Advertising/PR

De Crăciun m-am gândit că merit un cadou frumos, aşa că mi-am luat volumul de interviuri publicat recent de jurnalistul Petre Barbu.

Excelent demers, chiar dacă sunt foarte puţine exemplare (doar 1000). Un cunoscut se plângea că tinerii nu sunt interesaţi de astfel de poveşti şi că în mod normal cartea asta ar trebui să rupă în rândul studenţilor. Sunt convins că nu va fi aşa, există foarte puţini tineri pasionaţi. Şi nu doar de publicitate, e o problemă extinsă.

Am devorat cartea, sunt o mulţime de informaţii pe care nu le ştiam, o grămadă de piese noi într-un puzzle legat de începuturile advertisingului românesc. Ştiam unele lucruri din auzite, iar acum mi s-au confirmat.

Au la Cărtureşti câteva exemplare, e vreo 40 de lei. Şi se mai comandă de aici. Pentru cei care nu vor reuşi să o găsească, vă fac eu un rezumat: aproape toată lumea a avut pe cineva, undeva, cumva. N-ai pe cineva, nu faci publicitate în România anilor ’90. Ba pe la FRF, ba pe la TVR, ba pe la nişte străini cu bani. Combinaţii la greu, tot felul de artificii, cum se făceau afacerile pe vremea aia.

Mi se pare că o parte din cei 13 intervievaţi au avut nişte poliţe de plătit, mai ales că se cunoşteau între ei cam toţi încă de pe atunci.