civilizatie

IN Casual stuff

Ceea ce vedeţi nu e vreo parcare, ci banda 1 de pe strada Ziduri Moşi. 10 idioţi au considerat că e o idee bună să parcheze acolo, probabil pentru că „nu stăteau mult” şi pentru că se grăbeau. 50 de metri mai încolo e o parcare subterană, absolut decentă, care are şi lift de acces direct în piaţă. Mai mult, parcarea aia e gratuită în primele 30 de minute. Dacă nu faceţi piaţa, vă zic eu: n-ai nevoie de mai mult de 30 de minute pentru a lua fructe, legume şi zarzavaturi. Dai 2-3 ture de piaţă, vezi cam care sunt preţurile, îţi iei ce ai nevoie din câteva locuri şi te-ai cărat. După cele 30 de minute, parcarea e 2 lei pe oră. O nimica toată.

Ştiţi cum se plâng oamenii că n-au condiţii şi că ei ar fi civilizaţi dacă ar putea? Vechea poveste cu „să ni se dea”. Ok, s-a făcut o parcare (care are un acces ok, locuri mari etc.).

Ce fac bravii cetăţeni ai patriei? Râgâie plictisiţi şi parchează unde au chef. Şi am făcut poza asta imediat după ce am ieşit eu din parcarea cu o mulţime de locuri goale. Pe partea opusă erau parcate alte maşini, ale altor nesimţiţi. 

Eh, în cazul ăsta nu se poate face educaţie decât cu forţa. Amendă pentru staţionare mai mare de 5 minute. N-o plăteşti în decurs de 1 an? Muncă în folosul comunităţii. N-o faci nici pe aia? Hai la bulău puţin. 

IN Casual stuff

Când vine vorba de voinţa populară nu-ţi permiţi să te joci. Poporul e suveran. Din păcate, la poporul român chestia asta se aplică doar la chestiile absolut tembele. 

„De ce să ne pună să plătim domeniile .ro? E dreptul meu, am dat bani să-l am pe viaţă!”
„De ce să nu depăşesc coloana? O depăşesc pentru că aşa vreau eu! Sunt şmecher, da?”
„De ce să n-am voie să trec pe aici? Eu pe aici vreau să trec, chiar dacă nu e trecere, chiar dacă încurc circulaţia!”

În episodul de azi vă prezint strada Ziduri Moşi, aşa cum arăta ea în vara lui 2011 conform Google Maps

Era un coşmar să treci pe aici cu maşina. Pietonii considerau că e o mare trecere toată bucata asta de 200 de metri. Maşinile veneau din toate direcţiile. Microbuzele staţionau pe unde apucau, iar ca bonus, şoseaua era plină de gropi.

S-a deschis Veranda şi a început un proces amplu de curăţare a zonei. S-au mişcat autorităţile mai greu, dar până la urmă s-a făcut ceva. Garduri la trotuar ca să nu mai treacă toată lumea pe unde are chef. Trotuar mai lat, refugii pentru staţiile de tramvai, şi, cel mai important, un gard de 1,70 metri fix între cele două linii de tramvai. Gardul începe din dreptul pieţei Obor şi continuă până în capătul străzii, la intersecţia cu Şoseaua Colentina. 

Totul a fost excelent vreme de 2 săptămâni, până când poporul român şi-a dat seama că nu are loc să traverseze sau să treacă cu maşina, ba chiar e obligat să ocolească în unele cazuri! Aşa că a fost ruptă o bucată din gardul abia montat. Cine a rupt-o? Nu se ştie. S-a rupt.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vineri am fost la Veranda să vând vin fiert pentru o cauză nobilă. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc, o să revin în zilele următoare cu alt articol.

Cât am stat acolo s-au perindat tot felul de oameni veniţi la cumpărături. Aveam un stand în mijlocul Carrefour-ului şi vindeam vin cu 1,5 lei paharul. Pe masă erau nişte platouri cu kaizer, slănină, jumări şi şorici. Lumea în general era interesată de vin, dar unii mai luau şi o jumară. Unii refuzau politicos, spunând că momentan nu pot să guste, că e post. Ce m-a uimit au fost câteva cazuri în care oamenii au luat vin deşi erau cu maşina (mă rog, pahare mici, să zicem că au gustat), dar n-au pus gura pe carne.

Adică li s-au părut mai importante legile bisericeşti decât alea omeneşti, care mai pot fi încălcate. Am stat puţin să mă gândesc la treaba asta şi mi-am dat seama care motivul: oamenii ăia pleacă de la premisa că cineva acolo sus VEDE, în timp ce şansele să te oprească poliţia sunt mult mai mici. Prin urmare, soluţia ar fi să punem camere peste tot şi să ştie că-i veghează „Big Brother”.

Sau să eliminăm „învoiala” din mentalul colectiv. Vorba aia, dacă bei 100 de mililitri de vin fiert te descurci tu, zici că a fost o bomboană cu lichior, dai o şpagă, te înţelegi cumva cu omul ăla. Dar dacă mănânci „de dulce” şi ţi se impută la Judecata de Apoi? Nu ştii sigur că există aşa ceva, dar de ce să rişti?

Şi înainte să săriţi şi să spuneţi că suntem o naţie de oameni cu frica lui Dumnezeu, vă asigur că am putea fi şi o naţiune cu frica de lege. Dacă s-ar aplica mai des şi mai corect. Pentru asta e nevoie de 3-4-5 ani în care să se taxeze orice derapaj, să nu mai existe noţiunea de „avertisment” sau îngăduinţă.

 

IN Casual stuff

shutterstock_3653122_small

Să privim împreună acest clip. El explică foarte bine de ce nu poate evolua poporul român. Pentru că poporul român se plânge de traiul de rahat, de politicieni şi de alţi hoţi, de lucrurile care nu se fac. Poporul român şi-ar dori să trăiască la fel ca în Occident, dar atunci când este pus să respecte o regulă elementară de circulaţie nu o face. Ba mai mult, se revoltă atunci când i se cere socoteală.

E cultura lui „să greşim puţin, că nu se pune„, despre care am mai vorbit. Ducem în derizoriu încălcarea regulilor şi ridicăm ştacheta foarte sus când vine vorba de fapte ce trebuie pedeapsite. Şi sunt două expresii în limbajul curent, una mai rea decât cealaltă. „Ce-a făcut, a dat în cap la oameni?” – de parcă ăsta ar fi singurul lucru cu adevărat grav şi sancţionabil, să dai în cap cuiva. Altfel, merge să furi, să treci pe roşu, să înşeli, să minţi, să nu-ţi plăteşti taxele, să arunci gunoaie pe jos, să mergi pe blat cu autobuzul. Astea sunt nişte greşeli mici, că vorba aia, „oameni suntem” şi, la o adică, „ne înţelegem”.

Când nici asta nu e suficient de gravă, apare expresia „a omorât pe cineva?„. Abia atunci are dreptul organul de Poliţie să te ia la întrebări, până atunci eşti liber să trăieşti aşa cum vrei. Nici Oprescu n-a dat în cap la oameni, nici Voiculescu, nici Vântu, şi cu toate astea au luat ani de bulău pentru alte infracţiuni. Ideea e că nu există infracţiuni mari pentru care eşti pedepsit şi infracţiuni mici pentru care ţi se acordă circumstanţe atenuante. Ori respecţi legile, ori nu.

Până când nu vom învăţa să respectăm regulile mici, nu vom putea schimba nimic. Pentru că civilizaţia stă în detaliile mici.

Foto: obey the rules via shutterstock

IN Casual stuff

Îmi place foarte mult treaba asta cu House of Cards şi Netflix, nu pentru că am putut să mă închid în casă weekendul ăsta şi să urmăresc, ci pentru că subliniază nişte treburi despre poporul român.

Mai întâi, atunci când s-a băgat Netflix în Europa de Est, poporul român s-a plâns că nu există toate serialele şi filmele din SUA. Apoi s-a plâns că nu există House of Cards, serial care oricum era difuzat de ProTV la vremea aia şi care era pe Voyo în baza unei exclusivităţi. Când poporul român nu s-a bucurat de exclusivitatea de pe Voyo, am înţeles situaţia, pentru că americanii văzuseră deja pe Netflix, cu luni bune înainte. Dar de data asta n-am mai înţeles dependenţa de torrente. Citeşte tot articolul

IN Masini

citroen_c6

Lăsând la o parte transportul în comun care funcţionează excelent şi care e extrem de folosit, există şi un număr decent de maşini. Bicicletele sunt ceva obişnuit, dar nu e invazie cum vezi prin Belgia sau Olanda. Iar maşinile sunt în general ieftine şi franţuzeşti. Cel mai întâlnit model e Renault Twingo, cred că am văzut zeci exemplare din modelul nou. Foarte multe Clio 3 Facelift (modelul pe care îl conduc şi eu), Renaulturi mai vechi, Peugeot din când în când, uneori şi Citroen. Foarte puţine maşini nemţeşti, asta m-a mirat. Strasbourg e în mare parte nemţesc, pornind de la nume şi terminând cu casele sau mâncarea. Dar maşinile sunt franţuzeşti, poate pentru că unii oameni chiar aleg să-şi susţină economia naţională. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Nu e misto sa te trezesti in Bucurestiul Uniunii Europene in prag de 2009 si sa constati ca n-ai curent?

Hai totusi sa mai bagam vro doua campanii ‘De ce iubim Bucurestiul’. Chiar… de ce?

Meniu