All Sports

IN All Sports

Zilele treceau toate la fel când eram în vacanţă la bunici. (Dez)avantajul de a avea bunici bucureşteni e că n-am amintiri cu vaci, oi şi găini, ci dimineţi petrecute în Cişmigiu cu clătite şi compot sau plimbări lungi prin Plumbuita sau Tei. Unele zile erau diferite, în momente numai de bunicul ştiute. Ieşeam mult mai devreme în parc, apoi ne întorceam repede pentru ca bunicul să se poată lipi de radio-ul din bucătărie unde se auzeau nişte bărbaţi care vorbeau foarte repede şi uneori strigau „gooool”. La început n-aveam voie să asist, probabil pentru că puneam multe întrebări şi nu era timp să primesc răspunsuri, totul se petrecea cu repeziciune. În unele zile bunicul se enerva şi se ducea să se culce, iar bunica îmi spunea să nu-i stau în cale, în altele era aşa fericit încât mai ieşeam o dată în parc. Sau măcar până la magazin, să ia ceva de băut.

Abia mai târziu am înţeles ce e cu etapele şi cum se transmit ele la radio. Mă uitam şi eu la meciuri deja, dar la cele 2-3 partide care se difuzau la TV. În general vedeam doar Steaua – Dinamo, Steaua – Rapid şi alte câteva meciuri. Aveam acces mult mai uşor la Premier League, de care mă bucuram din plin, mai ales în a doua zi de Crăciun, când aveam voie la TV mai mult. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Unul dintre oamenii din echipa Tackle.ro a fost pe Anfield la Liverpool – Chelsea şi a avut ocazia să stea chiar la nivelul gazonului, în peluza The KOP. A filmat totul, inclusiv bucăţi dinainte de meci, cu stadionul şi împrejurimile. Seamănă foarte mult cu ceea ce am văzut şi eu acum 9 luni, la Liverpool – Arsenal. Dacă vreţi să aflaţi cum vede un fan un meci de Premier League, video-ul ăsta e potrivit. Poate lipseşte doar aglomeraţia de la final, când 60.000 de oameni vor să plece toţi în acelaşi timp de la stadion şi se formează cozi uriaşe în staţia de autobuz.

Apropo, să nu vă mire că un român a prins locuri chiar în peluza suporterilor englezi, am înţeles că tot mai mulţi au transformat abonamentele la meci într-un business şi fac bani buni urmărind meciurile de acasă. Chiar şi în interiorul The KOP se închiriază pentru câte un meci cardul de abonat, pe nişte sume frumuşele. Nu mai e o peluză întreagă cu fani din tată în fiu, a devenit mai degrabă un business.

Am citit recent un articol foarte bun pe tema asta, care explică legătura între atmosfera tot mai plictisitoare de pe marile stadioane ale Europei şi numărul tot mai mare de turişti care vin să asiste la meciuri. Văd că e băgat sub paywall acum, însă ideea de bază e că suporterul de rând nu-şi mai permite să vină meci de meci, iar pentru cluburi sunt mai profitabile experienţele cu hospitality şi excursiile turiştilor care fac un efort ca să-şi vadă o dată echipa favorită.

IN All Sports

Se pare că rugile ne-au fost ascultate! Lipsa unei identităţi de brand, singurul motiv din cauza căruia naţionala de fotbal nu s-a mai calificat la Mondiale, s-a rezolvat în sfârşit!

De acum, băieţii vor începe să joace pe bune, vor fi motivaţi să se ridice la nivelul brandingului şi ne vor aduce calificare după calificare. Sau, mă rog, măcar o să pierdem cu ceva mai mult stil.

Lăsând gluma la o parte, cei de la Brandient au creat acest blazon al naţionalei, inspirat din stema României. Dacă în stema noastră e o ciorbă, şi blazonul ăsta e tot aşa, cu elementele unei naţiuni formate din mai multe regiuni mai mici. Bine că nu suntem englezi, că era şi mai complicat.

Cele 5 elemente reprezintă provinciile istorice: Muntenia, Moldova, Ardealul, Oltenia şi Dobrogea, stilizate într-un fel ce se vrea a fi modern. În centru e o minge de fotbal pentru că „fotbalul ne uneşte”. Nu arată deloc rău, iar ideea din spate e bună, o să explic mai jos de ce. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Steve Simon, CEO-ul circuitului feminin de tenis (WTA), vorbeşte de ceva timp despre nişte schimbări pe care ar dori să le facă în structura meciurilor. E vorba de lucruri complet noi, precum durate fixe ale unui meci sau alte elemente care sunt deja implementate la dublu, precum super tie-break-ul (acel game care se joacă punct cu punct până la 10).

Problema vine, de fapt, de la televiziuni, nu de la Steve Simon, pentru că omul nu e un super inovator doar de dragul jocului. Însă pe măsură ce sportivii au început să-şi petreacă tot mai multe ore în sala de forţă şi au început să-şi injecteze diverse chestii mai mult sau mai puţin detectabile, corpurile lor au devenit tot mai rezistente la efort, ceea ce a dus la multe meciuri maraton. La băieţi avem frecvent meciuri între 3 şi 5 ore, în timp ce la fete un meci cu adevărat „disputat” şi „bun” începe de pe la 2 ore şi jumătate şi poate ajunge şi la 4 ore. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Au trecut 10 etape din acest sezon de Premier League, aşa că putem trage primele concluzii reale. Mereu mă feresc să pun rapid o etichetă unui anumit sezon, aşa că aştept să treacă primul sfert ca să-mi fac o imagine clară. Abia după 10 etape poţi să spui că ai văzut majoritatea echipelor jucând, s-au rulat jucătorii, au apărut primele accidentări şi echipele au fost nevoite să arate cum gestionează situaţia.

Teoretic, în primele 3-4 etape dintr-un sezon toate loturile sunt apte, echipele pot face schimbări, joacă oamenii care sunt cu adevărat în formă, unele cluburi pleacă lansat datorită programului sau norocului de moment. 

Aşa s-a întâmplat şi sezonul ăsta, când după primele 5-6 etape erau în top echipe precum Newcastle, Watford, Huddersfield sau chiar Burnley. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Agitaţie mare în ultimele zile pe tema Arenei BNR, pe care Ţiriac şi Năstase se străduiesc s-o scoată din proprietatea Băncii Naţionale şi s-o dea statului ca să poată fi modernizată. 

Adevărul e că acolo nu s-au mai băgat bani de cel puţin 20 de ani, ceea ce a dus şi la închiderea terenului central de către ISU. Ţiriac a mutat turneul ATP la Budapesta şi nici turneul WTA nu se simte prea bine. 

Totuşi, nu pot să nu remarc cu un uşor dezgust modul în care acţionează cel mai bun dublu din istoria tenisului românesc. Năstase e în rolul buldogului care latră, în timp ce Ţiriac e mult mai moderat, dar face jocurile de culise. Iar ca să obţină expunere cât mai mare s-au urcat pe valul „Halep number 1 WTA” şi bat fierul cât e cald. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Turcii îl vor deja plecat pe Lucescu de la naţionala lor, după ce a ratat calificarea la mondial. Asta în condiţiile în care nici măcar nu ăsta era obiectivul, ci Euro 2020. Practic, Lucescu a jucat 3 meciuri, a pierdut cu Ucraina şi Islanda, dar a bătut Croaţia. Cu Ucraina a fost un mega furt, în timp ce Islanda e într-un moment extrem de bun al naţionalei (fără să aibă nume prea mari în afară de Gylfi Sigurdsson).

Ok, dar cum au ajuns turcii în situaţia asta, în condiţiile în care generaţia lor de aur a fost mai bună decât a noastră (locul 3, în 2002)? În primul rând, trebuie luat în calcul că turcii nu s-au calificat decât de 2 ori la mondiale, prima oară în anii ’50, a doua oară în 2002, când au şi reuşit performanţe cu naţionala lui Hakan Şukur, Emre, Hasan Şaş sau Okan Buruk. Nici la Europene nu s-au descurcat mai bine turcii, doar de 4 ori s-au calificat în istoria participărilor. Prin comparaţie, România are 7 calificări la mondiale şi 5 la europene.

Atât generaţia noastră de aur, cât şi a turcilor s-a bazat pe acelaşi mix: câteva vârfuri care jucau la echipe de club mari (AC Milan, Brugge, PSV, Bayer, Balencia, Brescia, Genoa, respectiv Inter, AC Milan, Aston Villa, Bayer Leverkusen, Real Sociedad), plus echipe puternice în campionatul intern (Dinamo, Steaua, Rapid, respectiv Galatasaray, Fenerbahce, Beşiktaş).  Citeşte tot articolul

IN All Sports

Adevărul e că în ultimii 2-3 ani Steaua îşi pierduse din strălucire. A fost mai întâi prima ratare a grupelor europene după 15-16 ani consecutivi, acele eşecuri ale lui Rădoi, pierderea campionatului şi vreo 5 înfrângeri în faţa lui Dinamo. Timp în care Steaua n-a câştigat decât o dată şi a remizat de alte 4 ori.

Forma proastă a coincis cu pierderea numelui în scandalul cu Armata, o încercare a unor băieţi de a stoarce nişte bani de la Becali. Fără să fiu vreun fan al machidonului, consider că Gigi e util ca un exudat faringian: nu-ţi place, te zgârie pe gât, te lasă cu o senzaţie nasoală toată ziua, dar până la urmă îşi face treaba.

Steaua ajunsese să se chinuie şi prin Europa, ba chiar a nimerit nişte echipe grele, pierzând şi tradiţionalul noroc la tragerile la sorţi. 

Până la începutul acestui sezon, când lucrurile au început să se lege din nou. Echipa lui Dică a făcut fix cât trebuia pentru a ajunge în grupele Europa League, a dat de nişte adversari accesibili şi s-a trezit lider în grupă, cu şanse bune la calificarea în primăvară. Şi toate astea cu un joc modest, mai ales contra elveţienilor de la Lugano. Până la urmă asta îi lipsea Stelei, puţin noroc în meciurile slabe, acea strălucire de echipă mare.

A recâştigat-o în ultimele luni cu ajutorul lui Denis Man, Budescu şi chiar şi Benzar. Nici nu-mi amintesc ultima oară când Steaua a marcat după o combinaţie între cei doi fundaşi laterali. Nu m-aş hazarda să spun că echipa e pe un drum bun, însă ştiu măcar că zilele astea FCSB a redevenit Steaua.

 

IN All Sports, IT

Ieri am fost la evenimentul de prezentare a FIFA 18, noul joc ce se va lansa pe 29 septembrie. Noutatea principală pentru România e că s-a semnat un parteneriat cu FRF aşa că vom auzi imnul ţării noastre de fiecare dată când jucăm un meci cu naţionala. Echipamentele sunt mai bine redate în joc, însă pentru jucători mai avem puţin de aşteptat. Momentan sunt reproduceri fidele ale lui Chiricheş şi Pantilimon, singurii jucători care evoluează la nişte echipe care contează (Watford şi Napoli). Explicaţia e că există doar 2 dispozitive care iau „mulajul” jucătorilor prin o mulţime de fotografii din mai multe unghiuri. 

Am văzut asta acum câţiva ani la Liverpool, presupun că procedura e similară şi acum (link la un video pentru FIFA 17). Aşa cum e şi normal, dispozitivele se plimbă pe la echipele de club, începând cu cele mai importante. Watford e în lista aia pentru că EA Games are un parteneriat cu Premier League. Toate stadioanele şi toate echipele din Premier League sunt în joc. De ce? E simplu: jucătorii din toată lumea preferă să se joace în campionatul Angliei sau cu echipe de acolo (dincolo de clasicele Barcelona şi Real Madrid).  Citeşte tot articolul

IN All Sports

S-a încheiat perioada de transferuri, cred că putem să tragem nişte concluzii, mai ales că au fost câteva surprize:

  • Liverpool a rămas fermă pe poziţie şi nu l-a vândut pe Coutinho, aşa că sunt toate şansele să-l mai vedem jucând cel puţin un sezon pe Anfield. Speram să se întâmple aşa, dar nu aveam aşteptări foarte mari, pentru că în ultimii ani ne-am obişnuit să se facă transferurile despre care se tot zvonea. Jucătorul şi-a dorit asta, Barcelona şi-a dorit asta, aşa că schema era destul de simplă. Totuşi, FSG (grupul care o deţine pe Liverpool) a vrut să facă un statement cu această ocazie: nu mai vindem jucători indiferent de câţi bani ni se oferă.
  • PSG a rupt norma, cheltuind vreo 400 de milioane de euro pe Neymar şi Mbappe. Efectiv au aruncat piaţa transferurilor în aer cu sumele astea, ceea ce e super greşit. Am râs la faza cu „UEFA vrea să-i pedepsească drastic”. Da, încă o amendă, poate şi interdicţia să facă transferuri. Mi-e greu să cred că o să-i excludă din cupele europene, UEFA are nevoie de PSG în Champions League. Ratingurile mari la cât mai multe meciuri înseamnă bani mulţi în conturile lor, posibilitatea de a negocia mai dur cu toţi sponsorii şi televiziunile etc. PSG nu va păţi nimic.
  • Cluburile din Manchester au cheltuit în jur de 300 de milioane de euro pe transferuri (împreună), Liverpool e pe la 60 de milioane (dar putea foarte uşor să urce la 150 dacă se făceau transferurile lui Van Dijk şi Lemar), Chelsea e şi ea pe la 100, Everton e la 60 (în condiţiile în care au luat 80 pe Lukaku!). Astea sunt sume nete, rezultate din cât s-a vândut minus ce s-a cumpărat.
  • Iar a fost haos până în ultima zi de transferuri, cluburile din Premier League se pare că vor să modifice data astfel încât totul să se termine înainte de începerea sezonului. E destul de normal, jucători precum Coutinho, Alexis Sanchez sau Van Dijk au fost cu gândul doar la un transfer şi n-au mai jucat mare lucru (sau deloc) pentru clubul lor. Odată cu întâlnirea asta cică se va lua în calcul şi o nouă oră de disputare a partidelor de sâmbătă: 19:45 (adică 21:45 ora României). 
  • Barcelona a intrat într-un con de umbră. Nu din cauză că nu l-au transferat pe Coutinho, ci mai degrabă pentru că l-au luat doar pe Dembele. Oamenii din conducerea lor s-au plâns că i-au şantajat cluburile ştiind ce bani mulţi au în conturi de la PSG, dar acolo problema e mai veche. Începând cu vara lui 2015 au dat fail după fail: Arda Turan, Alex Song, Vidal şi tot felul de alţi jucători care nu prea aveau ce să caute acolo. De la Suarez încoace Barcelona n-a mai cumpărat un jucător care chiar poate face diferenţa. 
  • Dacă ne uităm pe topul transferurilor făcute vara asta, 11 din primele 15 sunt spre Anglia. 10, dacă îl luăm în calcul şi pe Mbappe (sau tot 11, cu Keita la Liverpool). Asta spune destul de multe despre ce putem aştepta de la englezi în cupele europene. Să nu uităm că sunt 5 echipe în Champions League anul ăsta, aş îndrăzni să spun că dominaţia Spaniei a ajuns la final. 
Meniu