Advertising/PR

IN Advertising/PR, Web

Aseară ne-am îmbrăcat frumos (chiar şi Auraş) şi ne-am dus la Operă pentru Gala Internetics.

La 10 ani de Internetics s-a început cu premii pentru întreaga activitate: Orlando, Marius Ghenea, Fusu, Manafu etc. – Chuck Norişii online-ului românesc.

A urmat premierea cu Răzvani şi Dani prezentatori. Din fericire n-a mai fost ca anul trecut cu 100 de categorii necâştigătoare. Acum s-au citit întâi, rapid, necâştigătorii şi s-a trecut mai departe. Lista completă de câştigători o aveţi aici.

M-am bucurat să văd că Odyssey pleacă acasă cu 3 premii pentru „Concert la injectoare”, viralul pe care l-am lăudat şi eu la ApropoTV acum câteva săptămâni. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR, Caterinci

Aseară la Internetics Hotspot a fost şi proiecţie de filme în cadrul Teacher’s Film Festival, festivalul de film amator. S-au proiectat câteva filmuleţe simpatice legate de România (asta era tema de concurs) şi astăzi cele mai mişto vor fi premiate. Din ce-am reţinut eu juriul e format din nişte oameni şi Andi Moisescu. Nu era Irina Margareta Nistor, la asta am fost atent, restul nu mai ştiu cine sunt. Premiile se dau în seara asta la Opera Română dar până atunci o să încerc un top 3: Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Oricât ţi-ai dori să crezi asta, evită să induci ideea conform căreia clientul tău ar fi cel mai bun. De-asta există poziţionarea, ca să diferenţiem lucrurile. Clientul tău nu este cel mai bun doar pentru că e al tău. Clientul tău poate fi cel mai serios, cel mai productiv, cel mai sigur, cel mai, cel mai.

Dacă susţii despre toţi clienţii tăi că sunt cei mai buni pe ceea ce fac, îi discreditezi pe toţi. Şi e posibil ca unul dintre ei să fie chiar cel mai bun în producţie de nasturi să zicem. Deşi ar putea să fie doar la nivel naţional sau regional.

Toate agenţiile din lumea asta au clienţi buni şi clienţi mai puţini buni pe ceea ce fac. Iar la rândul tău tu le livrezi work mai bun sau mai puţin bun, în funcţie de inspiraţie, timp etc. Ceea ce faci poate fi numit best effort, dar nu best work.  Iar când tu le zici că sunt cei mai buni, probabil şi ei se aşteaptă la work de festival de fiecare dată. Ceea ce e imposibil.

IN Advertising/PR

Dacă urmăriţi piaţa internaţională probabil ştiţi deja că deal-urile dintre branduri şi cei doi vectori de check-in, Foursquare şi Facebook Places, sunt cea mai nouă şi cea mai tare jucărie. E posibil ca în SUA tipul ăsta de dealuri precum şi alte aplicaţii bazate pe game  dynamics să fie the next best thing in marketing.

GAP tocmai a dat 10.000 de perechi de blugi primilor oameni care dădeau check-in în magazinele lor. Detalii pe DigitalReport.ro (care, btw, sintetizează foarte bine ce se întâmplă pe piaţa internaţională de comunicare).

La noi n-o să meargă niciodată un deal de acest gen pentru că noi suntem nesătuli şi ţărani. Noi am da check-in de pe ambele telefoane, noi am face 4 conturi pe Facebook, noi am veni cu bunicii cărora le-am da telefoanele noastre.

Sunt convins că genul ăsta de acţiune de marketing poate fi demolată instant de lăcomia noastră marcă înregistrată şi atracţia faţă de chestiile gratuite. E gratis? Hai la GAP să ne luăm haine, chiar dacă noi ne îmbrăcăm de obicei din Europa. Hai la Starbucks să luăm o cafea gratis, chiar dacă facem o oră jumate până la Victoriei. Hai să venim de mai multe ori într-o zi să ne dea mai multe. Şi tot aşa.

IN Advertising/PR

Anul trecut prin ianuarie T-mobile a lansat platforma „Life’s for sharing” prin celebrul flash mob dance din Liverpool Street Station. Aşa cum am zis şi atunci, a fost cea mai bună campanie a lui 2009 şi a adus moda flash moburilor. Până acum clipul a strâns 23 de milioane de vizualizări şi a făcut înconjurul lumii. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Total întâmplător, anul acesta şi Singapore şi-a refăcut brandul de ţară. Probabil pentru că ei n-au o doamnă Udrea la turism, n-au ales tot consorţiul THR-TNS ci o agenţie care există de prin anii ’80 şi care lucrează, printre alţii, cu Sprite, LG şi Ebay.

Şi pentru că oamenii au hotărât că se axează pe stimularea mediului de business, au început să lucreze la platforme care să aducă oamenii în ţara lor pentru ceea ce se cheamă (MICE) market -Meetings, Incentives, Conventions and Exhibitions. Un fel de „la noi în ţară e locul perfect să faceţi conferinţe”. Mi se pare o nişă mişto. Sau mai exact, mi se pare o nişă. Şi o chestie coerentă pe care poţi să o comunici unui anumit public şi mai apoi să vezi dacă ai rezultate.

Despre brandul de ţară al Singapore puteţi citi aici şi aici. Şi mai puteţi arunca un ochi şi pe site-ul campaniei.

Sursa foto

IN Advertising/PR

Să alocăm câteva minute unui pasaj scris de David Ogilvy, băiatul ăla care a făcut nişte reclame, a construit un colos de comunicare şi a scris nişte cărţi:

Aceia care murdăreau străzile formau, probabil, un nucleu dur de barbari iresponsabili care pur şi simplu nu puteau fi reeducaţi de sloganurile prietenoase în genul celor ale fostei agenţii care se ocupase de campanie: „Aruncă-ţi aici votul pentru un New York mai curat.”

Un sondaj a arătat că majoritatea newyorkezilor nu erau conştienţi de faptul că ar putea fi amendaţi cu 25 de dolari pentru aruncarea gunoiului la întâmplare. De aceea am dezvoltat o campanie mai dură, avertizându-i pe cei care murdăreau spaţiile publice că vor fi chemaţi în instanţă. În acelaşi timp, am convins Departamentul de Salubritate al oraşului New York să recruteze o echipă mobilă de oameni în uniformă care să patruleze pe scutere în căutarea contravenienţilor. [… ] După patru luni, fuseseră trimise 39.004 citaţii, iar magistraţii şi-au făcut datoria.

Ogilvy povesteşte de o campanie pentru menţinerea curăţeniei în New York de prin anii ’60.

Două lucruri sunt de notat:

1. Pentru comunicatori – nivelul de implicare al publicitarului care n-a făcut doar partea de advertising, ci a suplinit demersul printr-o propunere de soluţionare a problemei.

2. Pentru oamenii obişnuiţi –  educaţia s-a făcut cu biciul, nu s-a gândit nimeni la Let’s do it. Nu, n-a mai scris şi zoso despre asta.

IN Advertising/PR

Să numărăm împreună în câte limbi sunt mesajele din această minunată adaptare:
1. Fiecare poveste bla bla – Română
2. I just want the best – Engleză
3. Das beste oder nichts – Germană

Deci 3. Varianta spaniolă are voice over peste ce zice Daimler. La fel şi varianta italiană. Nu şi cea românească.

Sunt sigur că e o explicaţie logică dar mă depăşeşte. Ori punem subtitrare la tot spotul în engleză, ori facem dublare pe tot spotul. Sau suna prost „vreau doar ce-i mai bun”?

Hai adaptare!

IN Advertising/PR

MRM România. Sau Worldwide, sau cum îi zice, tocmai a lansat noua imagine a ciocolatei ROM. După ce au zis că Ceauşescu era cool şi că „partidul te vrea tuns, roackere”, McCann s-a gândit să schimbe de tot ambalajul de la ciocolata cu rom. Nu ştiu exact cu ce să încep… sunt prea multe chestii naşpa.

Fonturile Să începem cu astea. De ce sunt jde fonturi pe site? De ce e un font replacer şi nu flash sau nişte poze? Când mi se încarcă, o secundă văd fontul din spate şi pe urma replacerul.

Ambalajul De ce? Sau mai exact, dacă nu se mai vinde ROM, de ce o schimbare de ambalaj ne-ar face să cumpărăm?

Copy-ul Cum să spui că spiritul român e perimat? În strategia „hai să renunţăm de tot la ce comunicam până acum”, nu poţi să spui că România e de căcat şi de-asta îţi pui tu ambalaj cu steagul SUA.

Design N-au avut bani de o poză mai bună cu o acvilă? Că asta pare luată de pe google images. Iar designul în ansamblu este pur şi simplu urât. Avem noi o vorbă între prieteni: site-ul ăsta zici că e făcut de mine.

Copy-ul. Din nou. Voi aţi văzut spoturile? Cică… „am schimbat ambalajul ca să-l mănânci oriunde şi să fii mândru”. Merci, cu steagul românesc nu eram mândru, sunt mândru cu steagul SUA pe ciocolată. GG!

McCann ar avea două scuze: ori le-a cerut clientul să facă ceva naşpa, ori au vrut ei să facă ceva naşpa şi să vină pe urmă cu altă strategie.

În alte ştiri, Leo Burnett a ieşit agenţia anului la ADOR.

UPDATE: E la mişto. N-am nicio confirmare, dar n-are cum să fie pe bune. Check out the prints.

UPDATE 2: Cică e pe bune, dar aşa e strategia. M-aţi pierdut. Ana Militaru, ai legătura.

IN Advertising/PR

Am o prietenă (foarte descurcăreaţă şi perseverentă de altfel) care susţine că oricine poate să facă PR. Mereu ne contrazicem când ajungem la subiectul ăsta şi ea argumentează spunând că nu-i o muncă aşa grea şi se poate învăţa prin practică. Ce-i drept, se poate învăţa, dar nu oricine practică înseamnă că a învăţat. Mie îmi place să cred că majoritatea catastrofelor au un background educaţional nelegat de comunicare şi relaţii publice. Aşa îmi place mie să cred, nu zic că e adevărat.

Vă invit să vă luaţi inima în dinţi şi să urmăriţi prezentarea de mai jos. Vă zic de pe acum că vă trebuie multă răbdare. Cu Delia n-am nimic, însă de data asta s-a prezentat foarte prost la eveniment şi nu-mi stă în fire să trec cu vederea lucruri. Plus că e un argument foarte bun pentru a-mi susţine punctul de vedere exprimat mai sus.

Prezentarea De ce nu avem prezentare? Eu o singură dată am prins pe cineva mare fără o prezentare cât de scurtă. Bogdana tocmai venise de la Madrid cu o seară înainte şi pentru că n-a avut timp, a venit la BBC (eveniment DaAfaceri din 2008) fără prezentare. Totuşi a pornit o discuţie foarte interesantă şi interactivă. Dar e Bogdana. Citeşte tot articolul

Meniu