Cum sunt împărțite lanțurile hoteliere în funcție de categorie

clienti

Sunt oameni pe lumea asta care chiar cred că likeurile înseamnă ceva

question_answer6 comentarii
IN Advertising/PR

Am avut acum ceva timp în agenţie un client pentru care am făcut un magazin online. Un produs bun, care mi-a plăcut şi care avea potenţial. Aşa că m-am entuziasmat, cum mi se întâmplă de multe ori, şi am început să arunc cu idei în stânga şi în dreapta, să le propun chestii etc. 

Adevărul e că pentru acel produs chiar se puteau face lucruri, ceea ce ar fi ajutat extrem de mult vânzările. Clientul a zâmbit şi m-a ignorat prima oară, m-a ignorat şi a doua oară, şi până la urmă mi-a zis că n-are nevoie de servicii de comunicare, că vrea să încerce singur o perioadă. Apoi mi-a explicat mândru că singur a adunat cei 20 de mii de fani de pe Facebook, aproape fără buget şi că pentru început vrea să crească aşa, organic.

Am ridicat din umeri, şi, cu părere de rău, am încheiat socotelile cu el, ne-am strâns mâna şi am mers mai departe.  Citeşte tot articolul

„Am vorbit cu un prieten care se pricepe”

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Cel mai amuzant tip de client e cel care rosteşte fraza de mai sus. Când auzi asta, poţi fi sigur că vei avea probleme. În primul rând pentru că e un indicator destul de clar al faptului că omul n-are încredere în furnizorul pe care l-a ales. Nu contează cum a ajuns la tine, omul a vrut încă o părere.

Eu când aud asta mă aşez pe scaun şi mă pregătesc pentru o serie de inepţii. Asta pentru că „un prieten care se pricepe” în partea asta de comunicare online/web development poate să însemne orice. Un băiat care e pasionat de telefoane, care ştie să instaleze Windows de pe CD, care are conturi multe pe Torrente, care a auzit de la cineva cum ar trebui să fie un site sau care a făcut un site în liceu. Foarte rar se întâmplă ca prietenul să fie chiar competent în domeniu. Şi în cazul ăla rezultatul final e chiar mai rău. Citeşte tot articolul

O chestie mişto la Grand Cinema Băneasa

question_answer0
IN Casual stuff

În ultima vreme am fost mai des la Grand Cinema Băneasa pentru că e destul de aproape de casă şi sunt variante bune de cumpărături acolo (carne de la Metro, alte nimicuri de la Carrefour + o masă la IKEA care nu se refuză niciodată). Dincolo de publicul puţin mai civilizat decât în alte malluri, am descoperit şi o chestie absolut bestială pe care au implementat-o de vreo 2 luni: lângă intrarea în sală există o mică tonetă cu răcoritoare şi dulciuri de la care te poţi aproviziona fără să mergi până la intrare, să ceri voie paznicului şi să pierzi din film. Practic, intri şi ieşi imediat.

E prima oară când văd asta la un cinema din Bucureşti şi mi se pare genul de strategie foarte bună pentru fidelizare. Nu cred că fac mare profit din chestia asta, dar oferă un plus de confort clienţilor.

„Să ascundem informaţia cât mai bine”

question_answer0
IN Advertising/PR

shutterstock_246199411 [Converted]

De câte ori nu vi s-a întâmplat să căutaţi informaţii pe un site aparţinând Statului Român şi să nu găsiţi ce vă trebuie? Mie mi s-a întâmplat frecvent şi mereu am zis în gând „băi, ăştia parcă au făcut special ca informaţia să fie greu de accesat!”. Guess what, în multe cazuri e posibil să fie adevărat. Şi vă spun asta după ce am analizat destul de mult problema. N-am eu o firmă care să-şi fi clădit succesul pe afaceri cu Statul, dar am mai interacţionat pe alocuri cu instituţiile din România. În plus, am mai întrebat în stânga şi în dreapta şi mi s-a confirmat că e o regulă: dacă există un document care trebuie neapărat să fie pe un site deşi funcţionarii nu-şi doresc acest lucru, el va fi îngropat în acel site. Citeşte tot articolul

Pedeapsa nemulţumitului

question_answer0
IN Casual stuff

Acum vreo 2 ani am primit pe mail o cerere de ofertă pentru un site. O junioare de marketing de la o firmă măricică ne găsise pe net şi a solicitat o întâlnire, ca să vedem cum putem colabora. Am ajuns la sediu şi am dat peste duduiţa de la marketing, şefa celei care ne chemase.

A strâmbat din nas încă de când ne-am prezentat, iar eu mi-am dat seama că n-o să facem nimic, pur şi simplu era genul ăla de femeie care simte că merită mai mult. Ne-a zis ce vrea, a spus fraza magică cu „da, dar noi nu vrem să facem un site ca toate celelalte, noi suntem speciali, nu vă inspiraţi de la concurenţa din România, poate doar din afară”. Pentru mine, ăsta e primul semn că omul respectiv n-o să aibă un site prea curând. Asta, şi aia cu „nu ne grăbim, vrem să iasă perfect”.

Eh, noi am dat oferta, bineînţeles că nu s-a mai întâmplat nimic, ne-au zis că analizează oferta când am revenit cu telefoane. Şi din 3 în 3 luni îmi aduc aminte de clientul ăsta şi intru pe siteul lor. Au aceeaşi pagină în construcţie pe care o aveau şi acum 2 ani. Pentru că oricâte firme le-au trimis oferte, pentru doamna de la marketing nu a fost nimeni îndeajuns de bun. Probabil că duduiţa a ales la fel de bine şi bărbatul, părea undeva la 30+ fără copil, încă mega aranjată cu scopul nedeclarat de a prinde prinţul visat.

Paradoxul

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

Cred că cea mai surprinzătoare problemă de care m-am lovit în ultima vreme e legată de priorităţile clienţilor. Vor prezenţă pe Facebook şi alte reţele sociale, dar nu bagă în seamă siteul companiei – care de multe ori are mari probleme.

Paradoxal e că fix aceşti oameni, care nu-şi permit să angajeze pe cineva care să le construiască un site decent, visează la aplicaţii de Facebook şi, mai nou, la aplicaţii de smartphone.

Şi la cum văd că evoluează piaţa în ultima vreme, pur şi simplu nu sunt bani pentru aşa ceva. Sunt o mână de clienţi care au buget şi de aplicaţie de smartphone, şi de una de Facebook, şi de un site bine pus la punct. Restul au nişte aşteptări total nerealiste.

„Clienţii noştri nu sunt aşa”

question_answer0
IN Casual stuff

În ultimii 6-7 ani (practic, de când am intrat în câmpul muncii), am auzit vorba asta de zeci de ori, poate chiar de sute de ori.

Ah, un produs nou? Nu, clienţii noştri nu vor să cumpere asta.

Clienţii noştri nu sunt aşa.

Clienţii noştri preferă să externalizeze serviciul X.

Toată lumea se raportează la cum le sunt clienţii în prezent, prea puţini iau în calcul cum vor fi în viitor.

Aşa că oferă-le o aplicaţie de mobil şi poate că o vor folosi, chiar dacă acum nu cer aşa ceva, caută-i pe Facebook chiar dacă în momentul de faţă nu îţi simt lipsa acolo. Cum era ideea aia a lui Steve Jobs? Clienţii habar n-au ce vor, tu trebuie să le arăţi ce vor.

Ne lipsesc 78% dintre potenţialii clienţi

question_answer0
IN Advertising/PR, Web

Ieri, în cadrul Marketing 360, a fost prezentată o parte dintr-un studiu al Gfk legat de bugetele din social media şi modul în care sunt cheltuiţi banii. Potrivit acestui studiu doar 22% din clienţi au apelat la agenţii specializate pentru comunicarea în social media anul trecut. Totuşi, mi-e greu să cred că 78% dintre companii manageriază in-house toate campaniile de comunicare în social media. Probabil că o parte dintre aceste companii au lăsat jobul respectiv în seama unor agenţii specializate pe web development sau pe PR clasic.

Chiar dacă ne rămân –  să zicem – 50% dintre companiile participante la studiu, tot e un număr foarte mare de clienţi pe care agenţiile specializate pe social media şi comunicarea online ar trebui sa-i câştige cât mai repede. Mai ales dacă luăm în calcul şi alte date din studiul Gfk potrivit cărora peste 50% dintre companiile cu prezenţă în social media au crescut bugetul în 2011 comparativ cu 2010 şi vor face asta şi în 2012. Deci avem minim 200 de companii care vor să crească bugetul în social media dar nu au o agenţie specializată cu care să lucreze.

De ce?

Poate pentru că eforturile „evangheliştilor” din zona asta s-au îndreptat mai mult spre convertirea celor care preferă comunicarea clasică în comunicatori digitali. Ne-am concentrat în ultimii ani atât de mult să convingem oamenii că e important să fie pe internet, să fie în social media, şi mai puţin pe ghidarea lor după ce au făcut pasul spre online.

Desigur, pentru a convinge nişte clienţi că trebuie să se lase ajutaţi de agenţii pentru a avea succes (şi că nu e de ajuns doar să fie pe internet), e nevoie de nişte studii de caz bune. Iar la alea cred că mica noastră industrie încă lucrează.

Şi a mai plecat un elefant… şapte!

question_answer4 comentarii
IN Advertising/PR

Leo a murit. Trăiască Leo!

Conform AdPlayers Leo Burnett a mai rămas fară un client mare şi sunt pe ducă rău de tot după cum ziceam aici, aici şi aici.

Altex e al 3-lea client important care pleacă după Orange şi Phillip Morris în ultimele şase luni şi după calculele mele, Leo rămâne cu vreo 7 clienţi mai mari (Interbrew, P&G, CrisTim, BCR, Nestle, DonCafe şi Petrom). Şi în ciuda faptului că Leo a luat ceva premii la Golden Drum (cu mare scandal, ce-i drept), „cea mai creativă agenţie din România” se duce în jos mai ceva decât preţul barilului de petrol.

Tind să cred că problema ţine de management pentru că este inadmisibil pentru o agenţie cu pretenţiile celor de la Leo, să rămână fără două dintre piesele de bază (Naumovici si Mătăşel) într-un timp atât de scurt. Din momentul ăsta nu văd ce minune mai scapă Leo din faliment.

Rămâne de văzut cum va gestiona McCann situaţia, dacă se vor plafona din cauza acestui statut de unic lider de piaţă sau dacă vreuna din agenţiile medii va face pasul înainte luând locul lăsat liber de Leo.

Cert este că odată cu această nouă redistribuire a conturilor, agenţiile mici au de câştigat. E foarte interesant de urmărit dacă acum vom avea parte de campanii mai bune venite de la agenţiile mici care pot duce 1-2 conturi mari, comparativ cu perioada în care primele 3-4 agenţii de pe piaţă strângeau clienţii importanţi.

Se mai salveaza Leo?

question_answer8 comentarii
IN Advertising/PR

Umbla zvonuri ca au pierdut al 2-lea mare client, Phillip Morris.

Cu jumatate din creatie concediata, fara CD si fara 2 dintre cei mai mari clienti pare-se ca Leo se scufunda.Rapid si sigur.

Nu stiu de ce, dar am impresia ca vestile astea vor cauza o avalansa de plecari ale clientilor (vestea ca o agentie nu mai are un departament de creatie in adevaratul sens al cuvantului ma face pe mine, clientul sa-mi pun niste intrebari… Cum sa mai raman intr-o agentie pe care un alt mare client a abandonat-o cu motive solide?, Cine o sa munceasca pentru mine?, Care va fi calitatea unei echipe neomogene?)

Declaratiile lui Stefan Iordache si Ioana Iordache par niste indemnuri la calm ale unor conducatori care incearca sa castige timp…

Mie nu-mi suna deloc bine chestia asta…

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu