IN Casual stuff

Chiar dacă toată lumea şi-a închis prăvălia şi s-a cărat acasă, eu rămân pe aici, cu riscul de a părea un dependent de internet. Cârnaţii sunt gata, sarmalele mai trebuie doar să fie puse pe foc, cadourile sunt cumpărate. Aşa că nu-mi rămâne decât să o ard pe net, să citesc şi să mă uit la filme ca parte din dezavantajele vieţii de bucureştean. Noi n-avem unde să ne ducem acasă de sărbători, putem cel mult să facem o vizită rudelor de prin oraş. Şi părinţii noştri nu mai pornesc sărbătoarea când ajungem acasă, pentru că oricum ne văd cel puţin săptămânal, dacă nu în fiecare zi.

Iar pentru bucureşteni „I’m driving home for Christmas” ţine fix 3 minute, eventual puţin mai mult dacă prindem 2 semafoare consecutive. Şi pentru asta îi invidiez pe provinciali. Puţin, nu mult 😛

IN Casual stuff

Săptămâna trecută am fost cu papa bear la shopping, ca băieţii. Trebuia să-şi cumpere diverse chestii şi am ajuns în AFI, epicentrul Crăciunului comercial. Îmbulzează, copii urlători, gură-cască şi reduceri. Nu mi-a venit să cred, aveam impresia că m-am trezit în ianuarie. Păi acum vine Moş Crăciun sau vine Moş Reducere, vorba blondei?

Oare chiar e criză? Parcă ieşiserăm, parcă România era ferită de orice probleme. Trebuie să se fi întâmplat ceva cu adevărat semnificativ dacă tu, comerciant român, decizi să faci reduceri de preţ fix când ne e lumea mai dragă, când vin bonusurile de sărbători şi am da oricât pentru produsele pe care le vrem. Doar n-o să rămânem singuri şi trişti de Crăciun şi Revelion!

Cum? 300 de lei o pereche de chiloţi roşii? Să-i luăm, că e nevoie de ei! Nu contează că vin reducerile în ianuarie şi vor fi la jumătate de preţ!

Din păcate reduceri nu erau decât la brandurile astea mai pentru tot poporul (H&M, C&A etc.), n-ai să vezi reduceri la Levi’s sau Calvin Klein. Ei le păstrează pentru ianuarie şi februarie, când vine pe bune Moş Reducere ăla de care zicea Miruna.

Iar eu, datorită unor clienţi simpatici, care s-au gândit că e şi 2012 un an bun pentru achitat facturi, ştiu sigur că o să am cu ce să-mi fac cumpărăturile în ianuarie.

IN De soi

Foto: Arhiva personală Bimus

Pe Valentin-Narcis Sturzu (aka Bimus) îl ştiu de vreo 3 ani, când încă nu colabora cu Monden.info (devenit apoi Urban.ro). Pe atunci se filma şi posta pe videologul lui tot felul de întâmplări. După vreo 2 ani a ajuns să colaboreze cu o serie de artişti români alături de echipa CevaDeVis. Tot el s-a ocupat de montajul clipului „Taxi – Cele două cuvinte (varianta bloggerilor)”.

A început anul prin Dubai, a continuat în Mexic şi Sri Lanka,  iar acum câteva săptămâni s-a întors de la New York. Un drum lung făcut de tipul care se filma pe treptele de la Muzeul de Istorie acum aproape 3 ani. Citeşte tot articolul

IN Revolte

Zilele astea am tot făcut drumuri pe la spitalul Floreasca. De când n-am mai fost eu pe acolo s-au mai schimbat lucrurile, e ceva mai civilizat. Acum, cel puţin la terapie intensivă, vizitatorii nu mai au acces decât cu echipament de protecţie (acoperitorii ăia de încălţăminte şi halatul steril). Mi se pare o măsură excelentă şi e bine că se respectă.

Doar că nu prea ai de unde să-ţi procuri respectivul echipament. Pe fiecare etaj există câte un automat, asemănător cu cel de cartele telefonice, în care bagi 5 lei şi primeşti echipamentul. Foarte corect, n-o să suporte statul român toate cheltuielile astea. Doar că automatele respective n-au produse de câteva zile bune. Doar într-un singur loc din spital mai găseşti, la etajul 4.

Din câte se pare automatele alea sunt proprietatea firmei Ermetic SRL, care produce şi consumabilele. Presupun că ei au dotat spitalul, ei se ocupă de aprovizionare şi tot ei încasează banii. Şi-atunci, de ce nu pot să cumpăr produsul? De ce îţi place să pierzi bani în fiecare zi?

Să zicem că în automatele alea intră cam 200 de cutii de-astea mici. Înmulţit cu 5 lei înseamnă 1000 de lei x 7 etaje înseamnă 7000 de lei. Bani din care pierzi pentru că n-ai încărcat la timp aparatele. În unele cazuri mai găseşte personalul spitalului nişte echipament pentru vizitatori, în alte cazuri aceştia sunt lăsaţi să intre pentru că nu există produse. Ce sens are să pierzi bani şi să pui sănătatea unor oameni în pericol pentru că tu n-ai gândit un sistem logic de aprovizionare?

IN Caterinci

Într-un bloc oarecare dintr-un cartier bucureştean s-a oprit la un moment dat căldura. Locuitorii, prea grăbiţi să-şi facă cumpărăturile de Crăciun, au aşteptat ca problema să se rezolve de la sine.

După vreo săptămână, cineva s-a gândit totuşi să-l întrebe pe administrator care e problema. Administratorul, mirat, a vorbit cu instalatorul blocului şi i-a semnalat problema. Instalatorul, la fel de mirat, a mers la subsol şi a reparat.

De ce n-au reparat mai devreme defecţiunea? Pentru că atât administratorul, cât şi instalatorul aveau centrală termică proprie şi nu ştiau că nu e căldură în bloc.

IN Caterinci

Acest post este un pamflet

Întâmplător, ieri am aflat despre un flash-mob ce urma să aibă loc într-un oraş apropiat de cel în care domiciliez. Întâmplător, mă aflam în mallul în care se anunţase flash-mobul fix la ora stabilită şi, întâmplător, eram chiar în zona food court. Întâmplător, aveam camera pornită fix când au început ca din senin să cânte nişte indivizi pe care, întâmplător, îi şi cunoşteam! Am avut surpriza să constatat ulterior că şi alţi bloggeri nimeriseră întâmplător în acelaşi mall, la ora anunţată pentru flash-mob.

Întâmplător, astăzi mă dădeam pe net, încă uimit de concidenţa maximă ce mi se întâmplase cu o zi înainte, când am descoperit clipul ăsta de mai jos. Se pare că, întâmplător, a surprins momentul şi o echipă de cameramani profesionişti. Ce chestie, domnule! Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR, N-as face

N-aş face o piesă de teatru cu plasare de produse. Din păcate, s-a făcut deja. Cumva, chestia asta îmi aminteşte că până şi teatrul a ajuns rău de tot. Şi putem observa asta din moment ce tot mai multe piese se joacă în cluburi şi baruri. E interesant să vezi teatru în spaţii neconvenţionale, însă actorii se refugiază tot mai des în astfel de spaţii în care îşi pot stabili singuri regulile.

Iar teatrul “convenţional” riscă să fie înghiţit de mirajul publicităţii. În mod normal, omul de comunicare din mine ar fi trebuit să exulte la auzul veştilor despre “Un cuplu ciudat” – prima piesă de teatru cu product placement. Dar iubitorul de teatru n-a putut să-şi ascundă tristeţea. Ce urmează? Să inserăm între replici scurte momente publicitare?

– Domnule, este imposibil, nu poţi să… [Publicitate: Mergeai la toaletă foarte des? Noul Prostamol Uno! ]

În plus, asocierea dintre piesă şi brand nu e deloc fericită. “Un cuplu ciudat” e o piesă slabă, cu un umor uneori inexistent şi alteori ieftin, vulgar, la prima mână. Sigur, cetăţenii din sală se amuzau copios, însă piesa rămâne una cu care n-aş vrea să-mi asociez imaginea. Face parte din piesele de umplutură, categoria B de la Comedie. Iar plasarea de produse, deşi făcută cu o oarecare logică, e pe alocuri intruzivă.

IN De soi

Foto: Arhiva personală Alex Cîrstea

Alex Cîrstea lucra la GSP, făcea parte din Echipa de fotbal a Bloggerilor şi era implicat în comunitatea online din Bucureşti până când s-a hotărât să plece să lucreze pe un vas de croazieră. Am urmărit experienţa lui, împărtăşită parţial pe blogul personal, iar acum, când s-a întors, i-am pus câteva întrebări la care mi-a răspuns în rândurile de mai jos.

Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Subiectul săptămânii e legat de recurenta discuţie privind bloggerii mari şi bloggerii mici. Ca în fiecare an se discută despre noul val de bloggeri. Dar parcă aşteptăm valul fără să ne dăm seama că noi suntem într-un lac. Câteva articole pe subiect adunate de Cristi Manafu.

La mijlocul săptămânii a avut loc Social Media Summit Cluj 2. Printre vorbitori şi Gaben, care tocmai a devenit celebru cu un clip.

Tot pe la mijlocul săptămânii era anunţată vânzarea Hi5. Încă mai există Hi5. Detalii.

Joi a avut loc petrecerea românească de la Leo Burnett. S-a strâns cam toată industria. Mai puţin cei care au fost la Petrecerea Agenţiilor.

Una din emisiunile de la Naşul TV (televiziunea ce va fi lansată de Radu Moraru) se va numi „Bloggerii în acţiune„. Detalii.

Revista Şapte Seri a fost cumpărată de ungurii care organizează festivalurile Peninsula şi Sziget. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: România a trecut de 4 milioane de conturi pe Facebook,  s-a lansat siteul OBA (online brand ambassadors), echipa de la Săptămâna Financiară a lansat o nouă publicaţie – Finanţiştii, iar Facebook a făcut public noul Timeline pentru toţi userii dar încă nu pregăteşte acelaşi lucru şi pentru pagini.

Tradiţia continuă

question_answer0
IN Casual stuff

În 2008 organizam un spectacol caritabil de stand-up cu băieții din Deko (Teo, Vio și Costel). Au fost câteva zile foarte mișto cu Stăneștii (sau Marinii? :P) în urma cărora am reușit să oferim o bucurie unor copii orfani.

DaAfaceriștii continuă și în acest an tradiția spectacolelor caritabile de sărbători. Pe 21 decembrie, în club Vivid va avea loc o seară de street dance cu Valentin Păun (pe care îl știți de la Românii au talent). Biletele sunt 10 lei iar mai multe detalii găsiți aici.

IN Casual stuff

S-au întâmplat nişte lucruri zilele astea. Scandal, discuţii, acuze. Ca de fiecare dată, indiferent de modul în care se termină lucrurile, imaginea bloggerilor respectivi are de suferit. Ăla care a făcut ceva nasol. Ăla care înjură. Ăla care spamează. Cam asta rămâne în memoria colectivă.

Dar uitați-vă la oameni ca Bobby Voicu sau Cristi Manafu. Câte chestii nasoale li se pot imputa? Fie că avem dreptate sau nu, noi, ăștia care suntem mai iuți la mânie, ne facem singuri rău.

Meniu