Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Liverpool încheie colaborarea cu Adidas

question_answer2 comentarii
IN All Sports


Sursa foto

În 120 de ani de istorie Liverpool a avut 5 sponsori pe tricou (Standard Chartered, cel de-al 5-lea, înlocuind în 2010 Carlsberg) şi, din 1973, doar 3 furnizori de echipament sportiv: Umbro, Adidas şi Reebok (care aparţin tot de Adidas). Se pare că începând cu 2012 va exista un al 4-lea furnizor de echipament sportiv, colaborarea cu Adidas fiind aproape încheiată. Se vorbeşte de un contract cu cei de la Warrior Spors, firmă din SUA care e pe tricourile multor echipe din NHL şi NLL (liga naţională de lacrosse). Later edit: a apărut şi comunicatul oficial.

Aparent, problema a fost de ordin financiar. Liverpool a cerut mai mult, Adidas n-a fost dispusă să dea. Sau cel puţin asta au spus oficialii de pe Anfield. Însă CEO-ul Adidas a declarat că problema e legată de slabele performaţe ale clubului (ce-i drept, de 5 ani n-au mai câştigat niciun trofeu şi de vreo 2 ani n-au mai jucat în UCL).

De fapt, totul e legat de acţionariat. Noii patroni controlează şi Boston Red Sox, echipă cu tradiţie în MLB. Anul trecut, New Balance, compania de care aparţine Warrior, a câştigat contractul pentru echipamentul Boston Red Sox. În plus, John Henry şi cei de la New England Sports Ventures ştiu să facă două lucruri: performanţă şi bani. Şi pentru că performanţele mai au ceva de aşteptat, au început să facă bani. Au venit cu acest contract de 25 de milioane de lire anual, record absolut. Adidas dădea vreo 12 milioane de lire anual, în timp ce Nike dă vreo 23 de milioane ca să fie pe tricourile rivalilor de la Manchester United.

Ce implicaţii are schimbarea asta pentru suporteri? Liverpool va dispărea din Europa în ceea ce priveşte echipamentul sportiv. Singura şansă va fi să cumpărăm online. Dacă în magazinele Adidas mai găseai ceva produse cu emblema Liverpool, a dispărut şi acea şansă, cele mai multe magazine Warrior fiind în SUA. Unii suporteri deja au creat pagini de protest. N-o să-i ajute cu nimic.

Totuşi, e posibil să existe şi părţi bune. Poate odată cu schimbarea furnizorului de echipament vor mai scădea şi preţurile. Toate produsele cu logoul Adidas au fost mereu de vreo 2 ori mai scumpe decât produsele obişnuite.

Bonus: toată seria de echipamente pe care le-a avut Liverpool de-a lungul istoriei.

Încă mai merg schemele astea?

question_answer4 comentarii
IN All Sports

În rarele momente în care ajung să plătesc întreţinerea, îmi place să stau şi să ascult poveştile oamenilor de prin bloc. Fiecare cu nemulţumirea lui, fiecare cu diverse istorisiri legate de complexul nostru rezidenţial.

Astă-seară aşteptam la rând şi am auzit o poveste demnă de Amintirile din Epoca de Aur. Cică azi ar fi umblat prin bloc un individ în salopetă care pretindea că ar fi de la deratizare şi cerea bani locatarilor pentru un serviciu de deratizare efectuat la subsolul blocului. 66 de lei.

O tipă de vreo 25 de ani (din Bucureşti! deci nu vreo tipă venită acum din provincie) povestea supărată că individul i-ar fi zis că e trimis de administrator şi că el a prestat un serviciu pentru care îşi vrea banii. Când tipa a cerut chitanţă, impostorul i-a zis că aia se obţine de la administrator, odată cu plata întreţinerii. Şi astfel tipa venise să plătească întreţinerea şi să se convingă că n-a fost ţepuită.

Las la o parte faptul că în astfel de cazuri nu prea stau la palavre cu ăştia, dar să-i şi dai 66 de lei? Sau mai exact, să-i dai bani? Credeam că schemele astea nu mai merg de ani buni. Mai ales la tineri peste 25 de ani, oameni în toată firea. Câtă vrăjeală să fi avut acel ţepar?

Locuri prin Bucureşti: Old Nick Pub

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Am nimerit prima oară în Old Nick-ul din Piaţa Lahovari total întâmplător. Ştiam că mulţi ani a fost acolo restaurantul La Escu însă nu intrasem niciodată. O vreme locul a fost închis, iar într-o după-amiază ploioasă de octombrie am observat că se lustruia firma noului pub. Am aflat pe loc despre pubul din Sinaia şi o istorie scurtă a locului respectiv.

Îmi place că Old Nick-ul de la Lahovari are o zonă de club – la subsol, o zonă de pub – la parter şi un soi de ceainărie foarte primitoare la etaj. Am încercat cocktailurile şi sunt ok, ciocolata caldă (care e chiar caldă, nu fierbinte ca în multe alte locuri!), lapte cald (nu-mi amintesc ultima oară când am văzut pe meniul unui bar/pub lapte cald) şi un soi de prăjitură cu mere. Nu rataţi pizza (vreo 20 de lei) sau baghetele cu diverse chestii (sunt vreo 12 lei). Chelnerii sunt simpatici (poate pentru că abia s-a deschis?) şi muzica e bună.

Old Nick Pub e pe Facebook aici (de unde am şi luat poza).

De ce nu ieşim în stradă

question_answer193 de comentarii
IN Casual stuff

Sutele de manifestanţi din piaţa Universităţii au tot îndemnat la solidaritate în ultimele zile. Haideţi cu noi, ca pe 22 a fost la ordinea zilei, deşi mulţi dintre ei nici nu ştiau la care 22 se referă. Dar să vedem de ce nu ieşim în stradă, noi ăştia care suntem acuzaţi că privim pasivi:

– pentru că astăzi am mâncat de 3 ori
– pentru că ieri am avut bani să-mi cumpăr bilete la teatru
– pentru că săptămâna trecută am văzut 2 filme la cinema
– pentru că scriu acest post de pe un laptop
– pentru că la supermarketuri e plin de mâncare
– pentru că am cu ce să cumpăr din când în când flori
– pentru că e mereu curent electric, cu mici excepţii
– pentru că pe BestJobs sunt 12.200 de locuri de muncă disponibile
– pentru că ştiu mulţi oameni care doar muncind, fără alte şmecherii, îşi permit maşini de lux
– pentru că avem posibilitatea reală de a munci în străinătate
– pentru că Valea Prahovei e blocată în fiecare weekend
– pentru că peste 7 luni oricum sunt alegeri
– pentru că părinţii şi bunicii noştri îşi primesc salariile şi pensiile la timp
– pentru că n-o ducem bine, dar nici în faliment nu suntem

Odată ce aţi terminat de citit acest post, vă invit şi la continuarea de aici.

Mergeţi la teatru. E mult mai simplu.

question_answer8 comentarii
IN Teatru


Foto via

Până anul trecut ajungeam destul de rar la teatru. Niciodată nu cumpăram bilete la timp, iar siteurile teatrelor din Bucureşti conţineau mult prea puţine informaţii.  Situaţia era destul de nasoală, pentru că teatrele mari aveau sălile pline, deci nu exista niciun interes pentru online. Banii şi aşa nu ajungeau pentru decoruri, salarii şi restul de cheltuieli. Excepţie a făcut întotdeauna Teatrul Masca, ei fiind însă un teatru de cartier.

Însă în ultimul an am văzut o deschidere tot mai mare a teatrelor faţă de online. Mai mulţi directori au căzut la pace cu Eventim astfel încât Bulandra, Teatrul Mic, Teatrul Foarte Mic, Masca şi Palatul Copiilor oferă bilete prin sistemul de ticketing online. Asta înseamnă că puteţi să cumpăraţi bilete la aceste teatre de pe site, din magazinele Vodafone, din Cărtureşti, Humanitas şi încă câteva locuri. Chiar şi online, puteţi rezerva acum biletele şi le puteţi plăti în 72 de ore cu ridicare din Mall Vitan, Plaza sau sediul din Strada Polonă. Sau vă pot veni acasă cu plata ramburs. Citeşte tot articolul

Sunday’s Media Recap

question_answer0
IN Sunday's Media Recap

Facebrands a realizat un infografic foarte interesant legat de Facebook în România. Detalii.

George Buhnici a realizat o serie de materiale de la CES 2012. Le găsiţi aici.

Google a lansat săptămâna asta Social Search. Adică Google+ va avea o importanţă mai mare în rezultatele de căutare. Detalii.

A apărut prima utilizare cu adevărat creativă a timelineului Facebook. Detalii.

Sony a anunţat primele două telefoane după ruptura de Ericsson. Detalii.

Mashable anunţă prima piesă de teatru transmisă pe Facebook. Eu ştiam că prima a fost prin august.

UAPR organizează nişte cursuri gratuite pentru oamenii din agenţiile membre.

Ştiri pe scurt:  s-a lansat treizecizero.ro, Q2M a pierdut o parte din siteurile Intact, urmează să apară o televiziune inutilă, s-a lansat awww.ro, AR. Drone e la versiunea 2.0.

Arhanghelii Literaturii Române (16)

question_answer3 comentarii
IN Arhanghelii

Trebuie să fi fost prin clasa a 10-a când a avut loc toată povestea cu jurnaliştii răpiţi în Irak. Am auzit într-o seară la ştiri că sunt 3 români răpiţi însă n-am dat prea mare atenţie subiectului. Sigur, erau vremuri istorice, însă problema nu mă atingea în vreun fel. Însă a doua zi la şcoală se vorbea cum că unul dintre jurnalişti ar fi fratele profei noastre de fizică, supranumită Fifi. Asta schimba cu totul lucrurile!

Pentru că eram nişte tineri cetăţeni cu spirit civic, am hotărât să mergem la mitingul de solidaritate care se organiza la Universitate. Întâmplător (total întâmplător!), acest protest avea loc în timpul orelor de curs. Am discutat cu profesorii, le-am spus că suntem solidari cu doamna Fifi şi ne-am cărat la protest. Ba chiar am mai vândut pontul şi altor colegi, încât am reuşit să ne strângem vreo 100 de elevi bezmetici.

În prima zi am fost la protest cu toată clasa. Era destul de cald (un început de primăvară) şi am stat acolo cam cât ţineau orele de la liceu. Erau câteva sute de oameni, toţi scandau. Unii aveau o problemă cu guvernul care trimite trupe în Irak, alţii cu războiul în sine, alţii strigau împotriva americanilor. La un moment dat şi-a făcut apariţia şi profa noastră de fizică, vizibil afectată de toată povestea.

A doua zi nu s-au mai strâns nici un sfert din protestatari. Însă noi eram acolo, pe baricade. Şi în următoarea zi, şi în următoarea. Cred că am stat în piaţă vreo săptămână. La televizor se vorbea de mitinguri de solidaritate însă noi eram vreo 15 liceeni ameţiţi, vreo 4-5 revoluţionari, încă vreo 2 care aveau ceva cu guvernul şi nişte oameni ai străzii. Ah, şi vreo 2 jandarmi care supravegheau obiectivul. Studenţii veneau şi plecau iar noi rămâneam acolo, să protestăm.

Profa a mai venit de vreo 2 ori şi s-a prins că noi găsisem şi în asta pretext de chiul. Totuşi, în mod ciudat, după ce toată povestea s-a încheiat şi am aflat cu toţii că era o făcătură, toată clasa a primit câte un zece sau doi. În semn de apreciere.

Colecţia completă de poveşti din Şcoala Centrală aici.

O sâmbătă obişnuită

question_answer0
IN Casual stuff

– Ce facem, comandăm pizza?
– Nu ştiu, dacă vrei tu.
– Aşa mă gândesc, pe vremurile astea nu prea putem să ieşim la restaurant.
– Atunci alege tu filmul. Şi trimite un băiat să mai ia nişte vin.
– Bine, Maria. Şi până vine pizza mă mai uit puţin la golanii ăştia de la Universitate.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer4 comentarii
IN Filme

Din cauză că m-am transformat într-un cinefil înrăit, inaugurez o nouă rubrică săptămânală. În fiecare sâmbătă voi scrie despre două filme.

Carnage e cel mai recent film al lui Roman Polanski, o comedie foarte mişto. O oră şi ceva două cupluri stau într-un apartament din New York şi discută despre bătaia dintre copii lor. Până la final lasă la o parte politeţurile şi ajung să se certe pe o serie de probleme serioase. Ai zice că filmul e prea static şi de-a dreptul plictisitor. Dar jocul de replici e absolut bestial. În rest, Jodie Foster a îmbătrânit iar Kate Winslet are fundul cam mare.

The Girl with the Dragon Tattoo e ecranizarea primului roman din seria Millenium, de Stieg Larsonn. N-am citit cărţile, aşa că nu ştiam la ce să mă aştept când am intrat în cinema. După două ore şi ceva am plecat destul de impresionat. Fata cu un dragon tatuat e un thriller destul de bun, cu o serie de artificii hollywoodiene pe alocuri şi cu un fir epic uşor încâlcit. Câteva personaje par a fi introduse forţat în poveste, dar per total merită să-l vedeţi. Aşteptaţi-vă totuşi la câteva scene mai dure.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu