Unul dintre cele mai frumoase cadouri primite de ziua mea a fost o carte. Bucureşti. Diurn şi nocturn a lui Adrian Majuru, apărută la Curtea Veche. Deşi tratează diferite aspecte ale Bucureştiului interbelic, Adrian Majuru se plimbă pe axa timpului atât spre epoca fanariotă, cât şi spre comunism. Nu pot să spun că mi-a plăcut analiza rece şi desele referiri la perioada comunistă, în comparaţie directă cu cei mai frumoşi ani din istoria noastră, anii ’20 – ’30. Într-adevăr, trecerea a fost brutală, întâi printr-un război mondial, mai apoi printr-un război intern şi în cele din urmă printr-o subjugare a unei întregi naţiuni. Citeşte tot articolul
Influenţă
question_answer3 comentarii
IN Web
Săptămâna trecută a apărut un top al influenţei în Social Media, realizat de revista Biz în colaborare cu Zelist. Aşa cum era de aşteptat, topul a stârnit controverse. Nişte oameni lipseau de acolo, nişte oameni se simţeau mai buni de-atât. Pentru mine Makavelis şi Mordechai sunt surprizele. Pentru Maka topul ăsta poate mai îndulceşte atmosfera, după ce la RoBlogFest n-a avut ocazia să urce pe scenă.
În ceea ce priveşte metodologia (pretenţios spus metodologie), speram să fie ceva mai complex. Asta pentru că în urmă cu câteva luni a apărut studiul „Influence and passivity in Social Media” realizat în laboratoarele HP şi care bineînţeles că a trecut neobservat în online-ul românesc. Studiul e disponibil aici şi merită să-i alocaţi câteva zeci de minute. Citeşte tot articolul
Ermetice 15
question_answer8 comentarii
IN Ermetice
Să ne întoarcem seara târziu, după 10, de la o masă cu prietenii mei şi ai tăi. Să discutăm despre problemele lor, ignorându-le pe ale noastre, în timp ce tu te dezbraci ca să intri în duş iar eu îmi dau jos sacoul şi îl trântesc pe marginea patului. Să te întreb dacă vrei să facem sex iar tu să îmi ceri prosopul din şifonier, fără să pară că mi-ai auzit întrebarea. Să-ţi înfăşori prosopul deasupra sânilor iar eu să vin în spatele tău şi să te sărut pe omoplatul drept.
Campioni am fost, campioni suntem…
question_answer3 comentarii
IN Casual stuff
În timp ce Etherfast şi Ciops erau la vecina Bulgaria, Andreea (o paisprezecime din BEC Media), se ocupa de un simpatic eveniment vineri seara la AFI.
LaserMaxx şi Life After Work ne-au invitat să ne jucăm în AFI Cotroceni. Pe lângă lasertag, fusball şi air hockey, mai erau tot felul de jocuri simpatice menite să destindă populaţia stresată de muncă. Air hockey s-a jucat, twister s-a jucat, dar noi de fapt pentru laser tag venisem.
Total întâmplător (pe cuvânt de cercetaş) am nimerit în echipă cu Simona şi Luci. Pe lângă asta, restul omuleţilor jucau prima dată. Nu ne-am agitat prea tare dar tot a ieşit măcel la un moment dat, cu 20.000 la -50 😀
Deci cum s-ar spune, un alt trofeu pe care să-l punem în vitrină. Ne lipsesc doar trofeul şi vitrina.
Mişto a fost cu organizarea şi practic Life After Work asta face. Sunt o grămadă de activităţi offline pe care nu mai staţi să le organizaţi voi, le organizează ei. Bani să fie, că se găsesc chestii de făcut. Şi ştiu o groază de oameni care încheie o săptămână de muncă şi se duc acasă deşi ar ieşi dar n-au cu cine. Sau dacă au cu cine, parcă ar face ceva, dar nu ştiu ce, parcă ar strânge prietenii dar le e lene. Eh, când e totul într-un cadru organizat e mai uşor.
În altă ordine de idei, LaserMaxx tot face parteneriate mişto, printre care şi cu Trenta Pizza. Dacă băgaţi un lasertag şi pe urmă comandaţi o pizza, aveţi reducere. Asta aşa, ca idee. Sfatul meu e să nu mâncaţi totuşi între jocuri. Că cine ştie cum vă întâlniţi în viteză cu vreun panou sau chiar cu un perete…
Numai şase-s norocoase
question_answer3 comentarii
IN Casual stuff
A fost Noaptea Agenţiilor, eveniment cu pronunţat caracter hipsteresc, aşa cum anticipam. A fost interesant şi nu prea. Am ajuns doar la 6 agenţii, din diferite motive. Îmi pare rău că n-am fost şi la Saatchi şi că Webstyleru e în munţi. Dar să le luăm pe rând.
MB Drăgan Nu era Mihai Drăgan acolo, dar erau Alex Buga, Dan Berte şi Maria Olteanu. Mă rog, nu numai ei. Lume, caterincă, pacman pe ditamai peretele. Mai un punch, mai o limonadă, mai un highscore la PacMan. Sediul lor e foarte mişto, dar momentan strada e sub asediu. E probabil în top 3. Mi-ar plăcea un birou ca al lor.
Rusu – Borţun Căsuţă mai veche, pe modelul Millenium, cu un aer interbelic. Uşi înalte şi curte simpatică. Muuuultă lume în curte, ceva feţe cunoscute, atmosferă mai agitată decât la prima oprire. Totuşi, prea agitată pentru gusturile mele, am plecat repede. Ce-i drept, când nu poţi să bei şi nici nu cunoşti multă lume, să intri în vorbă cu necunoscuţi nu prea e fun.
Grey Aici mi-a picat faţa. La propriu. Ştiam că Grey are un sediu mare, dar nu intrasem decât foarte puţin în curte. De data asta am avut ocazia să studiez toată clădirea. Că e o ditamai clădirea. Palatul lui Becali e sugar pe lângă sediul Grey. La intrare un candelabru imens, totu în marmură, ce scări, ce uşi! Superb. Zici că eram la muzeu. Iar mansarda la care stă creaţia e mult prea mişto ca să fie adevărată. Ca să nu mai spun că în curte era un super concert şi plin de lume. La Grey aş merge de plăcere să muncesc. Gratis.
Leo Burnett Când am ajuns era jos un mare party. Fooaaaarte mulţi hipsteri. Ne-am învârtit puţin şi am plecat. Ce-i drept, am ajuns şi târziu. Clădirea nu-i aşa şi nici pe Leo nu-l găsiţi ca aici, dar e nice.
Green Pixel David Pripas şi Alex Tunaru jucau rugby-tag. Lumea îi încuraja, înauntru se făcea karaoke cu fetele de la Orlando Interactive. Căsuţa lor e în spatele unui bloc mare de pe Ştefan cel Mare şi cred că au mari probleme cu locurile de parcare, în rest părea nice. Puţin pe stilul Rusu Borţun.
Headvertising Ultima oprire a fost la The Ark. Clădirea o ştiam şi sediul Head îl văzusem prin poze. E. Dacă e, e. După Grey e probabil pe locul 2, mai ales că oamenii au fost foarte simpatici şi ne-au arătat una-alta. La cel mai fericit birou al publicităţii româneşti stau împreună Bogdana şi Şerban Alexandrescu. În rest, aerul e hipsteresc şi acolo, dar nu foarte. Cu amplasamentul am eu o problemă, că nu mi-aş lăsa maşina parcată o zi întreagă acolo.
Dacă era mai lungă şi mai interesantă, noaptea agenţiilor era şi mai tare, dar deocamdată a fost bun şi programul ăsta de vizitare. Cum altfel ajungeam să văd super sediul Grey?
Avem film
question_answer3 comentarii
IN Casual stuff
Film românesc, mai exact. Zice Tudor Petruţ (da, e un interviu din Libertatea, dar merită citit) că noi n-avem o gaşcă de actori români la Hollywood. Cu toate astea regizorii români şi filmele româneşti au mare succes în L.A.
Asta e un pas firesc, după ce au cam scos filme bune pe bandă rulantă românii (sau poate le-am văzut eu doar pe alea bune). De la Moartea domnului Lăzărescu până la Amintiri din Epoca de Aur şi Restul e tăcere, avem filme româneşti bune sau foarte bune.
Săptămâna trecută am avut ocazia să văd un alt film românesc din seria asta de bune şi foarte bune. Nuntă în Basarabia abia a intrat în cinematografe şi sper să rămână mult pe ecrane, pentru că merită. E una dintre cele mai bune comedii pe care le-am văzut în ultima vreme. Depăşeşte clar Amintiri din Epoca de Aur. Nu vă dau prea multe detalii, vă las să vedeţi trailerul şi pe urmă să vă duceţi direct la cinema.
Eu am avut ocazia să văd filmul alături de echipa de producţie şi o parte din actori. Vreau să vă spun că s-a aplaudat foarte mult. Mai mult decât se obişnuieşte la premierele astea cu ştaif. Şi vă mai spun că eu trebuie să mai văd filmul ăsta o dată. Sau chiar de două ori. Deci hai, aveţi aici programul de cinema, luaţi-o de mână şi duceţi fata la un film frumos (inteligentă formulare pentru un public preponderent feminin, aşa-i?)
Lejer, de weekend
question_answer0
IN Casual stuff
Pentru că Twitter este un mediu al prezentului, să trecem la arhivă cele două promouri realizate de colectivul redacţional al ApropoTV, împreună cu şeful de colectiv Andi Moisescu. Asta în pregătire pentru emisiunea care începe mâine, de la 1 şi 5, ca de obicei.
Să le urmărim, după cum urmează. Primul, dovada vie că şeful de colectiv rezonează la simpatia nemărginită a twitteriştilor şi a internauţilor pentru Fuego.
Citeşte tot articolul
Last Friday’s Series News
question_answer0
IN Filme
Rubrica asta ajunge uşor-uşor să se mute sâmbăta, din motive obiective bineînţeles.
Better with you un serial cu 3 cupluri de vârste diferite, care abia a început, e în pericol să fie anulat după audienţe slabe. Ce-i drept, episodul doi e praf şi foarte sitcom-ish.
Boardwalk Empire, noul hit al HBO a fost deja prelungit pentru sezonul al doilea. Asta deşi Scorsese n-a regizat decât primul episod.
Dintre showurile care promiteau şi pe care presa le dă acum ca şi anulate, The Whole Truth pare să fie o pierdere.
Sawyer din Lost se pregăteşte să joace în Misiune Imposibilă 4. Alături de greu-de-ucisul Tom Cruise, of course.
Spiritul român perimat
question_answer34 de comentarii
MRM România. Sau Worldwide, sau cum îi zice, tocmai a lansat noua imagine a ciocolatei ROM. După ce au zis că Ceauşescu era cool şi că „partidul te vrea tuns, roackere”, McCann s-a gândit să schimbe de tot ambalajul de la ciocolata cu rom. Nu ştiu exact cu ce să încep… sunt prea multe chestii naşpa.
Fonturile Să începem cu astea. De ce sunt jde fonturi pe site? De ce e un font replacer şi nu flash sau nişte poze? Când mi se încarcă, o secundă văd fontul din spate şi pe urma replacerul.
Ambalajul De ce? Sau mai exact, dacă nu se mai vinde ROM, de ce o schimbare de ambalaj ne-ar face să cumpărăm?
Copy-ul Cum să spui că spiritul român e perimat? În strategia „hai să renunţăm de tot la ce comunicam până acum”, nu poţi să spui că România e de căcat şi de-asta îţi pui tu ambalaj cu steagul SUA.
Design N-au avut bani de o poză mai bună cu o acvilă? Că asta pare luată de pe google images. Iar designul în ansamblu este pur şi simplu urât. Avem noi o vorbă între prieteni: site-ul ăsta zici că e făcut de mine.
Copy-ul. Din nou. Voi aţi văzut spoturile? Cică… „am schimbat ambalajul ca să-l mănânci oriunde şi să fii mândru”. Merci, cu steagul românesc nu eram mândru, sunt mândru cu steagul SUA pe ciocolată. GG!
McCann ar avea două scuze: ori le-a cerut clientul să facă ceva naşpa, ori au vrut ei să facă ceva naşpa şi să vină pe urmă cu altă strategie.
În alte ştiri, Leo Burnett a ieşit agenţia anului la ADOR.
UPDATE: E la mişto. N-am nicio confirmare, dar n-are cum să fie pe bune. Check out the prints.
UPDATE 2: Cică e pe bune, dar aşa e strategia. M-aţi pierdut. Ana Militaru, ai legătura.
Regula de trei. Simplă.
question_answer0
IN Casual stuff
Aseară m-a oprit poliţia. Era un control de rutină (nu, mamă, nu făcusem nimic rău). Şi după ce mi-a făcut observaţie că am trecut pe galben (nu mai era nici măcar roz, era roşu toată ziua) mi-a dat actele şi la revedere. Dar asta m-a făcut să-mi amintesc de regula după care mă ghidam în primii doi ani de condus. De fapt, în primul an, pe urmă m-am mai potolit.
Aceasta zicea că nu poţi să încalci 3 reguli de circulaţie concomitent. Eu după 2 săptămâni de condus deja nu mai aveam semnele de începător, aşa că asta era una. Cea de-a doua era de obicei centura. Dacă n-aveam centura pusă şi nici semnele, nu puteam să vorbesc la telefon. De obicei când vorbeam la telefon îmi puneam repede centura 😀
Dacă aveam şi centura şi nici nu vorbeam la telefon, puteam să trec pe roşu.
După ce-am făcut un an, puteam să vorbesc la telefon depăşind viteza legală sau să trec pe roşu fără centură.
Ce logică aveau toate astea? Absolut niciuna, dar doi ani cât am mers pe regula de 3, nu m-a oprit niciodată poliţia. Dar niciodată. Acum, de când port centura şi nu prea vorbesc la telefon, mă opresc non stop pentru verificări.
Morala? Ok, nu avem o morala azi :))
Facebookcracy
question_answer24 de comentarii
IN De soi
Bună seara, vă rog să-mi prezentaţi buletinul, permisul şi contul de Facebook.
A făcut la un moment dat Ciubotaru un experiment pe Facebook. Era ceva cu relationship status şi pentru că e Ciubotaru a fost şi publicat într-o revistă.
Mai înainte de asta a făcut Bogdana un experiment tot cu relationship statusu, de care a povestit pe la Webstock 2009 parcă.
Acum mi-a venit şi mie cheful de experimente cu Facebook. Care îţi permite să fii cine vrei, îţi setează identitatea în raport cu nişte oameni.
Cu câteva zile în urmă mi-am schimbat data naşterii pe Facebook. Am mutat-o doar cu o zi şi am aşteptat felicitările care n-au întârziat să apară, pe 29 seara, cu o zi înainte de ziua mea. Am wall-ul plin de urări, telefoane, mesaje etc.
Am făcut asta după ce am observat că mulţi cunoscuţi postau pe Wallurile prietenilor de pe Facebook la fiecare aniversare. E ziua lui X? La mulţi ani! E şi ziua lui Y? La mulţi ani şi ţie! În unele cazuri gestul se rupe de orice sens. E un gest mecanic, de bifat la cafea. Mai ales când oamenii respectivi îţi sunt prieteni doar pe Facebook. Eu am vreo 300 de prieteni pe Facebook, dar nu prea mai dau accept decât oamenilor pe care chiar îi ştiu, care îmi sunt ceva mai mult decât cunoscuţi.
Sigur, multă lume foloseşte facebook-ul ca reminder, dar prietenii mei cei mai apropiaţi ori aveau în telefon ori au ţinut minte 😀 (ba chiar am primit întrebări de genul „Ce idee dubioasă ţi-a mai venit?” :)) )
Pe Facebook eşti exact cine vrei să fii. Dacă îţi pui relationship status engaged, lumea începe să te felicite pentru logodnă. Dacă spui că ai 25 de ani, înseamnă că atât ai.
Pentru generaţia noastră „am văzut pe Facebook” este echivalent cu „am văzut la televizor”-ul bunicilor noştri.
Morala: nu mai credeţi tot ce scrie pe Facebook 😀
Va mulţumesc tuturor pentru urări şi vă înţeleg dacă simţiţi nevoia să mă înjuraţi. E ok, nu e ziua mea, o puteţi face :))
PS: Adi aproape m-a dat de gol când a întrebat aseară pe Twitter dacă nu era pe 30 ziua mea. Era, dar am schimbat-o :))
PS2: Morala 2: Faptul că ştii sau nu când e ziua cuiva nu te face mai mult sau mai puţin prieten cu persoana respectivă 😀 E o chestie de memorie. (şi n-o ziceţi p’aia cu „dacă e o persoană importantă ţin minte”, că am uitat uneori şi de ziua părinţilor mei aşa că… )
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
