Am umplut blogu asta de clipuri. Nu sunt un mare amator de ‘surf’ pe youtube, dar ieri mi-am amintit tot felu de chestii. Acu incerc sa ma feresc sa pun un nou clip, dar nu prea am cum. Pentru ca mi-am adus aminte de campania Halo 3. Care a luat si Grand Prix. Si care arata ce inseamna o idee simpla.
Tot ce e nevoie este sa crezi. Si asta mi s-a demonstrat azi. Desi nici eu nu mai credeam. Intr-adevar „Impossible is nothing”. Citeşte tot articolul
Cand ati visat ultima oara?
Nu noaptea. Ziua, cu ochii deschisi. Si ma refer la visele alea „realiste”. Alea care nu sunt niste utopii. Cand ati visat sa castigati un premiu? Sau cand ati visat sa lucrati intr-un loc misto? Sau sa cuceriti o fata?
Stop. Hold it right there. Daca va doriti un lucru nu inseamna ca visati la el. Inseamna ca vi-l doriti. E o chestie pur logica… fiziologica in unele cazuri…
Sa visezi tine de cate sanse crezi ca ai. E…daca vreti..ca si cum ai visa ca bati Italia. Toti isi doresc asta (bine… cu exceptia unora). Dar sunt prea putini cei care viseaza un hat-trick marca Mutu.
Da, sa fim realisti… sa ne evaluam corect, sa ramanem cu picioarele pe pamant. Da’ chiar asa mereu-mereu?
Hai sa visam. Sa visam ca o intalnim si ca ii spunem cu tupeu : I’m your dream that came true! 😀 (chiar daca ea raspunde „Dream on.”)
Just…. dream! si vedem noi mai incolo…
Viata este viteza… mancam in mers, bem iaurturi din sticlutze mici cu capac special, postam din metrou, twituim de la semafor, dam mailuri pe scari.
Si cu toate astea sunt unii oameni care se grabesc si mai tare. Printre ei si colegii mei de facultate. Care sunt grabiti si curiosi.
Ei dau un examen azi, ar vrea sa-l dea pe urmatorul sapta-luna viitoare, si sa aiba rezultatele la sesiune inca de anul trecut.
Si totusi nu prea m-ar interesa aspectul asta daca nu ar exista zilnic, undeva in marea de viitori PRisti si Copywriteri, un om care sa se intrebe daca nu cumva au aparut rezultatele alea la examen si el n-a fost informat. Si nici asta n-ar fi o problema daca n-ar fi 190 de oameni din care 40 care isi musca unghiile asteptand rezultatele. Si care au impresia ca e posibil sa fi ratat massul, statusul, postul de pe forum si uneori e-mailul. (la naiba cu tehnica asta… nu poti sa te bazezi pe ea)
Are we there yet? No. Are we there yet? No. Are we there yet? Nooooooooo!
Ca sef de an nu sunt chiar cel mai bun specialist in relatii publice, dar e al naibii de greu sa raspunzi de 100 de ori la aceeasi intrebare. E ca in reclama cu Qfort… Sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa…. aaaah fuck it.
Ah.. si inca ceva… de fapt eu am rezultatele de mult dar le tin ascunse ca asa imi place mie sa ma bage lumea in seama :))
(pentru cine nu s-a prins Aaa fooost ooo glumaaaa)
Dupa starea de spleen (un fel de jelire a insucceselor acumulate), se experimenteaza un moment de relaxare. In care individul nu face nimic. Se uita pe pereti, se uita la filme.. etc etc.
Si urmeaza plictiseala. Te plictisesti de cat ai stat si aproape ca vrei sa faci ceva. Asta e la inceput. Un gand. Dar plictiseala continua. Si tu continui sa experimentezi noi nivele. Pana cand ajunge. Te-ai plictisit destul (asta apare dupa un weekend de stat in casa si vizionat filme sub pretextul „e sesiune, e examen sambata, e proiect duminica, invatam”).
Si apare avantul muncitoresc in care incepi sa te gandesti cum o sa faci aia si aia si o sa modifici chestia aia si o sa te trezesti devreme si o sa te joci mai putin and so on.
Si nu stiu daca te apuci si le faci sau nu, pentru ca inca nu m-am hotarat.
Stay tuned. S-ar putea sa am chef sa fac niste chestii misto vara asta…
A venit momentul resentimentelor. A venit momentul ala in care incepi frazele cu „daca” si le termini cu ” ar fi iesit mai bine”.
Si pot sa fac o lista intreaga de „daca”-uri. Dar n-are rost… am facut-o in minte, stiu ce am gresit si promit sa nu mai fac pe viitor.
Stiam inca de vineri cat de prost a iesit. De asta nici n-a mai contat ce a urmat. De asta nici nu erau emotii. De asta a iesit si prezentarea cat de cat bine… pentru ca atunci cand nu e nicio miza nu prea conteaza.
Toti au zis „bravo… a fost ok”. „A fost ok” inseamna: „a fost foarte prost, dar te iubesc”.
Situatia a fost mai putin roz decat a parut la prima vedere si ca sa va faceti o idee cat de nasol a fost va spun doar ca „desertul” mi-a venit in cap in primele 2 minute de brief. Si la el am ramas. Asa ca simplul fapt ca nu ne-am retras a fost o victorie…cel putin pentru mine. Nu vreau sa se creada ca mi-am bagat picioarele miercuri si am zis…”eh…ce-o fi, o fi”.
Suna al dracului de dramatic, dar chiar a fost o experienta nasoala din care am invatat un singur lucru: O campanie proasta terminata la timp e mai buna decat o campanie proasta terminata dupa dead-line.
Si cam atat… these are the days of our lifes… so…. join us again… for the young and the rest of us.
Asta este genericul pe care nu-l mai ia in seama nimeni… Toata lumea care posteaza despre cum s-a simtit o face probabil pentru cei care n-au ajuns sa-i vada (btw… tnx for not comming – si cei care ma cunosc sunt constienti ca nu glumesc )
Cum a fost in general : slab.Mai slab decat ma asteptam… insa stiu vreo 200 de explicatii. Si toate incep cu „Asta a fost cel mai greu brief” (si nu ma refer numai la brieful nostru ci la toate… la campaign mi s-a parut criminal, la biz plictisitor, money channel la fel, Sprite – imposibil de atins standardele care sunt ridicate tot mai sus de la campanie la campanie, Danone- un „produs naspa” neinteresant, BRD si ABN – banci si lista poate continua)
Cum a fost campania noastra : in nota competitiei. o campanie anosta, deloc creativa… naspa. Schitata, neterminata, incompleta…. mai zic?
Cum am prezentat: cica bine. Intr-un stil usor misogin 😛
Ce mi-a placut: ca pentru vreo jumatate de ora chiar m-am simtit bine auzindu-i pe oameni incantati de modul de prezentare.Mi-a mai placut ca juriul nu a avut cuvantul dupa fiecare campanie.(nu-mi doresc inca sa ma faca praf 15 oameni din publicitate) Mi-a placut ca in pauza am primit feed-back de la client care ne-a cam facut praf (si nu. asta nu e un lucru rau. oamenii sinceri sunt cei mai tari) In plus.. ne-a facut praf intr-un mod frumos.
Si nu in ultimul rand mi-a placut (sau mai exact imi place sa cred ) ca nu ne-am facut de ras…
Ce nu mi-a placut: nu mi-au placut oamenii care au prezentat prost niste campanii mult mai bune decat a noastra.
Concluzii: raman la parerea ca nu meritam sa ne calificam in finala.
Ah..si inca ceva… m-a amuzat teribil cineva care imi spunea azi..”bai…uite…nu cred ca luati locul 1 dar sigur luati locul 2″
Nu e bine. nu e bine deloc…
Se contureaza usor-usor primele indicii ca o sa o dau in bara. M-am bagat in prea multe chestii care imi mananca mai mult timp decat am. Ca sa nu mai vorbim de timp liber si stat la un suc cu prietenii.
Si apar rateuri. Din fericire o sa scap marti de OC. (stiam eu ca nu e deloc bine ca am ajuns in finale pana la urma).
Singuru motiv pentru care nu renunt la tot e foarte simplu. I’m not a quitter. O sa duc la bun sfarsit toate prostiile in care m-am bagat si gata. Ma tot intreaba lumea „de ce nu faci o selectie?” Pentru ca nu pot sa refuz un proiect care imi zambeste de partea cealalta a strazii. Asa ca traversez, in fuga, pe rosu, enervez lumea care asteapta la semafor, dar parca degeaba o fac… Mereu am ales sa fac toate lucrurile si mereu am reusit sa fac totu pana la capat. Doar ca nu perfect…
Si ma enerveaza ca trebuie sa fac o gramada de chestii singur. Chestii pe care n-ar fi trebuit sa le fac de unu singur. Asa ca nu va invit marti de la ora 10:00 la Casa poporului sa ma vedeti cum prezint campania pentru Activia de la Danone, dar va invit sa-i vedeti pe ceilalti care probabil vor merita timpul petrecut acolo.
Vorbeam ieri cu un prieten si ne intrebam cum poate sa iasa un barbat din urmatoarea situatie:
discuta cu iubita si la un moment dat el zice : „eh…lasa draga altele sunt mai….” mai ce? ce poti sa spui aici ca sa nu urmeze o cearta ?
altele sunt mai proaste , destepte frumoase, urate. ati inteles ideea.
so…sugestii?
Vorbeam acum ceva timp cu Jo_ despre viata noastra noua si modul in care ar trebui sa gestionam noile relatii impreuna cu cele vechi.Eu unul am esuat.N-am reusit sa-mi fac timp pentru toti prietenii.Si treptat m-am indepartat de oameni care mi-au fost alaturi in multe situatii.
Asta in timp ce incercam sa-mi fac noi prieteni…oameni pe care abia ii cunoscusem.Dar cum tot Jo_ spunea…e ceva normal.. e o noua etapa…. Saaau nu.
E misto vartejul asta de amicitii noi in care mereu poti sa iesi cu X..sa stai cu Y si Z…pe urma sa o iei de la capat cu alti oameni.Doar ca e inutil…si instabil..si complet artificial…si nu vreau asa ceva.Nu vreau prietenii de carton.. nu vreau sa-mi mai neglijez prietenii adevarati… nu vreau decat sa ma intorc la perioada august-septembrie.. „cand strigam ca am doar optishpe ani…sunt nebuun iubesc si nu am bani…” asta la 12 noaptea in buburuza ioanei in drum spre mc drive.
Probabil ca a fost buna etapa asta.sau poate ca nu dar cred ca am invatat ceva.Ca totul se face cu pasi miici…mici de tot si poate e mai bine asa…episoadele astea trecatoare ma fac sa revin cu picioarele pe pamant.
revin cu un todolist pentru 2008. o sa fie lung. nu fac bilantzuri.nu-mi plac.sunt de cacat.ce-a fost a fost..n-ai cum sa mai schimbi.daaar ce-o sa fie sta in mainile noastre.nu? :-S
Mi s-a atras atentia zilele astea ca n-am mai scris nimic pe blog…cam asa e…Zilele astea am fost atat de prins incat am uitat sa mai mananc atunci cand mi-era foame , sa dorm cand mi-era somn , sa beau cand….ati inteles ideea.si cu toate astea ma gandeam la multe chestii pe care le pot scrie pe blog fara sa am idee cam cand o sa le scriu.
Am fost atat de aerian zilele astea incat nici nu-mi mai dadeam seama ce vreau atunci cand mi-era foame.Simteam ca ceva nu e in regula…incercam sa beau un suc….nup..nu asta era…. ma culcam putin…nup..nici asta…. ah…de fapt mi-era foame…ok..so let’s eat…
acum ma duc la o plimbare…cred ca simt nevoia de aer curat…
