IN Televiziune

Cum vă ziceam, acum două săptămâni am filmat pentru ApropoTV la invitaţia lui Andi Moisescu. Şi dacă (din motive obiective) n-a mai apărut săptămâna trecută, materialul cu Efix a intrat săptămâna asta.

Fun fact: imediat după ce m-am întors de la filmare m-a abordat un vecin care m-a rugat să-i fac un site de reparaţii injectoare pentru că are un service de profil. Evident că am început să râd când am auzit numele domeniului şi mă pregăteam să-i spun „îs curate injectoarele, poţi să cânţi la ele” :))

IN Web

Dacă anul trecut am urmărit pe net câteva prezentări de la Wordcamp, anul ăsta am vrut să văd totul live. În primul rând pentru că am început să lucrez destul de mult cu WordPress în ultimele luni, iar în al doilea rând pentru că părea interesant line-up-ul de speakeri.

Găsiţi aici programul. Din motive obiective nu s-au  mai ţinut toate prezentările, dar a fost oricum mai mult decât ok.

Slow start

Chinezu, Ciops şi Etherfast au fost aşa, ca pentru de dimineaţă. Mi-a plăcut că n-am luat-o din prima cu chestii foarte complicate, că sâmbăta la 10 dimineaţa nu voiam să mă trezesc chiar cu Windows Azure vs. Apache.

Chinezu a vrut să sublinieze cât de important e conţinutul. Era plin de programatori în sală, n-au fost prea impresionaţi. A mai zis Chinezu că e nevoie de dialog, de oameni care să aibă răbdare să le explice şi atehnicilor ce li se întâmplă cu blogul. Cam light prezentarea, se putea mai consistentă. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştefan Stroe a venit cu o idee mişto la el pe blog.

Am avut noaptea muzeelor, noaptea agenţiilor, de ce n-am avea şi Noaptea Bibliotecilor? 🙂

Momentan se caută voluntari, oameni care să contribuie la punerea în aplicare a acestei idei. Pentru început puteţi să aruncaţi un ochi pe grupul de Facebook. Mi se pare foarte tare că în momentul ăsta totul e la liber, acest gând poate evolua în orice fel în funcţie de contribuţia celor care se implică.

De urmărit cum va gestiona Ştefan avântul voluntarilor şi multitudinea de idei & opinii.

IN Web

Eu ştiu că aşa sunt. Mereu mi se întâmplă să rezolv ceva pe ultima sută de metri. Sunt mai mult un sprinter, decât un maratonist.

Azi e cam ultima şansă să vă înscrieţi la Wordcamp. Mâine de la 9 până seara târziu vin oameni mişto să vorbească despre WordPress. Eu nu sunt fan când vine vorba de developing pe wordpress dar dacă Auraş n-a făcut şi el un Joomcamp, ne descurcăm cum putem.

Acu serios vorbind, haideţi mâine la Wordcamp că sunt o grămadă de prezentări, biletele nu sunt o avere (50 de lei) şi sigur vă faceţi ceva contacte. Deci click aici şi ne vedem mâine.

IN Contraste

Cred că avem în sânge micile erori. Alea care „nu se pun”. Pot să scriu greşit câteva cuvinte că nu contează. Pot să greşesc puţin, că nu moare nimeni.

Trăim cu micile erori asumate pe care teoretic nu le bagă nimeni în seamă.

Pot să scriu un < br/> în plus în cod, că nu observă nimeni. Citeşte tot articolul

IN N-as face

Despre indianul N-aş face în primul post.

N-aş scumpi biletele la un festival de muzică de cameră în plin an de criză. Mai mult, nu aş tripla preţurile. N-aş reduce numărul de concerte la care este permisă intrarea liberă.

În cazul de faţă – SoNoRo 2010, cu preţuri între 40 şi 150 de lei. SoNoRo 2009 preţuri între 15 şi 50 de lei.

Numărul de evenimente cu intrare liberă în Bucureşti: 2010 – 1, 2009 – 4.

N-aş profita de nevoia oamenilor pentru cultură într-un an de pauză pentru Festivalul George Enescu.

Şi în cele din urmă, în calitate de comunicator, n-aş accepta o transformare atât de radicală într-un timp atât de scurt pentru un produs pe care îl promovez.

IN Advertising/PR

Să alocăm câteva minute unui pasaj scris de David Ogilvy, băiatul ăla care a făcut nişte reclame, a construit un colos de comunicare şi a scris nişte cărţi:

Aceia care murdăreau străzile formau, probabil, un nucleu dur de barbari iresponsabili care pur şi simplu nu puteau fi reeducaţi de sloganurile prietenoase în genul celor ale fostei agenţii care se ocupase de campanie: „Aruncă-ţi aici votul pentru un New York mai curat.”

Un sondaj a arătat că majoritatea newyorkezilor nu erau conştienţi de faptul că ar putea fi amendaţi cu 25 de dolari pentru aruncarea gunoiului la întâmplare. De aceea am dezvoltat o campanie mai dură, avertizându-i pe cei care murdăreau spaţiile publice că vor fi chemaţi în instanţă. În acelaşi timp, am convins Departamentul de Salubritate al oraşului New York să recruteze o echipă mobilă de oameni în uniformă care să patruleze pe scutere în căutarea contravenienţilor. [… ] După patru luni, fuseseră trimise 39.004 citaţii, iar magistraţii şi-au făcut datoria.

Ogilvy povesteşte de o campanie pentru menţinerea curăţeniei în New York de prin anii ’60.

Două lucruri sunt de notat:

1. Pentru comunicatori – nivelul de implicare al publicitarului care n-a făcut doar partea de advertising, ci a suplinit demersul printr-o propunere de soluţionare a problemei.

2. Pentru oamenii obişnuiţi –  educaţia s-a făcut cu biciul, nu s-a gândit nimeni la Let’s do it. Nu, n-a mai scris şi zoso despre asta.

IN Muzici

Să-i mulţumim în primul rând Youtube-ului pentru disable la opţiunea de embed. Aştept cu interes să-l scoată de la toate clipurile ca să devină total inutil.

Next time
There will be no next time

Versurile sunt dintr-o melodie cântată de Louis Prima cu Sam Butera – There’ll be no next time.

Deci nu numai că Eminem ascultă jazz, dar se şi inspiră. Frumos, zic.

IN Casual stuff

De când cu ING Home Bank (adică de vreo 2 ani), eu fac plăţile în casă. Ca să nu mai stăm la cozi, ca să nu ne mai plimbăm prin frig şi ploaie.

Un Office ING e peste drum, pun bani pe card aproape la orice oră şi mai departe durează 5 minute în faţa laptopului. Şi ar putea să dureze mai puţin dacă n-ar fi nevoie să completezi şiruri interminabile de cifre cu IDul, seria şi numărul facturii.

Şi dacă n-ar fi şi variante mai simple, nu s-ar mai povesti. Dar sunt. La Romtelecom am o plată pre-setată cu numărul de telefon şi un număr de client. Şi de fiecare dată când fac plata scriu doar suma. Deci se poate. La Enel, Distrigaz şi toate celelalte trebuie să scrii de fiecare dată IDul facturii. De ce? Pentru că de ce să fie simplu când poate să fie complicat?

Postul nu e sponsorizat, dar dacă se sesizează cineva, nu mă deranjează să primesc un bonus în cont.

IN Caterinci

1. Sport. Dacă n-ai încercat până acum să faci un proiect legat de sport, acum e momentul. Sfatul meu e să nu încerci să te axezi pe vreun sport anume, proiectul tău să fie cât mai general şi fotbal cât cuprinde.

2. Culinar. Aici sigur nu s-a gândit nimeni să facă. E băiatu’ ăla, Jamie Oliver parcă-i zice, şi el avea un proiect, dar în România e goală piaţa. Goală, goală. Repede un site cu reţete!

3. Imobiliare. Degeaba zice lumea că a picat piaţa, site-urile de imobiliare merg de n-ai aer. Rup. Oamenii vor merge mereu la doctor, la biserică şi îşi vor căuta apartamente de închiriat. Păi ce, nu vin vara studenţi în Bucureşti? Vin. Caută case? Caută. Le caută pe net? Păi şi-atunci de ce să nu facem noi un site de imobiliare?

4. Maşini. Cât timp fac ăştia maşini, lumea o să caute pe net informaţii. Plus că aici ai beneficii – primeşti tot felul de maşini în teste, imediat cum ai deschis siteul. O să se bată dealerii să-ţi ofere ţie maşini numai pentru că ai venit cu super ideea să faci un site dedicat.

5. Muzică. Alt domeniu care e total liber. Nimeni nu s-a mai gândit să facă site-uri de muzică. Cât mai general, cât mai multe genuri – de la house la manele. Să fie acolo, că lumea citeşte. Sigur îţi găseşti un public.

6. Vedete. Aici e şi mai uşor decât cu muzica, sunt mai multe subiecte. Cel mai simplu e să copiezi conţinutul de pe CanCan, Click, Libertatea, Atac etc. Şi mai merg bine de tot şi interviurile inventate.

7. Calculatoare. Nici aici nu există prea multe site-uri, e o nişă chiar ok. Sunt multe magazine, dar site-uri care să scrie despre calculatoare – foarte puţine. Mergi cu încredere chiar dacă nu stăpâneşti prea bine domeniul.

8. SEO. Ştii SEO, nu? Hai că e ăla cu cuvintele cheie şi tagurile. Se bagă alea, All in one seo pack şi gata, ai făcut SEO. Eh, după ce ai făcut SEO, e timpul pentru un blog despre asta. Cu sfaturi, cu topuri, cu tips and tricks. Ca să ştie şi alţii cum se face. Atenţie! Nu spune toate secretele tale, mai păstrează câteva lucruri pentru tine.

9. Anunţuri. Ai zice că sunt la fel cu site-urile de maşini şi imobiliare. Nu sunt. Pe site-ul de anunţuri ai şi anunţuri imobiliare şi auto, plus alte câteva tipuri de anunţuri. Ăsta e un proiect mai complex, poţi chiar să-ţi angajezi un PR şi să dai comunicate de presă. Abia după ce-ţi faci site-ul de anunţuri poţi să treci la ultimul nivel…

10. Răceală socială. Când crezi că nu mai e nimic de făcut, că ţi-au ieşit toate proiectele, o răceală socială (sau reţea – cum mai e numită de non-securişti), e proiectul potrivit. Şi îi zici ceva foarte nişat, reţeaua socială a gospodinelor care alăptează dimineaţa. Sau a tâmplarilor care nu lucrează sâmbăta. Pac-pac programare de câteva mii de euro, comunicatul de presă şi gata.

Pentru guiding poţi apela oricând la postul lui Bobby Voicu, care e un must-read dacă vrei să începi un proiect pe nişele astea.

IN Gânduri de zi cu zi

Mereu am zis că facultatea mai mult m-a încurcat decât să mă ajute, dar în ultimele zile am devenit tot mai sigur de asta. Ultimii 3 ani din viaţă au fost pierduţi într-o proporţie mult prea mare.  Număr pe degete oamenii cu adevărat importanţi pe care i-am cunoscut. Câţiva profesori, câteva cursuri şi mult timp pierdut aiurea.

În ultimele 4 luni am avut timp să citesc cât n-am citit în ăştia 3 ani de facultate, am avut timp să muncesc cât n-am muncit în ultimii 2 ani şi am scris pe blog peste 160 de posturi. În ultimele 2 luni am reuşit chiar să scriu ceva zilnic.

Şi după ce am citit tot teancul de cărţi începute prin facultate pe care nu aveam timp să le termin, după ce am început să am timp şi de seriale şi de joacă şi de întâlniri cu clienţii, mi-am dat seama ce mă ţinea în loc.

Când mă uit la colegii mei chinuiţi de job şi de master, care pleacă la 9 dimineaţa de acasă şi se întorc la 9 seara morţi de oboseală, mă bucur de anul ăsta de pauză. Prefer să citesc eu cărţi de specialitate decât să trec prin chinul ăla. Şi e atâta maculatură pe care trebuie s-o parcurgem încât îmi vine să mă lipsesc şi de licenţă.

Nu numai că nu m-a ajutat la nimic facultatea, dar m-a încurcat. Şcoala ADC n-am făcut-o ca lumea pentru că mă presa timpul, Olimpiadele Comunicării au fost mereu o competiţie tratată pe fugă, job-ul din anul I la fel. O mare pierdere timp, băncile unei facultăţi over rated, în faţa unui grup mixt de profesori, aflaţi fie la extrema semidoctismului, fie la cea a geniului.

Meniu