Prin 2006 lucram la o firmă care avea două secretare tinerele, simpatice, dar care erau mai mult de mobilă. Ştiau să răspundă la telefon (dar nu şltiau niciodată cine e şi cine nu e în firmă), ştiau să facă un ceai (dar nu ştiau niciodată cât zahăr trebuie să pună), ştiau să zâmbească frumos (dar nu reuşeau să îndeplinească prea multe taskuri. În vara respectivăau venit nişte documente care trebuiau modificate. Şi pentru că nu existau variantele electronice, a fost nevoie ca cineva să scrie zeci de pagini de contracte la calculator.
Biserica – tot mai departe
question_answer9 comentarii
IN Casual stuff
Sunt un creştin ortodox practicant. Nu atât cât să devin habotnic, însă nici nu pot spune că nu practic deloc. Mă deranjează că a devenit o virtute să-ţi declari ateismul, aşa cum mă deranjează că a devenit o virtute să-ţi declari orientarea sexuală sau să-ţi strigi în gura mare credinţa. Nu sunt împotriva religiei în şcoli, cât timp fiecare copil e educat în religia lui. Mai apoi va putea să facă singur alegerile, dar pentru început e bine să ştie nişte lucruri de bază, să i se explice. Dacă alege să devină un practicant al religiei e important să ştie cam ce conţine Biblia, nu să citească la 30-40 de ani şi să fie mirat total. Citeşte tot articolul
Despre Nicuşor Dan şi alţi nicuşori dani
question_answer18 comentarii
IN Politics
Pe lângă Monica Tatoiu, Sânziana Buruiană, Irinel Columbeanu şi alte animale, la primăria Capitalei şi-a anunţat candidatura Nicuşor Dan. Un ins care a activat în cadrul asociaţiei Salvaţi Bucureştiul şi care vine cu un discurs de tipul „fuck the sistem”. Un intelectual de pulover cu anchior şi tricou polo. Băiatul bun de la etajul 3 care dă zăpada iarna din faţa blocului. Pe hârtie, un candidat ideal la primărie sau la orice altă funcţie. În realitate, un om care n-are nicio şansă.
La fel ca el au mai fost de-a lungul timpului diverşi nicuşori dani. Îl amintesc doar pe Dan Dumitrescu, candidat la Camera Deputaţilor în sectorul 1 la alegerile din 2008. A obţinut 289 de voturi (2%). În teorie, îl susţineau mii de oameni. Când a fost vorba să pună ştampila, doar vreo 300 au fost protestatari şi au dat o palmă sistemului. Citeşte tot articolul
Leac pentru chelnerii greţoşi
question_answer5 comentarii
IN Casual stuff
Am descoperit, via Edward Boches, un restaurant care are meniul transformat într-o aplicaţie de iPad. Clienţii primesc un iPad la sosire şi îşi pot alege mâncarea preferată, pot vedea poze, pot comanda direct din aplicaţie.
Deşi vor mai trece, probabil, 10 ani până la apariţia unor astfel de meniuri la noi, cred că toţi românii care au avut vreodată probleme într-un restaurant vor primi cu bucurie schimbarea. Gata cu chelnerii greţoşi, gata cu „am înţeles greşit când am luat comanda” şi gata cu preparate pierdute pe drum. Avem toate şansele să scăpăm de toată partea neplăcută a experienţei dintr-un restaurant.
Totuşi, aşa cum bine sublinia cineva care lucrează cu restaurante şi care a vrut să mă aducă cu picioarele pe pământ, la noi majoritatea localurilor nici măcar nu au poze cu preparatele (pentru site). Ce să mai vorbim de aplicaţii de iPad?
Ia în calcul eşecul
question_answer2 comentarii
IN Casual stuff
Am auzit prima oară de conceptul ăsta în fotbal, pe la echipele mari. Un antrenor, nu-mi mai amintesc care, vorbea despre cum îşi poate îndeplini obiectivul cu un anumit număr de înfrângeri, câteva egaluri şi câţiva jucători accidentaţi. Era pentru prima oară când auzeam pe cineva că ia în calcul şi eşecurile. Am întâlnit mai apoi noţiunea şi în business.
În niciun campionat din lumea asta nu există vreo echipă care să câştige toate meciurile. Şi totuşi, toţi îşi propun asta.
Sigur, poţi să te gândeşti că totul va merge bine, oamenii vor fi total înnebuniţi de produsul/serviciul tău şi că o să vinzi pe rupte, poţi chiar să fii moderat în aşteptări şi să-ţi faci planurile în funcţie de asta, dar până nu iei în calcul şi eşecul n-o să faci mare lucru. Trebuie să fii conştient că uneori vei pierde clienţi, că furnizorul principal o să falimenteze, că se vor întâmpla lucruri care îţi vor da calculele peste cap. Important e să reuşeşti să-ţi vezi de treabă în ciuda acestor probleme. Dacă le accepţi încă de la început n-o să reuşeşti să le elimini, dar îţi vei putea forma nişte aşteptări realiste.
Cred că ne lipseşte asta. Nu văd oameni de business din România care să ia în calcul şi varianta mai puţin fericită a lucrurilor. Entuziasmul foloseşte până la un anumit punct, mai încolo trebuie să fim (măcar puţin) pragmatici.
Asta e un fel de cugetare la micul dejun. Din păcate nici eu nu aplic (încă) ce-am scris.
Expresia unei generaţii
question_answer1 comentariu
IN Contraste
Sau „De ce ne atacă jandarmii”
Cred că nu există şi nici ne vom întâlni în următorii ani cu vreo expresie mai puternică decât aceea cu „băgaţi siteul de cultură la dubă„. Deja a intrat în limbajul popular, deocamdată în rândul intelectualului de internet, în curând şi în limbajul popular. Citeşte tot articolul
Motivaţional după drob
question_answer0
IN Casual stuff
Am dat peste citatul de mai jos citind un articol despre Groupon (via). Ideea face parte dintr-un discurs rostit de Theodore Roosevelt la Paris, în 1910. Nu e vreo descoperire nouă, e un citat (şi un discurs) celebru, dar am simţit nevoia să-l public aici. Citiţi mai multe detalii despre The Man in the Arena aici.
It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who strives valiantly; who errs, who comes short again and again, because there is no effort without error and shortcoming; but who does actually strive to do the deeds; who knows great enthusiasms, the great devotions; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails while daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who neither know victory nor defeat.
Nu ştiu de ce, dar pe mine m-a dus cu gândul la toată povestea cu haterii vs. diverşi bloggeri 🙂
Sunday’s Media Recap
question_answer0
La o săptămână după ce a apărut versiunea de Android, Instagram a fost cumpărat de Facebook pentru 1 miliard de dolari. Detalii.
Google Plus şi-a schimbat designul, la mai puţin de un an de la lansarea oficială. Detalii.
Monica Jitariuc, Head of Social Media Department la The Practice România devine partener în cadrul agenţiei. Detalii.
Smark a anunţat conferinţa Brands and Communities, un eveniment dedicat oamenilor de marketing. Detalii.
Joi Răzvan Baciu lansa (alături de semnatarul acestui articol) CarBusters.ro, un soi de emisiune online cu maşini.
Alte ştiri pe scurt: Mediafax a preluat licenţele pentru GQ şi Glamour, RoNewMedia va avea o revistă oficială a evenimentului, Dan Andronic a preluat pachetul majoritar de acţiuni ale Evenimentului Zilei, Doru Panaitescu este blogger acreditat la Marketing 3.0, iar AOL a vândut brevete de 1 miliard de dolari către Microsoft.
Fotbalul, înainte de toate.
question_answer1 comentariu
IN Casual stuff
Sâmbătă. 14 aprilie. Meci. Oţelul Galaţi întâlneşte Steaua. Cele două echipe se bat într-un simulacru de fotbal cu pretenţii de partidă importantă. Stadionul Oţelului e plin, probabil că gălăţenii şi-au făcut planul să meargă la Înviere direct de la meci. În plictiseala generală se aude crainicul stadionului:
„Posesorul autoturismului GL-…-…. care a parcat pe linia de tramvai, este rugat să se prezinte la maşină”
Probabil că el, posesorul, a căutat disperat un loc de parcare. Şi pentru că începea meciul, s-a gândit că poate să lase puţin maşina pe şine, doar n-o să treacă niciun tramvai o oră jumate, cât e el la meci, nu? Oare a lăsat-o cu avariile pornite?
Cele două filme de sâmbătă
question_answer0
IN Filme
Salmon Fishing in the Yemen – mă aşteptam să fie o comedie uşurică. E mai mult un film siroposo-dramatic. Ewan McGregor e băiatul bun (şi expert în peşti) care se îndrăgosteşte de Emily Blunt (can’t blame him) şi care porneşte într-o aventură nebunească de transportare a unor… peşti. În Yemen. Interesantă partea de PR a poveştii şi cum influenţează departamentul de relaţii publice pe toată lumea. Nu m-a dat pe spate, trailerul anunţa ceva mai bun.
American Reunion – e a 4-a parte din American Pie, un fel de comeback după 13 ani. Dacă aţi râs la prima parte, e posibil să rădeţi şi acum. Mie mi s-a părut puţin mai bună decât părţile 2 şi 3 dar mai slabă decât prima parte. Alţii s-au distrat la greu. În spatele meu, la cinema, erau 3 puşti care au râs cu lacrimi. Eu aş fi ieşit la un moment dat, dar am rămas în sală de dragul amintirilor. Clar nu e o continuare mai bună decât originalul, dar Stiffler rămâne la fel de amuzant.
Au început înscrierile pentru Ideo Ideis VII
question_answer0
IN Casual stuff
Anul trecut n-am reuşit să ajung la Ideo Ideis – festivalul de teatru tânăr desfăşurat la Alexandria – pentru că s-a nimerit fix în perioada în care eram în concediu. Am urmărit, totuşi, posturile scrise de Nebuloasa de la faţa locului. Îmi imaginez că e o energie extraodinară în tot oraşul pe parcursul evenimentului. Cam ceea ce am văzut la Alba Iulia cu ocazia festivalului de folk Ziua de mâine.
În urmă cu o săptămână au început înscrierile pentru a VII-a ediţie Ideo Ideis. 9 dintre cele mai bune piese vor avea ocazia să participe în concursul de teatru ce se va desfăşura între 13 şi 22 august la Alexandria. La asta se adaugă o tabără de educaţie alternativă. Nu vor lipsi nici în acest an reprezentaţii de gală, însă până atunci mai e. Deocamdată puteţi da de veste cunoscuţilor care joacă în trupe de teatru şi care vor să evolueze. Detalii despre înscrieri pe siteul Ideo Ideis.
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
