IN Contraste

În clasa a 9-a, Ruxandra Coman era o tipă care nu ieşea cu nimic în evidenţă. Energică, zâmbitoare, dar destul de tăcută, Ruxandra era mai mult wing woman. O adolescentă care nu anunţa nimic, dacă ar fi să folosim un clişeu de presă. După ceva timp şi-a descoperit pasiunea pentru actorie şi a intrat în trupa de teatru a şcolii. Vreo 2 ani mai târziu reuşea să ia note mari la română recitând poezii într-un stil care chiar îţi făcea pielea de găină.

A dat la UNATC, a intrat şi a început să joace. Mai întâi pe la facultate, unde a fost colegă cu Ioana Blaj şi Victoria Răileanu. O generaţie care va fi mare, veţi vedea.  Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Sursa foto

Sper că aţi avut ocazia până acum să vizitaţi prima şcoală românească, din cartierul braşovean Şchei. Acolo sunt nişte bănci din lemn şi câteva tăbliţe precum cea din imaginea de mai sus. Dacă n-aţi fost până acum, musai să mergeţi şi să-l căutaţi pe prof. Vasile Oltean, care are să vă povestească o grămadă de lucruri simpatice. Şcoala e acolo din 1495, băncile şi tăbliţele doar de pe la începutul secolului al XIX -lea.

Ca să înţeleagă şi cei mai tineri, tăbliţele respective era folosite de elevi pentru diferite exerciţii scrise cu creta. După ce terminau exerciţiul, ştergeau cu buretele şi continuau pe aceeaşi tăbliţă. Pe faţă era „de matematică” şi pe spate era „de română”, cu liniile corespunzătoare.
Citeşte tot articolul

IN Web

La un moment dat, Cristi Manafu scria deznădăjduit că e foarte greu să porneşti în România un start-up şi să ai succes internaţional. Recenta vânzare a Summify dă speranţe multor antreprenori români, care văd că există şanse şi dintr-un apartament de bloc dintr-un cartier bucureştean.

Sigur, traseul Summify e ceva mai complex, n-au trecut direct de la un apartament din Berceni la sediul Twitter, însă ceea ce trebuie să reţinem e că se poate. Şi sunt poate prea puţini cei care întreţin această speranţă a antreprenorilor români. Finanţările primite de Emi Gal sau Vladimir Oane şi acum achiziţia Summify sunt nişte semnale importante pentru piaţa locală, chiar dacă proiectele respective sunt pe alocuri criticate.

IN Casual stuff

Foto via

Când eram mic, n-aveam multe probleme. La fel ca majoritatea copiilor crescuţi la oraş, treaba mea era să mă joc, să mă uit la televizor, să dorm, să citesc, mai târziu să-mi fac lecţiile. Nu trebuia să dau de mâncare la găini, la porci, nu aveam niciun animal de companie

Pe lângă veşnica dorinţă stresantă „abia aştept să mă fac mare”, cred că mai era un singur lucru care îmi deranja existenţa: nu reuşeam niciodată să văd un serial de desene animate de la cap la coadă. Îmi amintesc la început de Scooby-Doo, care era difuzat de Antena 1 şi parcă Tele7 Abc într-o vreme. Nu că aş fi ştiut eu să citesc, dar pe vremea aia nu existau programe TV. Nici n-ar fi avut cu ce să încropească o revistă. Citeşte tot articolul

IN Contraste

În urmă cu câteva săptămâni, am trimis un mail într-o zi de vineri, foarte târziu, aproape de încheierea programului. Nu avea nicio miză, aşa că amânasem răspunsul în ziua respectivă. Câteva ore mai târziu, aproape de miezul nopţii, eram la cinema şi aşteptam să înceapă filmul. Am verificat atunci emailul şi tocmai primisem răspuns de la omul de PR cu care corespondasem. „Ce tare! Chiar şi la ora asta oamenii sunt gata să răspundă, trebuie să fie o adevărată încântare pentru şefii lor să vadă genul ăsta de devotament„. Asta mi-am zis şi uitat apoi întâmplarea.

Zilele trecute am citit despre iniţiativa celor de la Volkswagen, care au decis să oprească în afara programului de lucru serverul de email conectat la telefoanele mobile ale angajaţilor. Măsura e menită să-i ajute pe angajaţi să se concentreze pe odihnă şi dezvoltarea unei vieţi personale. Chiar dacă se spune că în era digitală e necesar să fii în permanenţă conectat, iată că cei de la Volkswagen consideră că e la fel de important şi necesar să fii odihnit şi binedispus. Deşi nu se aplică în toată compania, cred că e un prim pas important.

Despre The Fear of Missing Out am mai scris. Oamenii rămân în permanenţă conectaţi, şi în weekend, şi în concediu, de teamă să nu piardă ceva important. Recent, Universitatea din Worcester a publicat un studiu care arată că unii oameni au devenit absolut obsedaţi de verificarea permanentă a telefoanelor mobile şi au început să audă „vibraţii-fantomă”. Iar nivelul ridicat de stres care e provocat de telefoanele mobile le afectează şi randamentul de muncă.

Cred că în viitor vor exista tot mai multe companii care vor realiza că oamenii lor au nevoie să se deconecteze total de birou în momentul în care se încheie programul de lucru. Altfel vor exista tot mai mulţi oameni ajunşi la epuizare fizică şi psihică într-un ritm de lucru care creşte de la o zi la alta.

IN Sunday's Media Recap

Ştirea săptămânii e legată de Summify, start-up-ul românesc fiind cumpărat de Twitter. Este probabil una dintre cele mai importante tranzacţii în care a fost implicată o echipă românească. Detalii aici şi aici.

O mulţime de siteuri din toată lumea – printre care Google, Wikipedia sau WordPress – au protestat miercuri împotriva SOPA. Detalii.

FBI a închis Megaupload, unul dintre cele mai mari siteuri de file-sharing din lume. Asta a dus la un răspuns dur de la hackeri. Detalii.

Jerry Yang, fostul CEO de la Yahoo, şi-a dat demisia marţi, semn că are lucruri mai interesante de făcut decât să aştepte să se închidă prăvălia. Detalii.

Nokia a lansat Şcoala de Blogging, un proiect pilot ce se va desfăşura la liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Coordonatorii proiectului: Victor Kapra şi Vlad Petreanu. Detalii.

Profitând de degringolada generală, Bogdan Naumovici şi Aneta Bogdan şi-au lansat proiectul politic Împreună 2012. Nu cerea USL un guvern de tehnocraţi? Iată-i 🙂

Orlando Nicoară anunţă că publicitatea pe ComputerGames.ro va fi vândută de Mediafax Group. Detalii.

OnMedia, agenţia care are în portofoliu (printre altele)  KFC şi Pizza Hut, s-a rebranduit devenind AdBrain. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Doru Panaitescu a scris un mic ghid pentru cei care vor să se angajeze, Dan Filoti pleacă de la Prosport la DigiSport iar Costin Ştiucan vine de la Dolce Sport la Prosport, Digi 24 va emite pe frecvenţa 10 TV, prima generaţie de Tempocraţi a absolvit, Facebook anunţă integrarea în Timeline a 60 de aplicaţii iar Google+ a ajuns la 90 de milioane de conturi.

O semi-problemă

question_answer0
IN Casual stuff

Când am scris zilele trecute că e plină Valea Prahovei şi asta demonstrează că avem bani, am primit o grămadă de înjurături.

Păi sunt cozi în fiecare weekend pentru că nu sunt autostrăzi, bă boule!!!

Da, aşa e, nu e autostradă, e drumul ăla de o bandă pe fiecare sens. Dar să zicem că vom avea o autostradă, credeţi că va fi mai puţin aglomerat? Pe drum nu, dar în staţiuni va fi la fel, poate mai aglomerat. Asta pentru că şoseaua e doar o parte din problemă. Ajungi pe Valea Prahovei şi n-ai unde să parchezi (sau dai 3.5 lei pe oră), găseşti cu greu cazare, stai la cozi ca să urci în vârful pârtiilor.

Avem câteva staţiuni amărâte pe care le supra-populăm în fiecare an.

Dar nu, oamenii n-au bani.

IN Filme, Web

La finalul anului trecut am primit cadou de la cei din PRO un voucher cu o lună de acces la Voyo.ro, platforma care oferă conţinut video online în sistem de abonament şi Pay Per View.

Am testat streamul pe acelaşi sistem, cu două conexiuni diferite: un abonament Clicknet Power (cel mai ieftin pachet, cel cu router wireless) şi un Fiberlink 2 (varianta „top” de la RDS). Pe wireless se mişcă destul de prost, sacadat, problemă pe care Dolcetv.ro nu o are. Pe fiberlink merge excelent, am reuşit să văd Poliţist, adjectiv. Citeşte tot articolul

IN Web

Miercuri mă pregăteam să scriu nişte posturi pe blog şi căutam diverse informaţii (ştiţi, eu am prostul obicei de a mă documenta atunci când scriu ceva). Şi mi-am dat seama că am ajuns să folosesc enorm de mult Wikipedia. Aproape că la fiecare căutare de pe google arunc un ochi şi la rezultatul din Wikipedia.

Şi toată povestea asta cu SOPA aproape că m-a blocat. Wikipedia a ajuns un fel de Referate.ro în varianta pentru bloggeri. Fără să vreau, am devenit dependent de un anumit tip de sinteză a informaţiei, m-am obişnuit cu o anumită structură. Chiar dacă ulterior verific anumite informaţii în alte surse.

Încercaţi pentru o zi să nu folosiţi deloc Wikipedia. O să vă daţi seama că a devenit un „must-have”. Şi pentru că se tot pune problema asta de câţiva ani, în momentul de faţă sunt convins că aş plăti pentru a avea acces la Wikipedia, probabil în limita a câteva zeci de euro pe an. Voi? Cât de des folosiţi Wikipedia? Aţi putea să vă lipsiţi? Aţi plăti?

 

IN Politics

Cifre:

– 446 de oameni au dat Like postului scris de mine acum 2 zile
– 144 au transmis mesajul pe Twitter
– 34 au dat mai departe pe Google+
– câteva zeci de siteuri sau bloguri au dat link sau au menţionat articolul
– peste 200 de comentarii (incluzându-le şi pe cele intrate în spam – nu am acceptat niciun fel de injurii)
– cele 200 de comentarii sunt scrise de aproximativ 100 de persoane. Procentul între cele două tabere este de aproximativ 60 – 40 în favoarea protestatarilor
– cam 15.000 de oameni au citit postul în ultimele 3 zile

Facts: 

– există oameni care ies, au ieşit, sau vor să iasă în piaţă să protesteze
– există oameni care au stat acasă

Primii au citit postul “De ce nu ieşim în stradă” şi au înţeles:

 ”Motive pentru care ar trebui să nu ieşim din casă” 

Ceilalţi au citit acelaşi post şi au înţeles:

Oare de ce nu ies oamenii în stradă? Câteva argumente

Au mai fost alţii care au văzut postul drept unul ironic, egoist, jenant. Citeşte tot articolul

Meniu