Casual stuff

IN Casual stuff

Pentru că a venit toamna, articolul ăsta despre centralele electrice are o grămadă de trafic. S-au şi strâns câteva sute de comentarii utile, au apărut câţiva oameni simpatici care răspund la întrebări. Şi lumea întreabă pentru că sunt tot mai mulţi cei conştienţi că RADET o să cedeze foarte curând. De când a venit toamna şi s-a răcit puţin au apărut vreo 3 avarii în zona în care stau, ceea ce a însemnat că au oprit apa de fiecare dată. Probabil că cedează ţevile de la diferenţele de temperatură dintre sol şi apă.

La fel ca în fiecare toamnă a apărut în discuţie legea aia care interzice debranşările. Asta pentru că puţini sunt cei care îşi permit să-şi instaleze o centrală termică pe gaz, mulţi preferând să se debranşeze şi să se descurce cum pot. Vorbim de o investiţie de cel puţin 2500 – 3000 de euro, pe care o amortizezi greu sau deloc. Diferenţa nu e costul mai mic, ci controlul pe care îl ai asupra confortului tău. Gazul ajunge să coste tot cât căldura (subvenţionată!) de la RADET, dar măcar e cald fix când vrei tu. Cât despre centralele electrice, am ajuns la concluzia că sunt doar o himeră, aşa că rămân la mila doamnei Firea. Cu toate astea, sunt convins că interzicerea debranşărilor nu e nici pe departe soluţia de care avem nevoie, ci doar o dovadă de incompetenţă. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Doar o zi obişnuită pe Facebook.

Dragă brand random, astăzi am avut o experiență nasoală cu serviciile tale. Și când zic nasoală, vreau de fapt să spun că nu a fost pe măsura așteptarilor mele. Dacă o iei la bani mărunţi, o să vezi că am exagerat puţin, dar numai eu și cu tine știm asta, cititorii nu.

Eu îţi sunt client de mulţi ani și, chiar dacă am fost mereu mulţumit, nu ţi-am zis asta niciodată, mai ales în public. Chestiile astea nu se fac, că ar fi reclamă gratuită, știi?

Am încercat să rezolv problema, dar nu m-am străduit foarte tare, pentru că așteptam de mult timp să prind o ocazie ca asta. Cât de des reușești să atragi atenţia și să strângi multe likeuri pe profilul tău? Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Zilele trecute am văzut pentru a nu ştiu câta oară o saltea abandonată lângă ghena unui bloc. Salteaua părea destul de nouă, chiar m-am apropiat să o studiez.

Apropo de ce scria Vali aici, salteaua nu e un obiect cu care să faci economii, având în vedere că îţi petreci o treime din zi pe ea (sau aşa ar trebui). Aici se aplică treaba cu „suntem prea săraci ca să ne luăm lucruri ieftine”. Mi se pare incredibil câţi oameni aruncă saltele noi sau aproape noi. Asta se întâmplă pentru că oamenii aleg variante ieftine, de 5-600 de lei, eventual saltele pe arcuri. 

Probabil că după puţin timp îşi dau seama că n-au făcut nicio afacere, strâng bani şi iau una cu adevărat bună, apoi o aruncă pe cea veche. Aşa arată banii aruncaţi pe fereastră. 

Când am luat salteaua cea nouă, acum un an şi jumătate, am studiat bine oferta, am stabilit că pentru moment nu sunt dispus să dau 2000 de lei pe o saltea Dormeo şi am ales o saltea Previ, dar numai după ce am testat-o în showroom-ul din Pipera. Am făcut un calcul şi mi-am zis că ar fi suficient să reziste 4 ani, merită să dai 250 de lei pe an pentru un somn foarte bun. Momentan salteaua e într-o stare foarte bună, sunt foarte curios cât o să mă ţină de fapt. 

Ce vreau să subliniez e că n-am mers pe ideea „lasă că e ok, o să mă obişnuiesc cu ea” sau „e o saltea, am dormit de atâtea ori pe paturi nasoale”. Cel mai probabil nu ajungi să te obişnuieşti cu ea, îţi distrugi coloana şi apoi salteaua sfârşeşte prin a fi abandonată în spatele blocului.

IN Casual stuff

În weekend a fost ceva festival organizat de Primăria Capitalei în Piaţa Constituţiei. A fost şi acel concurs de proiecţii pe Casa Poporului, concert Pink Martini sâmbătă, concert Vunk, Holograf, Delia + alte trupe duminică. Intrare gratuită.

De-atunci am văzut o grămadă de postări pe Facebook care criticau „mocangeala” asta. „Păi de banii ăia se puteau o grămadă de lucruri. Asta ne trebuie? Concerte în aer liber când cad şcolile pe noi?”. Azi au apărut nişte sume date de Primărie pentru iMapp, cam 100 de mii de euro. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cred că e prima oară când văd un interviu filmat cu fiul lui Pablo Escobar, până acum au tot fost diverse declaraţii, în special referitoare la veridicitatea întâmplărilor din primele 2 sezoane de Narcos. 

Mi se pare că e un om împăcat cu el însuşi, care a reuşit să treacă peste nenorocirile pe care le-a făcut tatăl lui, care a analizat situaţia la rece şi ştie că nimic nu se mai poate schimba. Tot ce poate face e să muncească şi să ducă o viaţă normală. Sunt câteva lucruri interesante, în caz că aveţi 20 de minute la dispoziţie. 

În altă ordine de idei, dacă în Columbia situaţia s-a îmbunătăţit faţă de anii sângeroşi ai cartelurilor Medellin şi Cali, în Mexic lucrurile stau rău de tot, un angajat care căuta locuri de filmare pentru sezonul 4 din Narcos a fost ucis şi lăsat în portbagajul maşinii lui undeva prin Mexic. 

Într-o notă mai optimistă, aruncaţi un ochi pe clipul ăsta făcut pentru Netflix Franţa fix cu boşii cartelului Cali (din serial).

Oarecum via (în sensul că e de pe Facebook, dar postarea nu e publică, aşa că n-are sens să dau link acolo).

IN Casual stuff

Am citit zilele astea câteva articole despre tinerii care îşi doresc azi să fie vedete de internet. Youtuberi, Instagrameri, Bloggeri faimoşi. Unul din ele e ăsta.

Ideea e că tot mai mulţi tineri aspiră la asta, pentru că pare o viaţă uşoară. Şi într-o anumită măsură aşa e. Dar pe lângă asta mai vin la pachet o mulţime de lucruri neplăcute, care iau amploare pe măsură ce îţi creşte notorietatea. Până ajungi să nu mai poţi ieşi la film fără să sară lumea pe tine. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cumva am reuşit să nu public acest draft după UNTOLD şi e păcat să nu vadă lumina internetului.

Anul ăsta au fost 4593 de activări la UNTOLD. Sau cel puţin atâtea am numărat eu. Efectiv nu puteai să faci un pas în lateral că vedeai pe cineva care vrea să te activeze în relaţie cu un brand. Unii oameni s-au plâns că sunt prea multe şi că *festivalul nu mai e ce a fost*, alţii s-au bucurat de ceea ce le făcea cu ochiul. Eu am fost cumva între cele 2 extreme, mi-a plăcut diversitatea, dar la un moment dat m-am simţit puţin obosit de tot haosul ăsta.

De departe, câştigătorii acestei ediţii de UNTOLD la capitolul activări au fost oamenii de la Winston care i-au adus pe băieţii cu acel wind tunnel. Au avut şi un plasament bun, chiar între scena Absolut şi stadion, ceea ce a făcut ca toată lumea să se oprească minute întregi şi să se uite la curajoşii care zburau la câţiva metri înălţime. 4 zile a fost ambuteiaj total în zona aia. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În cazul în care aveţi chef de plimbare prin Bucureşti weekendul ăsta, puteţi merge la Muzeul Cămărilor Româneşti, care e realizat de Lidl în incinta Muzeului Cotroceni.

Ideea a pornit în primăvară, când Chef Florin Dumitrescu şi Andrei Aradits au plecat prin ţară în căutarea unor reţete originale româneşti pe care să le includă într-o competiţie a preparatelor tradiţionale. Au rămas 13 preparate pe care le găsiţi pe siteul campaniei Căutătorii de cămări. În curând se va anunţa câştigăroul, care îşi va vedea produsul pe rafturile magazinelor Lidl, la secţiunea Cămara noastră. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

La Untold am mâncat de vreo 2 ori Pork’n’pită, sandvişul creat de Adi Hădean şi echipa lui. A fost unul dintre cele mai bine echilibrate sandvişuri pe care le-am mâncat vreodată. Acum vine cu el la Bucharest Street Food Carnival, care are loc la Romexpo de azi până duminică.

Organizatorii au anunţat că vor avea un spaţiu dublu faţă de anul trecut, mai multe restaurante, mai multe zone de relaxare (20 la număr), Burger Arena, Dessert Island şi multe altele. Practic, se anunţă a fi un Untold al gurmanzilor la care mixează Hădean până la 4 dimineaţa. Mixează Pulled Pork-ul, bineînţeles. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În urmă cu câteva săptămâni am dat o fugă în apropiere de Bran, unde are loc Tabăra Meseriaşilor din Ţara lui Andrei. N-aveam aşteptări foarte mari, ştiam destul de vag ce se întâmplă acolo, aşa că întâlnirea cu oamenii implicaţi în proiect şi cu copiii care beneficiază direct a fost super impresionantă. E genul de oportunitate pe care generaţia mea n-a avut-o, însă pe care ar trebui să o aibă cât mai mulţi elevi din ziua de azi.

Pe parcursul a 5 săptămâni, 300 de copii din zone defavorizate merg în apropiere de Bran într-o tabără de dezvoltare personală, în care se pune accent şi pe pregătirea practică. Sunt 5 serii a câte 60 de elevi, axate pe domeniile în care vor să activeze fiecare după terminarea liceului. Cele 5 grupe din acest an au fost: Petrolişti, Bucătari&Ospătari, Mecanici, Croitori, Electricieni. Fiecare iese din tabără cu o serie de cunoştinţe practice deprinse direct de la specialişti din domeniu.

Proiectul a pornit de la nevoia Petrom de a-şi instrui noi potenţiali angajaţi care să aibă un interes şi o minimă pregătire atunci când ies de pe băncile şcolii, iar apoi s-a extins şi către alte meserii care sunt la mare căutare în România. Fiecare elev care ajunge în Tabăra Meseriaşilor trebuie să aplice şi să fie selectat. Citeşte tot articolul

Meniu