IN Web

Eu am un pitic atunci când vine vorba siteuri: faviconul. Chestia aia mică de 16 pe 16 pixeli căreia nimeni nu-i dă importanţă. Şi pe care o grămadă de agenţii super-duper nu-l fac. Mie mi se pare esenţial faviconul în condiţiile în care te ajută extrem de mult să jonglezi cu multe taburi deschise.

Pentru cei care nu ştiu ce-i un favicon, vă explică wikipedia. Un tutorial în română găsiţi aici. E chiar şi un site care vi-l face. Numa’ să-l faceţi că e important, zău aşa. Eu stau şi 2 ore să fac un favicon 😀

Cred că îmi fac agenţie de interactive specializată pe favicoane. Da! Păcat că ar trebui să facem câteva mii pe lună ca să supravieţuim :))

IN Filme

Se pregăteşte un spin-off pentru Bones.  În ritmul ăsta nu m-ar mira să-i învie şi pe ăia din Lost.

TBS pregăteşte un serial despre o echipă de baseball dintr-o ligă inferioară – Hound Dogs.

Charlotte din Sex and the City pregăteşte un sitcom intitulat The Happines Project. Serialul va prezenta o femeie în căutarea fericirii.

Că tot s-a terminat sezonul 4 din Mad Men, zvonurile spun că mai urmează maxim 2 sezoane: al 5-lea este deja semnat şi sezonul 6 ar putea fi planificat în perioada următoare.

IN Web

Nu, nu asta e ştirea. Nici că trebuie să mă trezesc eu săptămâna viitoare cu noaptea în cap ca să ajung la Wordcamp. Ştirea e că Auraş e noul Social Media… something la Paralela 45.  Asta după ce ziceam zilele trecute că nu va urma un exod al bloggerilor în companii pe poziţii legate de Social Media.

Mie mi-a plăcut Paralela 45 cât s-a ocupat doar Victor Caras de ea, cred că şi-au ales bine proiectele în care să se implice. Rămâne să vedem ce-o să facă ăsta micu. They grow up so fast…

IN Televiziune

Săptămâna trecută am avut plăcerea să filmez pentru Apropo TV la invitaţia lui Andi (lansată chiar live pe Twitter, aş adăuga). Cum silicoanele nu sunt punctul meu forte, am vorbit chestii legate de publicitate. Nu vă spun ce, pentru că mulţi dintre cititorii acestui blog mi-au mărturisit că nu vor să ştie, iar cel de-al treilea a ghicit singur :-j

Oricum, ne-am jucat frumos. Am fost în agenţie, am văzut şi un exemplar de client corporatist cum scrie la carte, am văzut şi creativi în stare pură. N-am mai avut emoţiile de data trecută, dar tot mai am de lucrat până să ajung să prezint Dansez pentru tine. Iar duminica asta la 13:05 dacă nu aveţi program, vedeţi-mă, mă.

Să mulţumesc deci pentru invitaţie. Mai trebuie să apar de două ori la televizor şi gata. Prietenii ştiu de ce.

IN All Sports

Microbiştii sunt cea mai masochistă teapă din câte cunosc. Le place să-şi vadă echipa chinuindu-se, le place să trăiască fiecare meci la intensitate maximă sperând ca la sfârşit să apară descătuşarea totală.

Dacă echipa conduce lejer şi îşi domină (a se citi „subordonează”) adversarul, nici nu mai are sens să ne uităm la meci. Cum? E 4, 5-0? Păi gata, se ştie cine câştigă, unde mai e frumuseţea jocului?

Make, la 4-0 pentru Inter în meciul cu Tottenham

Nu domne, nouă trebuie să ne tremure fundu, să ne rugăm la toţi sfinţii, să ne bată inima mai ceva ca în prima zi în care am văzut-o pe EA. Trebuie să fim pe marginea prăpastiei şi să ne întoarcem ca prin minune. Fiecare meci să fie un miracol. Nouă AC Milan – Liverpool în 2005 ne-a plăcut.

Şi să nu cumva să ziceţi că nu-i aşa. Când aţi stat ultima oară până la final să vedeţi un meci care era câştigat de mult?
Invocăm de fiecare dată norocul, iar când nu avem noroc, automat am avut ghinion. Nu, nu avem mereu ghinion, uneori pur şi simplu ne lipseşte norocul. Ghinionul e mai rău decât să nu ai noroc.

IN Baladesc-orientale

– Strănuţi? Ai răcit.
– A fost o reacţie alergică.
– Când erai mic nu aveai alergii. La ce să fii alergic? La noi în familie nimeni n-a avut alergii!
– Bine.
– Îţi spun eu ce ai, ai plecat ieri cu părul ud.
– Nu, mamă, am plecat după două ore, îţi aminteşti?
– Nu? Atunci ai stat cu geamul deschis după ce făcuseşi baie.
– …
– Nici asta? Înseamnă că te-oi fi molipsit de la cineva.
– Nu m-am întâlnit cu nimeni  care să fie răcit.
– Poate pe stradă sau cine ştie pe unde mai circuli tu.
– Am stat doar în maşină.
– Atunci e de la lapte. Ai băut lapte rece după ce făcuseşi baie!

IN Casual stuff

Acum că s-a angajat Buddha Social Media something la BCR, o să creadă toţi că e bine să ştii online, că poate te ia şi pe tine cineva de la o companie, măcar la Matache Măcelaru’, măcar să faci social media pentru ciocolata Pitic şi Eugenia.

N-o să se declanşeze acum o bătălie pe oamenii care ştiu online, sunt convins că e un caz izolat. Rămâne la fel de important ce eşti tu „la bază”. Pentru că exemplele de oameni care sunt buni „la online” şi le merge bine aşa sunt mai puţine decât golurile CFRului în Liga Campionilor.

Carmen e un om de PR care înţelege fenomenul din perspectiva comunicatorului şi mai apoi Social Media Consultant, Pyuric e mai întâi jurnalist şi dincolo de asta are nişte skilluri dezvoltate în online;  dacă aveţi ocazia să-l ascultaţi pe Bobby, veţi vedea că el e un businessman înnăscut, iar întâmplarea face ca în acest moment să-şi desfăşoare activitatea online.

Şi exemplele pot continua.

Da, onlineul e un ceva mişto de care ne putem folosi, dar nu poate fi de ajuns, trebuie să ştii să faci şi ceva concret. N-o să fim toţi în top 30 cei mai influenţi oameni în social media ca să vină lumea cu campanii pe bani mulţi şi afaceri cu Vântu.

IN Advertising/PR

Să numărăm împreună în câte limbi sunt mesajele din această minunată adaptare:
1. Fiecare poveste bla bla – Română
2. I just want the best – Engleză
3. Das beste oder nichts – Germană

Deci 3. Varianta spaniolă are voice over peste ce zice Daimler. La fel şi varianta italiană. Nu şi cea românească.

Sunt sigur că e o explicaţie logică dar mă depăşeşte. Ori punem subtitrare la tot spotul în engleză, ori facem dublare pe tot spotul. Sau suna prost „vreau doar ce-i mai bun”?

Hai adaptare!

O variantă

question_answer0
IN Educatie&Literatura

Nu o să devin niciodată un apologet al asociaţiilor studenţeşti. Am făcut parte dintr-o asociaţie, am avut ocazia să o conduc o scurtă perioadă, dar rămân la părerea că cel mai bine e să înveţi din lucruri făcute în lumea reală.

Susţin în continuare că ai parte de experienţe mai aproape de realitate atunci când încerci să dezvolţi nişte proiecte personale.

Cu toate astea trebuie să admit că DaAfaceri a însemnat o experienţă importantă care m-a pus în legătură cu nişte oameni şi mi-a oferit o perspectivă asupra unei asociaţii studenţeşti şi a ASE-ului în general. Am avut ocazia să lucrez cu Simona şi mai târziu cu Corina, alături de care am făcut câteva chestii mişto. Pot să spun că am fost mai mult student la ASE, decât am fost la Litere, cu săptămâni în care nu ajungeam deloc la mine la facultate, dar rămâneam seara până târziu la Cibernetică.

Voluntariatul într-o asociaţie studenţească e clar o variantă pentru cei care vor să facă ceva, vor să acumuleze experienţă. E varianta intermediară între şcoală şi viaţa reală. E o perioadă de teste şi greşeli pe care le puteţi face fără să vă atârne sabia lui Damocles deasupra capului.

Mâine la Music Rooms Cafe (B-dul Dacia nr. 32) are loc conferinţa de prezentare a DaAfaceri, începând cu 13:45. Nu prea e de ratat Vlad Stan a cărui prezentare se intitulează „Puterea sta in actiune!”. Mişto ar fi să ajungeţi mâine la conferinţă, mai ales dacă sunteţi interesaţi de asociaţiile studenţeşti.

PS: Până miercuri, 20 octombrie, aveţi ocazia să şi aplicaţi pentru un loc în echipa DaAfaceri. Detalii aici.

UPDATE: S-au prelungit înscrierile până pe 22 octombrie.

IN Web

Patruşdoişpe la sută din tineri se informează de pe net.
Douăjnouăşpe la sută din bugetele de marketing se duc pe internet.
423% din utilizatori au intrat măcar o dată pe google.
101% din oamenii cu calculator au internet şi îl folosesc.

Căcat.

Vreţi să vedeţi care e importanţa internetului pe bune? Luaţi d-aici. Business de firimituri. Cine Zoso? Bobby Voicu? Îi cumpără mogulu’, nu e problemă. Nu poa’ să fie nişte bloggeri mai scumpi decât judecătorul X, jurnalistul Y sau ministrul Z.

În stenogramele astea cu Vântu vedeţi care e locul pe care îl ocupă internetul de-adevăratelea, nu în  SEO, SEM, CTR, CPC, CPM şi altele. Şi nu e doar Vântu, mai ştiu cazuri concrete de afacerişti mai mari sau mai mici care s-au implicat în interneţi. Iar timpul acordat era minim. Ce faci tu? 20.000 de unici? Şi ne ies câteva mii pe lună? Bine papapa, hai că trebuie să mai cumpăr nişte fabrici.

Da, alegerile în state s-au câştigat pe net, Băse a câştigat pe net, netul e foarte important. Doar că nu.

Habar n-am ce ai tu în divizia aia, mă doare-n cot ce faci tu acolo, eu cumpăr nişte oameni pentru proiectul meu personal.

Când vă mai gândiţi la conversii, proiecte şi influenţă recitiţi vorbele de mai sus.

Şi o vorbă care va deveni clasică:

Chiar dacă eşti prost, ai trecut la categoria <eşti prostul meu>

În altă ordine de idei, azi e ultima zi de înscriere la Internetics, Vântu organizează Ro:NewMedia în noiembrie şi relevanţii cu topurile de influenţă au anunţat Zilele Biz. Asta aşa, ca să ştiţi.

PS: Să observaţi că Toader e „bătrâne” în timp ce Stanca e „prostul meu” iar primul îşi permite să înjure când vorbeşte cu stăpânul.

IN Casual stuff

Pe criza asta a devenit foarte scump să te distrezi. Să luăm un exemplu la întâmplare, Fifa. Noul Fifa are un gameplay excelent, se mişcă la fel ca pe consolă, are o grafică excelentă dar costă enorm de mult. Jocul e până în 200 de lei, dar cerinţele minime te împing spre un computer nou, care costă.

Să zicem că iei doar o placă video şi memorie RAM, plus un hard la 7200 rpm. 5-6 milioane scurt. Mai luăm şi un monitor la 23 de inch ca să jucăm pe un ecran ca lumea şi adăugăm 10 milioane. Asta fără sursă, placă de bază, carcasă etc. 1800 de lei pentru un joc. Plus gaură inestimabilă în buget pe orele alea petrecute în joc în dauna lucrului.

Aş zice că noul Fifa e mai mult o pagubă decât o distracţie.

Meniu