IN Caterinci

Nu cred că e metodă mai simplă să enervezi două femei în acelaşi timp decât să mergi cu nevasta la frizerie.

În momentul în care te-ai aşezat pe scaun şi frizeriţa a ridicat foarfeca, deja a greşit. Înainte ca lamele să atingă vreun fir de păr, frizeriţa deja ţi-a stricat întreaga coafură. Tu, care erai un băiat drăguţ, ajungi să fii „ciuntit de vaca aia”. Sigur, ţie ţi se pare că te-a tuns chiar bine, dar pentru doamna ta lucrurile sunt cât se poate de clare! Ai încăput pe mâna unei ignorante fără talent care şi-a bătut joc de tine. Nu contează cu tu te simţi bine, ea ştie!

De cealaltă parte a firului de păr stă frizeriţa. O duduie care a văzut destule mofturoase care nu-l scapă din ochi pe „al lor” şi care se dau experte în hair styling. Nu le înghite deloc şi nu pricepe ce caută pe teritoriul altei femei.

Nevasta n-o să se reţină de la comentarii  gen”bretonul puţin mai scurt”, „perciunii parcă nu sunt egali”, „mai luaţi puţin din stânga”. Nici nu mai contează ce vrei tu. Iar frizeriţa o să se încăpăţâneze să execute prost. Totul se va transforma într-un joc al nervilor desfăşurat pe scalpul tău.

IN Contraste

Din când în când mai ajung pe diferite profile de Twitter şi văd fraza aia cu „acesta este un cont personal, a nu se asocia cu jobul meu”. Zâmbesc şi trec mai departe gândindu-mă că respectivii oameni şi-ar fi putut umple acel spaţiu cu informaţii ceva mai utile. De ce? Pentru că respectiva precizare este egală cu zero.

Gândiţi-vă la un fotbalist care e mare fan Inter Milano şi joacă la rivala AC Milan. Pune zilnic poze cu Inter dar la muncă se duce dincolo. S-a şi întâmplat asta uneori. Ce credibilitate avea acel jucător? Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Pe piaţa românească există vreo 30 de sortimente de bere (conform Asociaţiei Berarii României). Înmulţit cu 3 bloggeri per campanie, înseamnă cam 90 de bloggeri care pot face campanii la bere.

Mai există şi vreo 20 de mărci de maşini. Ori 3 bloggeri per campanie, rezultă 60 de bloggeri care pot endorsa maşini.

Şi mai adăugăm şi vreo 15 bănci care au prezenţă online. Adică vreo 45 de bloggeri.

Nu mai punem la socoteală biscuiţi, detergent, asigurări, blugi, telefoane, televizoare, antiviruşi, sucuri, restaurante, detergenţi etc.

E loc pentru toată lumea.”

IN Sunday's Media Recap

RCS-RDS continuă războiul cu trustul Intact. De data asta au refuzat să plătească 7 milioane de euro pentru transmisia Antenelor şi au scos posturile din grila abonaţilor DTH. Detalii.

Refresh.ro a început să publice rezultatele studiului BR 2011 la care au participat 700 de bloggeri. Detalii.

În cadrul High Impact Friends, eveniment organizat de revista Biz, Air France KLM a prezentat departamentul de social media al companiei. Detalii.

Contul de digital al Vodafone a fost câştigat de Kubis Interactive. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: a fost anunţat SEM Days, Mediafax.ro a lansat versiunea pentru iPad, Brandient a câştigat un premiu de design pentru eMag, contul BancPost merge la Lowe, la Coachella a apărut o hologramă a lui Tupac, Huffington Post a câştigat un Pulitzer, Klout a introdus Brand Squads, IKEA intenţionează să comercializeze electronice, iar Facebook a adăugat butonul „Listen” pe paginile muzicienilor.

IN Caterinci

Astăzi am dat o fugă până la Aerodromul Şirna (undeva lângă Ploieşti) pentru un zbor cu un avion ultrauşor la invitaţia băieţilor de la Aventuracard.ro. Am zburat într-o chestie mică şi care părea foarte fragilă, dar care a reuşit să ne ofere nişte senzaţii mişto. Şi mai mişto a fost atmosfera de pe sol.

Cum ar zice Nebuloasa, a fost o poveste despre oameni. Sigur, şi un avion, dar în primul rând despre oameni.

RăzvanBB a pus la cale toată ieşirea, a adunat gaşca, a filmat, a lipit cu scotch camere, a legănat fetele în hamac (la propriu!). Citeşte tot articolul

IN Filme

Undeva la PalilulaCum e să trimiţi un medic pediatru într-un sat fără copii? Absurd. La fel ca tot filmul lui Silviu Purcărete. Personaje absurde, pe alocuri groteşti, umor absurd, un medic negru de culoare care de fapt era român (altul decât Cabral) – asta în primii ani de comunism. O acţiune pe alocuri înfricoşătoare, aproape chiar de sadism. Dar o manieră „clasică” pentru filmul românesc modern. Înjurături menite să amuze intelectualul, un umor studiat care pare a fi la prima mână. Unii spun că e cel mai bun film postdecembrist. Ce-i drept, s-a muncit vreo 8 ani la el. Mergeţi să-l vedeţi, dar fixaţi-vă de acasă aşteptările.

My week with Marilyn – Un film care vrea să prezinte partea bună a personalităţii actriţei americane. Un om singur, nesigur, o femeie care se simte exploatată şi minţită de cei din jur şi caută refugiul în diverse leacuri mai mult sau mai puţin sănătoase. Sau cel puţin aşa e descrisă de tânărul Colin Clark. Mi-a plăcut Michelle Williams, deşi n-o simpatizez. Mi s-a părut că e ce trebuie. Mişto filmul şi pentru tabloul Marii Britanii de la mijlocul secolului 20.

IN Contraste

O mai ştii pe profa aia mişto din liceu? În timpul liber probabil că era o femeie total ruptă de realităţile cotidiene şi asta îi permitea să se concentreze pe programa şcolară.

Scriitorul ăla pe care l-ai citit în adolescenţă şi alături de care ai tremurat cu fiecare pagină întoarsă? Un beţiv isteric.

CEO-ul companiei la care vrei să te angajezi? Un tată care şi-a neglijat mereu copilul.

Toţi te-au inspirat la un moment dat, toţi ţi-au fost modele, poate chiar idoli. Şi poate că ţi-ai fi dorit să-i cunoşti, să stai la masă cu ei, să vă împrieteniţi. Mai bine că nu s-a întâmplat. I-ai fi descoperit aşa cum sunt ei în realitate. Şi, de obicei, realitatea nu are nicio legătură cu imaginea pe care ţi-ai format-o. Modelele pe care le avem în viaţă au doar o mică legătură cu omul care întruchipează acel model. Sunt doar nişte proiecţii conturate de impresiile noastre.

De cele mai multe ori am rămas dezamăgit când am avut ocazia să cunosc îndeaproape oameni pe care îi apreciam şi îi respectam foarte mult. Am realizat că sunt departe de ceea ce credeam eu.

O şansă

question_answer10 comentarii
IN Muzici

Vă povesteam acum ceva timp despre ArtistSignal, siteul care oferă o şansă reală trupelor mici din SUA şi Canada. În România nu avem aşa ceva, însă din când în când se mai iveşte o ocazie. Vama oferă o astfel de şansă. O trupă poate cânta în faţa a 4000 de oameni la Sala Palatului în deschiderea concertului Vama de pe 28 mai. Înscrierile se fac aici, iar cerinţa este ca trupa să aibă minim 3 piese originale. Până pe 3 mai se primesc înscrierile, în săptămâna 3-10 mai urmează votarea (va fi tot o aplicaţie pe pagina de Facebook a trupei).

Până la concertul de lansare, Vama invită bloggerii la o audiţie în premieră a noilor piese. Marţi, 8 mai, în Garajul EuropaFM. Pe lângă piesele Vama, pe 8 mai va fi şi un mini-concert al celor mai bune 4 trupe tinere aflate în competiţie (în funcţie de voturi). După încheierea voturilor, cele mai bune 4 trupe vor veni în Garajul EuropaFM pentru un mini-concert. Partea bună e că pot lua 2 cititori cu mine la audiţia albumului. Deci dacă sunteţi fani (sau dacă pur şi simplu vă place Tudor Chirilă) aştept comentarii. Dacă sunt mulţi doritori vom trage la sorţi.

IN Casual stuff

Prin 2006 lucram la o firmă care avea două secretare tinerele, simpatice, dar care erau mai mult de mobilă. Ştiau să răspundă la telefon (dar nu şltiau niciodată cine e şi cine nu e în firmă), ştiau să facă un ceai (dar nu ştiau niciodată cât zahăr trebuie să pună), ştiau să zâmbească frumos (dar nu reuşeau să îndeplinească prea multe taskuri. În vara respectivăau venit nişte documente care trebuiau modificate. Şi pentru că nu existau variantele electronice, a fost nevoie ca cineva să scrie zeci de pagini de contracte la calculator.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sunt un creştin ortodox practicant. Nu atât cât să devin habotnic, însă nici nu pot spune că nu practic deloc. Mă deranjează că a devenit o virtute să-ţi declari ateismul, aşa cum mă deranjează că a devenit o virtute să-ţi declari orientarea sexuală sau să-ţi strigi în gura mare credinţa. Nu sunt împotriva religiei în şcoli, cât timp fiecare copil e educat în religia lui. Mai apoi va putea să facă singur alegerile, dar pentru început e bine să ştie nişte lucruri de bază, să i se explice. Dacă alege să devină un practicant al religiei e important să ştie cam ce conţine Biblia, nu să citească la 30-40 de ani şi să fie mirat total. Citeşte tot articolul

IN Politics

Pe lângă Monica Tatoiu, Sânziana Buruiană, Irinel Columbeanu şi alte animale, la primăria Capitalei şi-a anunţat candidatura Nicuşor Dan. Un ins care a activat în cadrul asociaţiei Salvaţi Bucureştiul şi care vine cu un discurs de tipul „fuck the sistem”. Un intelectual de pulover cu anchior şi tricou polo. Băiatul bun de la etajul 3 care dă zăpada iarna din faţa blocului. Pe hârtie, un candidat ideal la primărie sau la orice altă funcţie. În realitate, un om care n-are nicio şansă.

La fel ca el au mai fost de-a lungul timpului diverşi nicuşori dani. Îl amintesc doar pe Dan Dumitrescu, candidat la Camera Deputaţilor în sectorul 1 la alegerile din 2008. A obţinut 289 de voturi (2%). În teorie, îl susţineau mii de oameni. Când a fost vorba să pună ştampila, doar vreo 300 au fost protestatari şi au dat o palmă sistemului. Citeşte tot articolul

Meniu