Advertising/PR

Anul trecut am scris mai mult din greşeală postul ăsta, reiau şi pentru 2010.

A fost un an mai greu decât 2009. Nu s-au mai tăiat aşa multe salarii, nu s-au închis prăvălii, dar lumea a fost în continuare precaută. N-am mai văzut chiar aşa multe redifuzări de spoturi expirate, dar nici nu ne-am întors la voioşia din 2007.

Din punct de vedere al advertiserilor, 2010 se împarte în 2 categorii: Vodafone şi restul lumii. Parcă Vodafone n-a comunicat niciodată cât a comunicat anul ăsta. Am numărat peste 30 de spoturi (conform IQads) în câteva campanii paralele: Maximia, Nunta, CRBL şi SRL + spoturile cu Chivu pentru internetul mobil. Cred că e pentru prima oară când un advertiser investeşte într-o campanie pe termen lung cu personaje construite pe parcursul mai multor spoturi (nu, prostia aia de la Romtelecom cu familia Telcu nu se pune). Nu-s toate la fel de funny, nu prind toate, dar e un exerciţiu excelent.

Chiar ziceam zilele trecute că nu avem cultura endorserilor de cursă lungă. BRD plimbă cele 3 simboluri (Nadia, Hagi şi Ilie) în diferite situaţii dar nu e nimic închegat, nicio poveste coerentă. În 2011 sper ca McCann să continue campaniile pe care le-a început în 2010. Oricum, felicitări!

Dintre mişcările notabile la nivel de agenţie, Scala JWT a fuzionat cu Cohn&Jansen. O combinaţie care o să ajute pe toată lumea (cu clienţii JWT veniţi din reţeaua internaţională şi cu aportul lui Andrei Cohn la creaţie). Friends mai anunţau la sfârşitul lui 2010 ceva tatonări cu un grup de comunicare după ce au încheiat colaborarea cu IMSG, dar momentan nu e nimic oficializat.

Citeşte tot articolul

Mai întâi m-a rugat Bobby să scriu un guestpost la el pe blog. Pe urmă m-au mu… ehm iubit puţin Zoso şi Arhi. Pe urmă a scris Andrei Chirică un post folositor din perspectiva omului de PR. Iar acum am primit pe mail un reply de la admiratorii mei care au semnat-o anonimă. Iată un punct de vedere de la un Farfuridi 2.0.

Când vine vorba de campanii pe bloguri, de obicei se ajunge acolo prin două rute un pic distincte: fie pentru ca agenţia propune şi clientului i se pare cool, fie pentru că un client vrea neapărat, iar agenţia îi face hatârul. Şi, bineînţeles, mai e şi situaţia un pic hibridă, dar de altfel foarte normală, care presupune ca mesajul unei campanii să ajungă implicit şi pe bloguri, care-s tot nişte publicaţii, conduse de tot un soi de jurnalişti, care-s la rândul lor tot un fel de oameni, Citeşte tot articolul

Simpaticii de la Friends (da, mi-au dat bani ca să zic că sunt simpatici) au un concurs de idei. Unul mişto. Dacă găsiţi o problemă care ne afectează pe toţi şi îi găsiţi şi rezolvarea, puteţi câştiga un tricou cu peştişorul prietenos şi cartea „Triburi” a lui Seth Godin. Detalii găsiţi aici. Mai aveţi fix o zi jumate, aproape două.

Andrei Chirică încearcă un sondaj privind cele mai bune bloguri româneşti de PR. Cică să le nominalizăm pe primele 10. Eu mă îndoiesc că ar fi 10 bloguri care scriu preponderent despre PR. De citit îl citesc pe BTO, deşi de la o vreme a intrat într-o etapă ermetică, pe Andrei, blogul Rogalski Grigoriu din când în când şi PR Romania uneori. Dar cam atât. Nu văd o preocupare permanentă, nu văd bloggeri specializaţi pe chestia asta, nu cred că acordă cineva îndeajuns de mult timp fenomenului. Când vine vorba de scriitură, PR-ul e un fel de Ramona Gabor: băgată în seamă doar pentru că e sora Monicăi Columbeanu. Unde Monica Columbeanu e advertisingul.

Întrebarea momentului vine de la Ana Militaru şi e legată de agenţiile interactive şi lipsa lor de promovare. Bibliografie aveţi aici, aici, aici, aici, aici şi aici. Timp să fie, să le citiţi pe toate.

O parte dintre cei care au răspuns la întrebare s-au ascuns după cireş. Sunt şi câteva răspunsuri „pe bune”, dar e mai greu să-ţi deschizi sufletul când ai jurnalistul în faţă şi reportofonul în gât. Aşa că am iniţiat o discuţie pe tema asta cu mai mulţi oameni din online, de pe la diferite agenţii sau nu, ca de la blogger din popor la agenţie din online. Prima concluzie a fost că întrebarea era greşită. Agenţiile interactive (unele dintre ele) ştiu să se promoveze, dar nu vor. Şi atunci să vedem de ce nu vor să se promoveze.

Deunăzi Sorin Trâncă spunea, vorbind despre filosofia Friends, că există „un soi de glam al agenţiilor de publicitate care n-ar trebui să existe în mass-media”. Din punctul lui de vedere această comunicare se face „în mediile de business, nu către publicul larg”, iar advertisingul e o „meserie care se face în şoaptă„. Asta ca să ştiţi de ce nu şi-a semnat Friends niciodată spoturile. Citeşte tot articolul

Acum că s-a mai liniştit lumea cu campania ROM, să vedem exact ce-a fost bine şi ce-a fost rău.

Cel mai probabil ROM va lua multe premii anul care vine, campania celor de la McCann fiind la nivel de strategie una dintre cele mai bune de la noi. Dar în ansamblu rămâne o campanie bunicică, aproape bună. Mare lucru să-ţi convingi clientul să-şi schimbe ambalajul şi să comunice asta. Era şi mai mare dacă toată campania nu dura 2 săptămâni.

Strategic vorbind paşii gândiţi au fost următorii:

1. Schimbăm ambalajul şi comunicăm chestia asta
2. Oamenii se revoltă şi încep să protesteze online.
3. Încurajăm oamenii să-l cheme înapoi pe vechiul ROM
4. Schimbăm la loc ambalajul şi sugerăm că oamenii l-au adus înapoi

Din punct de vedere al execuţiilor a fost totul pe fast-forward, ca să nu zic o mare ciorbă. Citeşte tot articolul

Ieri am fost într-o vizită scurtă la noul sediu Friends Advertising. Întâlnirea a fost prima dintr-o serie lungă (sperăm) cu jurnalişti şi bloggeri în cadrul unui proces de comunicare transparentă a agenţiei. Cine a mai făcut asta la noi? Nimeni.

Prima oară am intrat în contact cu Friends acum 2 ani jumate la Şcoala ADC, unde Sorin mi-a fost tutore. Ţin minte că am luat nişte castane serioase (nu fizice, celelalte, alea mai dureroase) de la Sorin până m-am potolit din avântul de 19 ani.

De fundaţia Friends for Friends ştiu tot de prin 2008, când citeam cu sfinţenie FishingtonPost, care era alături de Dog The Blog printre singurele bloguri de agenţie active. Cam atunci s-a lansat Biblioteca Fundaţiei, care în prezent adună câteva sute de titluri creativity-related. Acum, Fundaţia revine în forţă cu un nou site şi cu mai multe proiecte legate de creativitate. Headline-ul după care se ghidează e „Creativity changes the world” şi totul se va face în jurul „creativităţii practice” (după cum a zis Sorin) în toate formele ei de exprimare.

Primele idei puse în practică sunt Caffffe Creativa şi lansarea unui font cu caractere româneşti. Cafeneaua e chiar în mansarda celor de la Friends, un spaţiu de relaxare şi studiu, un incubator de idei. I-am zis eu ‘un fel de TED permanent’. Sâmbătă are loc acolo lansarea expoziţiei Trisec Type Vernisaj – O familie de caractere romanesti.

De la anul urmează multe proiecte ale Fundaţiei şi toate vor veni în sprijinul creativităţii. Sună al naibii de mişto şi sper să se pună în aplicare toate planurile lui Sorin. Sper să fie doar lume mişto la Caffffe Creativa, sper ca biblioteca să ajungă la 3500 de titluri până la finalul lui 2011, aşa cum şi-au propus cei de la Friends, sper să se concretizeze şi ideea unui premiu pentru creative writing, un fel de premiu Pulitzer pentru scrierea creativă din RO.

Şi ca să acoperim şi subiectul de business: din ce am văzut cu ochii mei Friends e bine. Din ce ştiam până ieri, ultimii 2 ani n-au fost aşa bine, dar acum sunt ok.  Chestia asta cu criza care a mai trecut am simţit-o prin mai multe agenţii. Parcă e alt tonus. Deci ce e de reţinut e că Friend Advertising o duce bine. Cifre şi alte detalii – ce income, procente între strategie, media şi creaţie –  găsiţi pe site-urile financiare. Era ieri o domnişoară care simţea nevoia să noteze cifre cât mai exacte ignorând total subiectul întâlnirii.