Casual stuff

IN Casual stuff

Săptămâna trecută am fost la Copenhaga, la un eveniment ce marchează aniversarea a 170 de ani de la înfiinţarea Carlsberg. Printre evenimentele conexe, a avut loc şi un TEDx (acele conferinţe de tip TED organizate independent) pe tema „Trust Uncertainty”. Dacă atunci când am văzut programul nu mi-a zis mare lucru titlul ăsta, după ce am ajuns acolo mi-a picat fisa: incertitudinea e bună, pentru că tot ce e nesigur este probabil. Şi cum sloganul Carlsberg e „Probably the best beer in the world”, lucrurile au sens.

Pe lângă holograma fondatorului Carlsberg, J.C. Jacobsen, a mai vorbit şi Erik H. Müller, un inginer pasionat de… bingo. Tipul se plictisise să mănânce mereu aceleaşi lucruri, aşa că a inventat alături de prietenii lui Pizza Bingo. Iei meniul unei pizzerii şi alegi o cifră la întâmplare. Numeri până când ajungi la pizza respectivă şi pe aia o comanzi.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Aştept de ani buni reîntâlnirea cu gogoşile Dunkin’ Donuts. În martie mi-am adus aminte de magazinul lor din Liverpool abia după ce mă întorsesem acasă, aşa că de data asta eram hotărât să nu mai ratez ocazia. Am aşteptat să mi se elibereze programul şi, cum am prins prima pauză, am fugit la gara centrală din Copenhaga, unde credeam că există conexiunea directă cu copilăria. 

Am mai povestit despre asta, gogoşile astea americane au fost şi pe piaţa românească, cu un magazin la Piaţa Unirii şi altul pe Calea Moşilor. Am mâncat de câteva ori şi mi-au rămas în minte, pentru că erau cele mai bune lucruri gustate vreodată, mai bune şi decât cartofii prăjiţi de la McDonald’s (să ţinem cont că aveam 7-8 ani, da?).  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am revenit la Therme Bucureşti după aproximativ un an, de data asta am vrut să văd cum e plaja Sands of Therme, super lăudată şi prezentată drept o plajă exotică, „o deschidere la mare” a oraşului.

Am fost într-o zi de marţi, am stat la o coadă destul de mică la intrare, iar apoi am făcut prima oprire la plajă. Tot ce pot să spun e că fotografii au fost foarte pricepuţi când au tras unghiurile acelea spectaculoase cu plaja de la Therme. În realitate plaja n-are nimic spectaculos, e doar un strat subţire de nisip, o serie de şezlonguri sau beanbags şi nişte baruri cu piscine şi palmieri. Nu e rău, dar nici wow. Oricum, aici s-au oprit dezamăgirile, odată ce ne-am întors în zona Elysium mi-am adus aminte de ce merită să mergi la Therme.

Saunele sunt extraordinare, cred că ar trebui să fie puse ca ilustraţie la definiţia relaxării. Mi s-au părut la fel de interesante ca prima oară. Iar mixul între ce oferă zona Elysium (saune, în principal) şi zona The Palm (piscine cu apă bogată în minerale, o piscină mare cu ieşire afară etc.) e perfect pentru câteva ore petrecute departe de oraş.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am descoperit zilele trecute la Cetin o postare de Facebook legată de refugiaţii din Asia şi am rămas blocat pe ea până am terminat-o. Sunt 8 pagini A4 scrise pe Facebook de un tip care stă prin Austria şi interacţionează prin natura jobului în fiecare zi cu refugiaţi. Sunt multe insighturi interesante acolo, direct de la cineva care a avut timp să-şi formeze o părere pertinentă.

Sunt vreo 750 de shareuri, vreo 1500 de likeuri, probabil că textul a fost citit de câteva mii de oameni, poate zeci de mii, că nu dau toţi like, însă peste câteva zile o să dispară de tot în măruntaiele reţelei lui Zuckerberg. Şi dacă o să întrebe cineva ce părere au locuitorii din Austria despre imigranţi, o să ridicăm cu toţii din umeri, că nimeni nu mai poate să găsească postările astea. 

Din păcate, sunt tot mai multe texte bune care se pierd pe Facebook, pentru că nu le publică nimeni în altă parte. Trăim în epoca storytellingului, textele lungi prind mai bine (ăsta e un păcat în care cad şi eu uneori), plus că e preferăm reacţiile imediate, viralizarea şi punem în plan secund durata de viaţă a acelui conţinut. 

IN Casual stuff

IKEA a lansat zilele trecute catalogul cel nou şi e plin de chestii de care nu ştiai că ai nevoie. Mie mi se întâmplă frecvent să arunc un ochi prin el şi să-mi dau seama că mi-ar trebui vreo tavă, masă, pernă sau corp de iluminat. 

Anul ăsta vedeta catalogului este sufrageria, motiv pentru care s-au şi reamenajat câteva sute de metri pătraţi din magazin în ultimele luni. Catalogul e editat în 800.000 de exemplare şi a pornit deja spre destinatari, am înţeles că prin zonele mai centrale deja a ajuns. Ofertele sunt valabile începând cu 1 septembrie, inclusiv o colecţie nouă numită YPPERLIG. Dacă sunteţi super curioşi când vă ajunge catalogul acasă, există o hartă cu perioada de distribuţie, eu ar trebui să-l primesc săptămâna viitoare. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am urmărit cu stupoare toată povestea cu referendumul din cadrul USR. Şi nu pentru că e aberant să întrebi tot partidul dacă să te dai cu părerea pe o problemă sau nu, ci pentru că subiectul ăsta a ajuns la un nivel de expunere de-a dreptul impresionant. Cineva a reuşit să tragă diverse sfori şi să pună pe agenda publică drepturile homosexualilor din România într-un moment în care nimănui nu-i păsa de asta.

Serios, hai să ne întoarcem în timp. Acum 3 ani subiectul ăsta nu exista. Exceptând anuala paradă gay care deranja 7 pensionari şi 12 şomeri, nimeni n-ar fi ridicat un deget pentru această minoritate sexuală. Efectiv nu era absolut nicio ameninţare. În eventualitatea puţin probabilă (ca la avioane) în care un parlamentar ar fi depus un proiect de lege pentru drepturile homosexualilor, cine credeţi că ar fi votat în favoarea lui? Senatorii şi deputaţii care pupă cruciuliţe? Sau dacă s-ar fi propus un referendum pentru acordarea acestor drepturi chiar credeţi că s-ar fi deplasat românii să voteze? Pe bune. 10% cel mult şi asta dacă nu era vreme de grătar şi nu jucau nici naţionala, nici Simona Halep în ziua aia. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am văzut chestia asta zilele trecute la cineva şi mi s-a părut absolut fabuloasă. E o cutie pentru ochelari de vedere care include şi 4 lentile create pentru diferite situaţii însorite (polarizate, pentru condus şi încă două care n-am înţeles exact la ce folosesc dar sunt pe intensităţi diferite de lumină).

Şmecheria e că acele lentile (cu tot cu ramă) se aplică într-o secundă şi se lipesc magnetic de rama ochelarilor. Când vrei să le scoţi pur şi simplu le desprinzi de acolo şi le poţi schimba. Iar în tocul de ochelari ai mereu lentilele pentru orice situaţie.  Citeşte tot articolul

Good content wins

question_answer0
IN Casual stuff

Carpool Karaoke este cel mai bun exemplu că un show bine făcut poate ajunge să valoreze bani mulţi. A pornit ca o mică parte din Late Late Show-ul lui James Corden, iar acum a fost transformată în show de sine stătător pentru Apple Music.  

Adevărul e că atunci când ai 165 de milioane de views pe un clip parcă e păcat să nu faci ceva în privinţa asta.

IN Casual stuff

Cred că una dintre singurele faze nasoale pe care le-am surprins la Untold a fost fix în zona VIP. Mă plimbam pe acolo când am văzut un vlogger destul de cunoscut care se pregătea să iasă din stadion şi să meargă la altă scenă. Moment în care l-au recunoscut nişte VIPs şi au sărit să-şi facă poză.

„Haide, bă, Xulică, să faci o poză cu mine!”
„Ohoooo! Xulicăăăăăă! Hai să facem un selfie!”

Şi se pozau cu personajul de parcă plătiseră bani pe plaja din Neptun ca să facă poză cu maimuţa.

10 minute mai târziu vloggerul a plecat unde avea treabă, nu înainte să facă poză cu toţi importanţii.

Când a ieşit în mulţime l-au recunoscut diverşi oameni „non-VIP” şi câţiva ar fi vrut să-l oprească, dar aveau o reţinere. Puteţi să-i spuneţi sfială, bun simţ sau cum vreţi. Cert e că nimeni nu s-a dus cu tupeu să-i spună „hai, bă, vloggere să facem o poză”.

Am rămas cu un gust amar când am văzut discrepanţa asta dintre VIPurile care consideră că li se cuvine totul şi oamenii obişnuiţi, care aveau, totuşi, un dram de decenţă. 

IN Casual stuff

Săptămâna trecută am dat o fugă la o tabără despre care voi reveni într-un articol distinct. Chestie mişto, făcută cu cap, cu rezultate reale în mediul înconjurător. M-am ofticat puţin că am ajuns acolo abia anul ăsta, deşi proiectul e de mult timp. Şi-apoi mi-am adus aminte de tot timpul pe care l-am irosit cu alte chestii inutile. De toate proiecţelele fără niciun scop real, de toate şuşele fără finalitate.

Din păcate, sunt mult prea multe proiecte de genul ăsta, care n-au un impact real, dincolo de nişte exceluri într-o prezentare de brand. Nici la capitolul social, nici la cel cultural, nicăieri. Uneori nici awareness serios nu strâng. Citeşte tot articolul

Meniu