Casual stuff

IN Casual stuff


Au trecut trei ani şi tot nu s-a întâmplat nimic cu sala fostului cinematograf Cotroceni. Scriam la vremea aia că închiderea Glendale Studio e o nedreptate uriaşă, care nu va fi remediată prea curând. Oficial n-au mai prelungit contractul de închiriere pe spaţiu pentru că urmau să facă un alt cinema „modern” acolo. De trei ani spaţiul respectiv e abandonat.

Iată că am avut dreptate. De fiecare dată când trec prin Cotroceni arunc un ochi spre locul în care era intrarea în Glendale Studio şi îmi amintesc de filmele văzute acolo, de sentimentul ăla de familiaritate într-un cinematograf de cartier. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

De fiecare dată când văd prin presă povestea unui antreprenor tânăr ciulesc urechile şi privesc cu mare atenţie, că poate învăţ ceva nou. Multe sunt materiale de PR, sigur, dar chiar şi de acolo poţi trage nişte concluzii interesante, poţi afla de vreun domeniu profitabil, depinde cât de bine îşi face treaba jurnalistul care se ocupă.

Ce mă enervează în ultimii ani e că văd tot mai des ipocrizia tinerilor din familii cu bani. Când văd declaraţii de tipul „am reuşit pe cont propriu, părinţii m-au ajutat puţin, doar la început, apoi am făcut singur(ă) totul” mă apucă spumele, pentru că ştiu ce înseamnă de cele mai multe ori acel ajutor la început. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

S-a plâns multă lume de ediţia din acest an a Electric Castle, sau măcar aşa a părut pe internet. N-a mai plouat, ca în alţi ani, aşa că am găsit alte lucruri de care să ne plângem. 

Înainte de asta, un mic disclaimer: am fost la EC în 2018, am scris atunci un articol cu bune şi cu rele. L-am recitit acum, am rămas la aceeaşi părere. EC nu e pentru mine, dar e un festival mişto, care ar putea (şi ar trebui) să evolueze. Atenţie! Nu să crească, să evolueze. Încă din 2018 ziceam că sper să nu mai crească pentru că infrastructura şi-a cam atins limitele.

Au fost mulţi oameni în bula mea de pe Facebook care s-au plâns de transport, cazare, praf şi parcare. Astea au fost chestiile cele mai importante. Unu, doi, trei.

Problema principală pornește de la faptul că Bonțida nu renaște în adevăratul sens al cuvântului. Au trecut 8 ediții, 10 ani, și cu toate astea singura evoluție a zonei constă într-un festival puțin mai lung și mai mare. Nu există alte evenimente pe parcursul anului (exceptând nunta influenceriței de acum câțiva ani), nu există niciun motiv să mergi acolo. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Aproape de birou e o stradă pe care se lucrează la înlocuirea țevilor. Pare genul de lucrare amplă, serioasă, în care s-a spart tot mijlocul străzii și s-a refăcut tot, de la canalizare la țevi de apă caldă, încălzire, poate și apă rece. Este un mare șantier în care s-a decopertat enorm, cu zeci de utilaje implicate și mulți oameni.

Problema e că strada asta e una mică, nu e vreun bulevard. Și cu toate astea se lucrează de aproximativ un an. 12 luni sau mai bine de-atât în care șantierul a rezolvat o singură străduță dintr-un cartier bucureștean. Timp în care s-a închis strada total, evident, nu s-au mai putut parca mașini etc. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Printre lucrurile cu care am rămas în urmă e și o reacție la povestea cu Raluca Aprodu; recuperez acum.

Foarte pe scurt povestea e așa: actrița Raluca Aprodu dă un interviu pentru Life.ro. Acolo povestește tot felul de chestii prin care a trecut de-a lungul vieții și are o exprimare interpretabilă. Într-o idee mai amplă zice că ”depresia e un lux”. Și dacă ceva poate fi interpretat e clar că va fi interpretat de cineva, ceea ce s-a și întâmplat. Citeşte tot articolul

Back to reality

question_answer0
IN Casual stuff

M-am întors după 3 săptămâni în deplasare, două la Sibiu, pentru FITS, una de concediu, la Paris. De la Sibiu ne-am urcat în mașină, am ajuns acasă, am făcut alte bagaje și am tras o sperietură legată de vaccin și Covid. Dimineața am zburat spre Franța.

Am câteva postări restante în cap, plus unele de la Sibiu și din Franța, o să le iau pe rând. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În 2020 parcarea din Pasajul Obor a fost cumpărată de Interparking, cei care dețin și cele două parcări de la Universitate (vechea parcare Intercontinental și cea mai nouă, de sub statui). Interesant e că parcarea de la Obor era deținută de doi cetățeni, dintre care unul aflat în strânsă legătură cu Dorin Cocoș. 

Deloc întâmplător, parcarea aia nu arăta deloc ok, nu părea frecventabilă, iar zvonurile ziceau că se cam sparg mașini pe-acolo. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

S-a închis de azi pasajul Unirii, ăla prin care trec 60.000 de maşini zilnic şi care face legătura între cartierele din sudul Bucureştiului şi Lumea Civilizată.

Şi nu doar că s-a închis pasajul, dar se şi lucrează la el. Am trecut pe seară şi deja începuseră o asfaltare pe bucata dinainte de pasaj. Nu vă faceţi iluzii, toată lucrarea va dura cel puţin două luni, poate trei, patru, cine ştie, că nu e chiar simplă cu infiltraţiile de apă din Dâmboviţa. Citeşte tot articolul

Meniu