IN Advertising/PR

În urma diverselor experienţe pe care le-am avut cu o serie de clienţi, am descoperit nişte nevoi neacoperite în zona de comunicare (în special în comunicarea online).

  • Majoritatea companiilor care vor să testeze zona de social media ar dori să nu investească foarte mult în acest buget de test, combinând resursele interne de timp şi personal cu ceva consultanţă.
  • Clienţii ezită să intre în această zonă pentru că nu ştiu care sunt costurile şi sunt convinşi că o colaborare cu o agenţie specializată implică nişte sume mari de bani.
  • Nu în ultimul rând, reţinerea celor care încă sunt în dubii dacă e potrivit sau nu să comunice online e legată de un fee lunar pe care îl percep agenţiile şi freelancerii şi pe care companiile respective nu sunt pregătite să-l plătească.

Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Nu cred că e frază care să exprime mai bine delăsarea şi lenea din sistemul românesc de învăţământ. De-a lungul anilor am auzit-o de sute de ori, aproape la fiecare materie. Nu-mi amintesc decât vreo 2-3 cazuri în care eram „la zi cu materia” şi un singur caz în care am fost chiar puţin „înainte” cu materia, în 12 ani de şcoală (las la o parte facultatea, că acolo profesorii îşi planifică mai bine cursurile).

Am auzit fraza asta acum vreo 2 săptămâni, când treceam pe lângă un liceu bucureştean cu prestigiu. Era mijlocul lui octombrie (deci trecuse o lună abia din an) şi profesorii de plângeau deja că sunt în urmă cu materia. Teoretic, am putea da vina pe programa încărcată, numai că şi programa aia e stabilită tot de nişte profesori. Oamenii încearcă să înghesuie cât mai multe cunoştinţe în capetele micilor şcolari, dar planificarea – din câte ştiu – e făcută destul de bine. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Leo Burnett Group anunţa miercuri cea de-a 10-a agenţie a grupului: Breeze Mobile. Detalii.

Vodafone a lansat prima reţea 4G din România. Abonamentele vor fi disponibile din 2013. Detalii.

iPhone 5 s-a lansat oficial în România. Vodafone şi Cosmote au făcut evenimente dedicate, Orange a spus „pas”.

ProTV a depus plângere împotriva a aproximativ 40 de siteuri de streaming online care distribuiau ilegal conţinut. O parte s-au închis deja. Detalii.

Ursus a lansat săptămâna asta Control Generation – platforma de comunicare pentru tinerii 18-25. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: s-a lansat audvoci.ro, avem statistici despre Youtube în .ro, avem reţea socială pentru mămici, avem şi site pentru taţi, InternetCorp vinde haine pentru copii pe kidz.ro, s-a relansat Digital Zoo, Disney a cumpărat LucasFilm, GigaTV s-a închis, Zone Reality devine CBS Reality,  începe o nouă ediţie a şcolii IAA, Lorand Balint pleacă la Publicis după 10 ani de Leo Burnett, Gmail testează un nou format pentru compunerea mailurilor.

IN Filme

Skyfall – Cel mai nou film cu Bond se spunea că ar fi cel mai bun. Cu siguranţă nu e cel mai bun, dar nici cel mai prost. E undeva între, e bunicel spre bun. Deşi e un film de acţiune excelent, nu prea mai e Bond-ul pe care îl ştiam. Odată dispărute toate gadgeturile, fetele bond nu sunt aşa mişto, rămân doar bătăile şi împuşcăturile. Dar nici la astea nu se descurcă aşa bine Daniel Craig în filmul 23 din seria 007. Aşteptăm un Bond mai tinere, blondului i-a cam trecut vremea. Ah, şi 50% din film e făcut de Javier Bardem.

Almost Famous – l-am revăzut de curând în varianta director’s cut. Un film extraordinar, care te duce în atmosfera anilor ’70 din SUA. E povestea unui puşti care ajunge să plece în turneu cu o trupă rock, în calitate de redactor pentru revista Rolling Stone. Kate Hudson face un rol excelent, pentru care a şi luat un Golden Globe şi a fost nominalizată la Oscar. Dacă tot vă uitaţi la el, căutaţi o variantă cât mai extinsă, pe TV au fost scoase o grămadă de secvenţe mişto din film. Almost Famous: Untitled  e versiunea cea mai lungă, cu vreo 40 de minute în plus faţă de DVD. Atenţie, e posibil să vă îndrăgostiţi de Kate Hudson după vizionare.

IN N-as face

N-aş face lansare de iPhone în aceeaşi seară cu o reţea concurentă. Lăsând la o parte conceptul care mă depăşeşte (nu văd de ce m-aş îmbulzi să văd minunea sau să-mi cumpăr chiar la lansare), n-aş investi o grămadă de bani în jumătate din spaţiul editorial pe care l-aş putea obţine într-o zi obişnuită.

Am primit invitaţie la una dintre lansări dar mi-am văzut de program, la fel cum a făcut şi Orange. Dacă vă mai aduceţi aminte, prima coadă la aifon a fost la Orange Concept Store, acum vreo 4-5 ani, când toată lumea stătea în frig şi aştepta minunea.

Problema cea mare e că se investesc atâţia bani pentru ca utilizatorul să cumpere „iPhone 5 de la Cosmote”, nu „iPhone 5 de la Vodafone”. Dar după tot tămbălăul de ieri seară, reţinem doar că s-a lansat iPhone 5 în România. Care oricum exista „neoficial”. Şi pe care oricum o să-l cumpăr de la operatorul meu, că mai am ceva puncte şi poate prelungesc un abonament. Deci de ce atâta deranj?

Şi ca să încheiem optimist, bilă albă pentru Orange care s-a retras şi a zis „coada la iPhone is soooo 2007„, bilă albă pentru Vodafone care au rezolvat problemele de customer care măcar la AFI Experience Store şi bilă albă pentru Cosmote pentru că au început să conteze de vreun an sau doi.

IN Web

Nu trece o zi fără să citesc o aberaţie care să mă lămurească de ce nu se descurcă unele branduri pe net. În episodul de azi, avem un articol din Ziarul Financiar. V-aş da link, dar e pe ZF Corporate (sau ar trebui să fie, că nu l-am găsit decât în Google cache), eu am citit în ediţia print. Doamna Ştefania Harabagiu de la Brand Support zice aşa:

„Sunt anumite branduri care nu pot intra pe segmentul online, de exemplu brandurile de gospodine”

Nu m-am prins exact de ce brandurile de gospodine nu pot intra pe segmentul online.  E vreo lege dată? Sau doamna Harabagiu susţine că nu există gospodine pe internet? Şi dacă cumva crede o asemenea enormitate, sunt curios ce părere au cei de la Electrolux despre asta. Sau zecile (poate sutele) de siteuri şi bloguri de reţete. Oare cei de la Unisol, care au făcut un proiect cu Adi Hădean nu ştiau că brandurile de gospodine nu pot intra pe segmentul online? Cine i-o fi păcălit să dea banii pe internet?

Sigur, dacă pentru doamna Harabagiu online înseamnă doar Gsp.ro, Hotnews şi Gândul.info + 2-3 branduri generaliste, raţionamentul de cât de cât corect. Cât despre gospodine, locul lor e la cratiţă. Dar ca să ne lămurim, trebuie doar să ne gândim că un site de reţete ajunge şi la 12.000 de unici pe zi, după cum bine zicea Radu la un moment dat. Ăia toţi sunt gameri? N-o fi şi vreo gospodină?

Problema e că astfel de părerişti se găsesc la tot pasul şi opinează prin ziare şi reviste fără să aibă vreo treabă cu domeniul. Şi te trezeşti cu un client convins că vrei să-l furi, că a citit el undeva că nu merge onlineul şi tu vrei să-i vinzi asta.

IN Educatie&Literatura

În primăvară am ratat The Full Monty după ce a fost scos în ultima clipă din programul FITS2012. M-am ofticat şi am sperat să mă nimeresc la Timişoara într-o perioadă în care se joacă musical-ul pus în scenă de Răzvan Mazilu. Câteva luni mai târziu, am dat peste un anunţ pe Facebook. The Full Monty se joacă la Bucureşti, marţi – 13 noiembrie, pe scena Operei Naţionale, în cadrul festivalului „Viaţa e frumoasă!” Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Revenim cu subiectul meu preferat – legat de agenţii si bloggeri – pentru că în ultima perioadă am primit o grămadă de propuneri foarte amuzante. A abordat şi Răzvan subiectul zilele trecute, dar cred că se poate explica şi mai simplu.

Când vreţi să faceţi o campanie cu bloggeri, fie că aveţi agenţie de PR sau agenţie de online, e de ajuns să vă gândiţi la un singur lucru: de ce va accepta să scrie omul ăla despre clientul meu?

În cazul de faţă, ca să-ţi fac loc în politica mea editorială trebuie să ai fie un concept mişto de promovare (care s-ar putea să mă atragă), fie să ai buget. N-o să publice nimeni niciodată articole despre brandul X doar pentru că s-a lansat un produs nou. Dacă eu în mod normal nu scriu despre acvarii de peşti, n-o să scriu nici dacă îmi dai tu mail să-mi spui cât de mişto e acvariul tău. Citeşte tot articolul

IN IT

Am ajuns sâmbătă la Crystal Pallace puţin după ce se dăduse startul la programare. Echipele erau deja făcute (majoritatea lor), schemele de proiect erau trecute pe foaie, se auzea un zumzet calm şi muzica de fundal. Toată lumea coda. Peste 200 de programatori cu nasul în ecranele laptopurilor. Urma să fie o noapte foarte lungă pentru bloggerii prezenţi. Am stat la poveşti cu Radu şi Sorin, am făcut mişto de MCul Auraş, m-am mai învârtit prin zonă şi abia era ora 10.

Şi apoi am descoperit mesele de ping-pong şi conversaţiile de la ţigară. Care erau mult mai interesante decât ce se întâmpla în sala principală. Doar nu puteai să mergi printre mese şi să-i întrerupi pe oamenii ăia din treabă şi nici să stai în spatele lor şi să te uiţi cum codează nu prea era ok. L-am luat pe Auraş la un tenis de masă şi am început să trag cu urechea la ce se discuta. Oamenii chiar făceau networking în timp ce plimbau mingea de colo-colo. Cei mai neexperimentaţi primeau sfaturi, alţii căutau soluţii pentru probleme mai vechi, iar câţiva încercau să fure meserie. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sursa foto
Deşi facem o mulţime de studii de piaţă pentru a îmbunătăţi performanţa produselor noastre şi pentru a le vinde mai uşor, sunt momente în care consumatorii au alte aşteptări faţă de ceea ce le propune brandul. Nişa aspiratoarelor, de pildă, se învârte în jurul a două mari caracteristici în campaniile de comunicare: puterea şi volumul de decibeli.
Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştiu o grămadă de provinciali cărora le e teamă să conducă prin Bucureşti. Chiar dacă se bagă prin trafic, o fac cu frică, merg încet, încurcă circulaţia şi, evident, ajung să fie claxonaţi de toţi şoferii care vor să câştige 5 minute pe traseu. Uneori o fac şi eu, alteori evit să stau în preajma lor şi îi depăşesc cât se poate de repede. Numerele de provincie înseamnă viraje luate brusc, căutări nesfârşite de străzi sau locuri de parcare şi un comportament ezitant la volan.

Mai răi decât provincialii fricoşi sunt zmeii. Ăia care sunt convinşi că la capitală se merge nebuneşte şi tocmai de-aia e nevoie să meargă şi ei la fel. Ăia care nu respectă regulile pentru că sunt la Bucureşti şi aici „e o junglă”. Ăia care parchează pe unde apucă şi li se pare normal. Din păcate nu se vede numărul băiatului de mai sus, dar era de prin Prahova. În fundal se observă un Megane mai vechi de Caraş-Severin. Citeşte tot articolul

Meniu