Tag

pr

Prea mult PR pentru nimic

2

Un articol interesant via Cronica.ro (apropo, vă recomand călduros să intraţi zilnic pe site sau să vă abonaţi prin email) spune că în acest moment, în Statele Unite, sunt 6 oameni de PR pentru fiecare jurnalist

Mai sunt şi alte cifre interesante acolo, precum cele legate de diferenţa de salarii dintre cele două domenii, care a tot crescut în defavoarea jurnaliştilor. De la 5000 de dolari pe an, s-a ajuns la o diferenţă de peste 16.000 de dolari pe an, asta în condiţiile în care numărul jurnaliştilor a tot scăzut, iar volumul de muncă a crescut, evident.

În ceea ce priveşte creşterea numărului oamenilor de PR, e ceva normal. Stakeholderii nu mai sunt aceiaşi de acum 10 ani. De fapt, nu mai sunt aceiaşi nici cei de acum 5 ani. Oamenii de PR trebuie să lucreze acum cu tot felul de bloggeri, vloggeri, influenceri, iar asta le poate ocupa tot timpul, fără să mai ajungă la jurnalişti.

Pe de altă parte, apariţiile în presă şi-au păstrat “greutatea”, ceea ce ne duce într-un punct în care toată lumea încearcă să obţină earned media. Aşa ajungem ca peste 95% dintre pitchurile actuale să nu aibă succes, pentru că se lucrează la kilogram de multe ori. Iar atunci când încerci să oferi către 10 jurnalişti acelaşi subiect, există şanse foarte mari să nu ţi-l preia niciunul.

N-am o soluţie, însă mă întreb când vor învăţa agenţiile să nu mai pitchuiască fiecare subiect tuturor celor care ar putea fi interesaţi? Când vom avea curajul să-i spunem clientului “băi, subiectul ăsta pur şi simplu nu este suficient de interesant, hai să găsim altceva, sau hai să mai aşteptăm puţin dacă vrem coverage valoros”. Când nu vom mai lansa fiecare ambalaj nou, fiecare magazin de colţ de stradă şi fiecare serviciu de livrare gratuită printr-un eveniment de presă şi două comunicate?

Mă sperie modul în care tot mai mulţi oameni îşi dau cu părerea despre orice

14

Probabil că aţi urmărit scandalul zilei de ieri, în care diferiţi influenceri au criticat nişte branduri pentru că s-au asociat cu un eveniment în cadrul căruia a fost premiată o persoană pe care ei n-o agreau. Până la urmă la asta se rezumă povestea. 

Însă ce m-a uimit a fost lejeritatea cu care lumea îşi dădea cu părerea despre ce-ar fi trebuit să facă oamenii de PR care se ocupă de brandurile criticate.

Medicul Vasi Rădulescu, cel care a împins cât a putut de mult povestea asta, a zis de vreo 5 ori că e o mare gafă de PR, a dat lecţii de business pentru antreprenorii români, a analizat răspunsurile venite de la Jean Valvis şi Medicover, a estimat că nici 10 agenţii de PR nu vor putea repara reputaţia distrusă de acest scandal (ceea ce e arată cât de mult l-a luat valul ăsta social media, de fapt “scandalul” ăsta probabil că a ajuns la 200.000 de oameni şi va fi uitat până mâine dimineaţă).

Citeste tot articolul

Cum îi explici bunicii tale că lucrezi în PR

0

Poate că va veni un moment din viaţa voastră în care veţi fi nevoiţi să îi explicaţi unei persoane mai în vârstă cu ce vă ocupaţi voi în viaţa de zi cu zi. Din ce plătiţi voi facturile, cum se zice. O fi bunica, o fi o vecină, important e să aveţi un model pe care să-l urmaţi.

– Mamaie, cum să-ţi explic eu, ştii vopseaua aia, SPOR? Eh, fabricantul de vopsea merge la cineva şi zice “avem vopseaua aceasta, este bună pentru că vopseşti foarte rapid cu ea, vă rugăm să-i găsiţi un nume!”.
– Aha, deci tu eşti ăla care inventează numele “SPOR”! Bun job!
– Nu chiar. Aia e firma de branding. Stai să termin. După ce s-a ales numele, oamenii de la fabrică merg la o altă firmă şi zic: “Avem vopseaua cu numele SPOR, vă rugăm să ne faceţi nişte reclame care să se dea la televizor şi prin ziare, reviste etc.”
– Am înţeles, deci tu ai făcut reclama aia cu “Vopseşti uşor, vopseşti cu SPOR”, bună reclamă!
– Mnu, de fapt, de asta se ocupă firma de advertising. Dar suntem aproape. Imediat ce s-a făcut reclama, e nevoie să negocieze cineva cu televiziunile pentru ca matale să vezi pe ProTV reclamele înainte de Ştiri.
– Şi tu te ocupi de negocierea asta? Lasă, maică, nu-i nicio ruşine, sună doar plictisitor, dar important e să fii tu fericit!
– Mamaie, ai puţină răbdare, că vreau să înţelegi exact.
– Păi dacă avem nume, avem reclame şi ştim exact când se dau la televizor, tu ce mai faci?
– Eu scriu comunicatul de presă şi sun jurnalişti!

Foto via

Ce înseamnă intrarea The Practice în MSLGROUP

4

La finalul anului trecut Publicis Groupe a anunţat preluarea pachetului majoritar de acţiuni al agenţiilor din Leo Burnett Group România.

Asta a însemnat că nu mai vorbim de un business antreprenorial, ci de o multinaţională în care deciziile importante se iau de la centru (în cazul ăsta de la Paris). Pentru The Practice erau două variante după această preluare: una total improbabilă, alta perfect previzibilă, care s-a şi întâmplat. 

Citeste tot articolul

PC Garage are nevoie de consultanţă în PR

24

Situaţia: un băiat are o problemă cu PC Garage. Cineva de la Adevărul e destul de tembel încât să-l lase pe băiat să-şi spună problemele pe site, de parcă ar fi blogul lui personal. Oricât de platformă de bloguri o fi aia, tot apare mare logoul Adevărul, tot pe domeniul ăla e. Deci pentru omul obişnuit e vorba de un articol scris în ediţia online Adevărul.

La vederea acestui articol total maliţios şi deloc corect, PC Garage reacţionează cum nu se putea mai prost. Sunt convins că nu s-au sfătuit cu nimeni, pentru că nu e om de PR pe lumea asta care să te lase să publici un drept la replică pe acest ton.

Citeste tot articolul

Independence is beautiful, but…

6

*titlul e parţial furat de pe nişte cărţi de vizită mai vechi de la Borţun Olteanu, mi s-a părut că se potriveşte la fix

 

GMP Advertising s-a afiliat la compania germană independentă Jung von Matt.

Rogalski Damaschin a devenit partenerul din România al reţelei numărul 1 de agenții independente de PR din lume, PROI Worldwide.

Agenţia Eventures s-a afiliat la reţeaua globală Havas Sports&Entertainment.

Borţun Olteanu s-a lipit de People Public Relationships Agency şi au devenit Dăescu Borțun Olteanu, cu un nume care mă duce cu gândul la Sterling Cooper Draper Pryce şi cu un logo absolut oribil.

Citeste tot articolul

Auch

2

Cei de la 2ActivePR au venit cu un statement legat de ce s-a întâmplat cu falsa vânzare a F64.

Vă fac eu un rezumat în caz că n-aveţi timp să citiţi: “Băi, noi le-am zis că e o tâmpenie, dar ei Batman, Batman”.

Calitatea de consultant este esentiala pentru un profesionist in relatii publice. In relatia client-agentie, dincolo de creativitate si indiferent daca solutia de comunicare e o propunere a agentiei sau este impusa de client, principiile deontologice ale meseriei noastre trebuie sa primeze. In recenta noastra colaborare cu F64, 2activePR nu a reusit sa isi exercite functia de consiliere pe deplin, lucru pentru care ne asumam responsabilitatea. Comunicatul de presa este principalul nostru mijloc de comunicare catre media si integritatea trebuie sa ramana fara pata. Prezentam deci scuzele noastre oamenilor de media lezati in acest context si tuturor specialistilor de PR care pun pasiune in munca lor de zi cu zi. Aceasta experienta ne aduce in prim-plan verticalitatea specifica profesiei noastre careia ii ramanem loiali.

Nu vreau să insist pe problemă pentru că nu e fair-play să loveşti pe cineva care e la pământ, dar nu mi se pare o soluţie bună să te dezici de un client. Chiar dacă el a venit cu ideea proastă care v-a băgat pe amândoi sub autobuz.

O idee despre PR Award

0

Lista câştigătorilor PR Award 2013 o găsiţi aici, n-am de ce să comentez prea mult premiile. De ce-a câştigat ăla şi n-a câştigat celălalt, ce-a avut special campania aia de-a luat premiu, astea sunt probleme care nu mă pasionează. Ce-i drept, mă surprind unii câştigători, dar n-am citit studiile de caz ca să am o imagine de ansamblu.

Ce vreau să subliniez e că Rogalski Damaschin a câştigat titlul de Agenţia anului în anul de graţie 2013 fără să aibă vreo campanie notabilă în social media. Casa 3 Play a fost o chestie mişto care s-a desfăşurat online pentru că avea treabă cu clientul, adică Romtelecom. Dar au fost implicate două vedete: Cabral şi Petreanu. Că aceste vedete au şi blog e un amănunt foarte puţin important.

Deci conform juriului de la PR Award social media nu-i aşa importantă. C-o fi greşit juriul sau nu, deja e altă poveste.

În rest, felicitări Rogalski Damaschin, le prinde bine premiul ăsta după toată povestea cu rebrandingul.

Nu mai vreau să primesc chestii

24

Până acum vreun an mă împrieteneam cu diverşi curieri doar de sărbători. Nu de alta, dar ne vedeam atât de des în perioada aia încât n-aveam cum să-i mai consider străini. Veneau cu tot felul de mici chestii trimise de la agenţii din partea diverselor branduri. O agendă, un pix, o felicitare, un bax de chipsuri, o măslină, o atenţie. Pe urmă a fost perioada ambuscadelor haioase cu lăutari, trubaduri, agenţi secreţi, clovni şi o grămadă de alte personaje venite să-ţi aducă chestii. S-a fumat şi aia, chiar dacă am văzut că s-a mai făcut recent cu ceva scafandru şi nişte cântăcioşi.

Ok, e simpatic prima oară, e simpatic şi a doua oară, chiar şi a 42-a oară. Te simţi special pentru că tu primeşti chestii şi ceilalţi oameni din jur nu primesc. Ai la uşă o bere înainte să se lanseze, ai ocazia să testezi nişte brânzeturi bune pe care ajungi mai apoi să le consumi constant, mai primeşti şi câte un cadou util pe care probabil că nu te-ai fi gândit să dai banii. Doar că de la un punct încolo activările de acest gen devin obositoare. Se fac mult prea multe, toată lumea vrea să-ţi trimită ceva, toată lumea vrea să-ţi capteze atenţia cu o idee simpatică.

De fapt, toată lumea joacă la loteria earned media. Hai să trimitem o chestie de 30-40-50 de lei către 50 de bloggeri şi vedem ce iese. E o abordare bună când ai un astfel de colet în fiecare lună, îşi pierde din eficienţă când ai 10-15 pacheţele lunar. E ca şi cum ai vrea să faci un film numai din cascadorii. Că practic despre asta e vorba, despre nişte PR stunts la un nivel mai mic (trimitem ceva spectaculos, dăm omul pe spate, sigur o să scrie ceva). Numai că într-un film mai trebuie să bagi şi scene de dragoste, să pui şi puţin umor, şi nişte peisaje, nu merge doar cu cascadorii.

Cum să distrugi relaţia cu un blogger într-o singură propoziţie

18

Primesc ceva propunere de concurs/campanie la Vichy, tratament de creşterea părului. Să-mi dea produsul, să-l folosesc, să scriu cum evoluează situaţia. Cică se garantează 1700 de fire noi de păr după 3 luni. Râd, mă uit în oglindă, îi rog pe prietenii apropiaţi să fie sinceri şi să-mi spună dacă cumva am început să chelesc. N-am început, din fericire.

Îmi reprim întâiul impuls, n-o iau la mişto pe piarista care mi-a scris, chiar dacă sunt o grămadă de bloggeri chelioşi pe internetul ăsta care ar fi fost de 100 de ori mai potriviţi. Să zicem că n-a ştiut. Răspund foarte civilizat, îi explic că nu mi se potriveşte acest tip de experiment dar că îi mulţumesc pentru propunere. Aşa m-a învăţat pe mine o tipă mişto, să fiu civilizat cu oamenii chiar şi când simt nevoia să-i iau la mişto grav.

Citeste tot articolul