şi-acum să explicăm puţin existenţa acestui concert. Pe la sfârşitul anilor 2000 ăsta era test de intrare în Leo Burnett, pe care mai apoi ni l-a dat Naumovici şi la Şcoala ADC*RO,  la brieful de campanie neconvenţională, în 2008.  Citeşte tot articolul

IN Caterinci

Sau ar putea fi o campanie mişto de promovare. Dar e doar o nimereală haioasă.

Pe scurt: o fată de la un site cere unor bloggeri să-şi schimbe numele blogroll-ului pentru că ei au marcă înregistrată. Subiectiv a explicat de ce e o prostie. Între timp, Ovi Sîrb a decis să-i trolleze, la fel şi Crivăţ. Ba chiar a scris şi Sorin Tudor pe tema asta. Acu ziceţi şi voi, nu e ăsta earned media? 😀 Citeşte tot articolul

IN Filme

cttm_poster_mic

Acum câteva săptămâni am avut ocazia să văd varianta finală a Closer to the moon, cel mai recent film al lui Nae Caranfil, produs de Mandragora Movies. E povestea celui mai mare jaf din istoria României, cel din 1959, când nişte evrei au atacat o furgonetă a Băncii Naţionale.

Super cunoscut jaful, s-au făcut documentare pe tema asta, chiar şi comuniştii au făcut un film de propagandă folosindu-se chiar de cei care au comis jaful. Nae Caranfil încearcă să spună povestea altfel, să răspundă la întrebarea „de ce au făcut-o?”. Toţi cei care au participat la jaf erau foşti membri ai partidului comunist, făcuseră parte din mişcarea de rezistenţă, au ocupat poziţii fruntaşe prin conducerea PCR. Doar că erau evrei, aşa că au fost îndepărtaţi.

Foarte mişto filmul, Mark Strong şi Vera Farmiga fac nişte roluri bune, atmosfera creată chiar te duce cu gândul la perioada aia. E un film de Hollywood filmat în România cu o echipă în mare parte românească şi cu câţiva actori importanţi din SUA.

Am avut plăcerea să lucrăm la site-ul oficial al filmului în ultimele săptămâni, e online de vineri. Îmi place mult cum a ieşit, găsiţi acolo o serie de informaţii despre echipă, distribuţie, şi oraşele în care va rula filmul.

Closer to the moon e de vinerea asta în cinematografele din toată ţara, merită să mergeţi să-l vedeţi.

IN Advertising/PR

Probabil că aţi observat asta în ultimii 4-5 ani, dar devine din ce în ce mai evident. Nu mai lucrăm în advertising, lucrăm într-un business al studiilor de caz bine scrise. Nu mai facem comunicare pentru produse, facem comunicare pentru ideile care ne-au venit şi pe care le-am implementat într-un cartier mărginaş sau pe un site obscur, cu un buget redus, uneori fără ştiinţa clientului.

Iar ăsta de mai jos e doar cel mai recent exemplu. Nu contează că nu ajungem la oameni prin campania respectivă, important e să ajungem prin studiul de caz pe care îl scriem pe urmă. Când eram eu mic ideile astea erau catalogate drept „ghosturi” şi descalificate din festivaluri, acum vremurile s-au mai schimbat.

Meniu