alergare

IN Casual stuff

Fotograful Adi Bulboacă este, de la începutul lui 2022, şi alergător. Despre Adi v-am mai spus, e unul dintre cei mai apreciaţi fotografi de teatru din România şi e un tip mişto în general, cu tot felul de idei nebuneşti. În 2015 a plecat o lună cu trenul. Altă dată a stat 24 de ore în metroul din New York şi a făcut poze. Altă dată a mers cu Trans Siberianul vreo 2 săptămâni ca să facă poze. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vara trecută am bifat mai multe premiere, însă una dintre cele mai interesante a fost să fac crewing la un ultramaraton în Bulgaria. Ce înseamnă asta? Că am făcut parte din echipa tehnică a unui alergător care a participat la o cursă de ultramaraton: 141 de kilometri cu 6500 de metri diferență de nivel.

Fără pauză, desigur. Ore întregi de alergare pe munte.

O nebunie, după standardul oricărui om normal. Un ”antrenament” bun pentru prietenul Ergo. V-am mai spus de el, în viața de zi cu zi este co-fondator PORC și soț de Pyuric, însă în timpul liber se transformă, devine acest personaj dubios care aleargă zeci de kilometri pe munți zi de zi.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

– Hey, salut, ce faci pe 12 septembrie? N-ai vrea să vii până la Cheia să mă ajuţi în checkpointuri? 
– Ce-s alea checkpointuri?

Înainte să-şi propună să bicicleze de la Bâlea la Constanţa, prietenul Ergo şi-a planificat altă nebunie anul ăsta. Încă din vară, când era clar că nu se vor ţine prea multe competiţii de alergare din cauza pandemiei, s-a gândit să alerge totuşi ultramaratonul Ciucaş X3. 105km de alergare pe munte, 5000+ metri diferenţă de nivel. Ceea ce înseamnă că toate urcuşurile pe care le-a făcut au ajuns la un total de 5000 de metri. Asta în mai puţin de 24 de ore. Citeşte tot articolul

IN Caterinci

Acest post nu este un pamflet, este o bătaie de joc.

Duminică am îngroşat rândurile alergătorilor care au blocat oraşul ca să facă ei sport prin mijlocul Bucureştiului, fix în ziua aia în care toată lumea avea treabă undeva că şi aşa e aglomerat în celelalte 6 zile ale săptămânii, măcar duminica să putem circula şi noi liniştiţi.

Am scris deja pe Facebook cum a fost experienţa asta şi cât de norocos sunt cu atâţia oameni mişto în jurul meu, aici vă las cu o evoluţie de tip „minutul şi scorul”. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Zilele trecute s-a împlinit 1 an de când am început să alerg alături de echipa 321sport. Mă rog, s-a făcut un an de când am început să alerg şi atât, nu e ca şi cum aş mai fi făcut vreun sprint pe cont propriu înainte de asta.

Nu vă gândiţi că am devenit vreun maratonist, am strâns şi eu cam de-o alergare pe lună în tot timpul ăsta. Mai cu pauze, mai cu mici accidentări, am reuşit să trag chiulul de multe ori, însă chiar şi aşa am făcut progrese şi am învăţat o mulţime de lucruri. Momentan abia am scăzut sub 7 minute / KM şi sper să ajung să fac o cursă de 10k în toamnă. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vorbeam acum câţiva ani cu o prietenă despre alergat şi o asiguram că eu n-o să pot face aşa ceva niciodată. Până la momentul în care m-am apucat de alergat.

La fel şi cu trackingul, eram convins că mă descurc şi fără, că alerg până nu mai pot şi aia e. Cred că mi-am făcut cont pe Strava după primele 5 minute de alergare. Bine, probabil că a contat şi faptul că eram total sufocat şi aveam nevoie de o pauză. Cert e că am înţeles destul de rapid care-i faza cu trackingul şi de ce e atât de important. Alergarea şi sportul în general sunt despre depăşirea limitelor şi nu prea ai cum să faci asta fără să ştii care îţi sunt limitele. Nu, „simt că nu mai pot” nu înseamnă nimic, mai ales dacă ai schimbat ceva în alimentaţie de la o alergare la alta sau nu te-ai odihnit cum trebuie. Citeşte tot articolul

Meniu