Eram în tren… citeam.. şi ghici cine se-aşază-n faţa mea?
Fodo de la McCann!
Mă gândesc eu cum să mă bag în seamă fără să par fan Leo Burnett… Îmi aduc aminte că a făcut spoturile alea de la Vodafone, cu Puya şi Marius Moga. Intru repede pe Twitter, îl caut şi descopăr că-i place… ghici ce frate? Bahoi!
Şi ce fac? Şoptesc fix cât să m-audă: Ce-ar merge un spot cu Bahoi, aici în tren. Şi ceva cu Facebook.
Băi şi în 2 săptămâni apare spotul cu CRBL.. foarte tare frate :))
Am intrat la Facultatea de Litere, secţia de Comunicare şi Relaţii Publice pentru că se făcea şi publicitate. Asta vreau să fac într-un viitor cât mai apropiat. Din păcate am dat peste o profesoară ca doamna în cauză şi n-am învăţat nimic. Deci am făcut facultatea degeaba.
După ce o vom da afară, pentru că până la urmă o vom da afară, sau … dacă nu am susţinerea colegilor, o voi da afară, vom avea nevoie de un profesor care să ne predea timp de un semestru Strategii Publicitare. Dacă mă duc în faţa domnului decan Papadima şi îi cer să o înlocuiască pe profesoara actuală îmi va spune că nu are cu cine. Aşa că apelez la întreaga industrie pentru salvarea unei viitoare promoţii de comunicatori. Sunt mulţi oameni care vor ajunge până la urmă în agenţii, şi care, fără nişte baze din facultate, nu vor da randament, deci tot industria va avea de suferit. Aşa că vă cer să ne ajutaţi. Încep cu Millenium care are cei mai mulţi Cerepişti în organigramă (e PR, dar sigur ne puteţi ajuta să găsim un publicitar bun) şi pot continua cu Ogilvy, Graffiti, McCann şi în general toate agenţiile.
Sunt convins că o să găsim pe cineva căruia să-i pese. Sunt convins că cineva o să fie impresionat câtuşi de puţin de 160 de oameni care strigă „Vrem să învăţăm publicitate!”. Prin urmare, ajutaţi-ne să găsim o soluţie (temporară) de înlocuire a profesoarei respective.
Povestea pe larg este aici.
Voi continua ceea ce am început anul trecut aici. Dacă atunci am dat doar cea mai tare reclamă din an, acum o să fac un top 3. La anul top 5 şi tot aşa 😛
Locul 1 – T-Mobile – Life’s for sharing
Treptat, postul ăsta s-a transformat într-o analiză a lui 2009 în publicitatea românească. My bad. Urmează post şi cu My favorite ads of 2009.
2009 a fost an de criză. Şi asta s-a văzut din plin în special în primele luni când tot aşteptam să apară reclame noi şi erau doar promo-uri şi când şi când câte un spot vechi din toamna lui 2008. Au fost scoase din arhivă zeci de spoturi bune sau proaste şi s-a cumpărat doar spaţiu. Şi ăla după vreo lună în care televiziunile au tot scăzut la preţ. Cred că în ianuarie şi februarie s-a şomat la greu.
De concedieri nu mai dau prea multe detalii – unii au dat afară juniori (vezi Leo), alţii au dat afară seniori (vezi McCann) şi restul au îngheţat salariile, pe urmă redus treptat cu 10, 15, 20 de procente. Criză. Totuşi, nu le plâng de milă publicitarilor din Ro. N-a murit nicio agenţie mare, n-a falimentat niciun grup important… n-au existat fuziuni aşa cum se preconiza (auzisem acum vreun an şi ceva de o fuziune Next – CAP – Head – nimic oficial, nimic confirmat).
De la noi singurul client care a făcut ce a zis agenţia a fost Vodafone. „Cine va investi în advertising pe timp de criză va avea de câştigat pe termen lung” enunţau cu elan Naumovici, Ştefan Iordache, Enoiu şi Bogdana Butnar la sfârşitul lui 2008 şi începutul lui 2009. Cine i-a ascultat? Nimeni. Mă rog, nimeni în afară de Vodafone. Vă amintiţi ceva notabil în afară de eforturile susţinute ale celor de la McCann? Poate ING-ul care a ţinut în picioare Headvertising.
Ah şi Petrom a fost activă cu tot cu Ţaralui Andrei. Şi cu continuarea la spotul de acum 2 ani, continuare căruia i-am făcut şi noi un spoof pentru DaAfaceri. Spoof care i-a încântat pe toţi cei care se ocupă de cont, de la Ogilvy la marketeri şi agenţia de online. În felul ăsta s-au dus fericiţi la superiori cu hârtii în mână exclamând „Uite, am stârnit reacţii pe net, lumea face spoofuri, am apărut şi la cârcotaşi”.
A mai fost chixul numit Cosmote (proastă mişcare să meargă la Ogilvy – da, ştiu că a plecat contul la nivel global, but still). Cohn făcea o treabă atât de bună…Dar despre asta într-o ediţie următoare. Citeşte tot articolul
Odată cu plecarea lui Ştefan Stroe de la Grey cred că putem să spunem că s-a încheiat o etapă din istoria publicităţii româneşti. Trecerea spre antreprenoriat a lui Ştefan încheie un şir nu foarte lung, dar semnificativ, de oameni de publicitate care au ales să se rupă de agenţii: Crăiţa Coman, Emilian Arsenoaiei şi Răzvan Mătăşel, Bogdan Naumovici (deşi a rămas în grupul Leo Burnett s-au schimbat regulile jocului pentru el), Sorin Trâncă şi Bojan Spasic (pe care eu îi consider nişte early adopteri ai aceluiaşi curent) şi Bogdana Butnar (pentru care, din punctul meu de vedere, MRM e doar un pit-stop până la antreprenoriat).
Oamenii de mai sus şi-au deschis agenţii. Sau shop-uri de creaţie. Sau fac consultanţă. Sau rezolvă probleme de brand. Oricum vreţi să-i spuneţi, s-a trecut la următorul nivel. Şi această schimbare a fost determinată de două motive:
1. Agenţiile mari sunt pline de constrângeri. Presiunea este mai mare, greşelile afectează câteva zeci de oameni, aprobările nu se dau pentru orice. În plus, conturile se pierd la nivel global contribuind la starea de frustrare.
2. Băieţii au crescut mari. Valul 2 din publicitatea românească a ajuns la maturitate (putem să vorbim despre valul 2, aşa-i?). Spre deosebire de publicitarii veterani (care au întrat în advertising printr-o reconversie profesională totală), oameni ca Mătăşel, Ştefan Stroe sau Bogdana au crescut în agenţii şi acolo au învăţat meserie. Sigur, mai sunt şi alţi oameni care au un deceniu în publicitate dar respectivii sunt trecuti de 50 de primaveri. Şi nu prea îţi mai arde de început aventuri antreprenoriale la vârsta aia.
Probabil că noile agenţii se vor dezvolta la concurenţă cu cele vechi. Nu cred că se vor retrage marile branduri de agenţie (Leo, Ogilvy, DDB, BBDO, McCann) pentru că nu au de ce. Cu siguranţă importanţa lor va scădea pe măsură ce se vor dezvolta micile agenţii româneşti.
Aglomeraţia asta ar trebui cel puţin teoretic să crească competitivitatea şi implicit calitatea produsului mediatic. Totuşi, cred că va reuşi doar să dilueze calitatea pieţei. Practic, sunt două variante:
a) uşor-uşor importanţa agenţiilor mari să scadă în paralel cu consolidarea şi creşterea noilor agenţii formate. În următorii 5 – 10 ani noile agenţii ar putea să ia locul unor branduri care acum sunt mari pe piaţă. (GMP, Leo, Ogilvy?)
b) atât agenţiile mari cât şi agenţiile mici să formeze un „arhipelag” de agenţii mici şi medii care să alcătuiască o piaţă de publicitate extrem de monotonă în care toată lumea îşi păstrază conturile mari pentru că n-au unde să plece clienţii.
Oricare ar fi situaţia, pe termen scurt şi mediu publicitatea românească are de pierdut. Pe termen lung este un câştig foarte mare. Dar până atunci ne luăm adio de la premii în festivaluri (campania „Accidentele se pot întâmpla oricui” e cel mai bun contra-exemplu însă momentan sunt convins ca e „one hit wonder”). Cred în continuare că nu sunt şanse reale de premiu pentru nişte agenţii mici, fără resurse.
Nu pot să spun că mă bucură alegerea lui Ştefan Stroe pentru că în viziunea mea cea mai bună variantă pentru un produs bun, şi implicit pentru succes, este un conglomerat de valori (ceva gen „dream team”). Să reuşeşti să strângi cei mai buni oameni din fiecare domeniu (cum se întâmpla în Leo şi McCann acum câţiva ani) e mult mai ok decât să fie oamenii împrăştiaţi prin diferite agenţii mai micuţe.
Oricum, mult succes, Ştefan! Nu mă mai dau prea mult cu părerea pentru că am dat-o în bară când a plecat Mătăşel din Leo
PS: Am vorbit despre o piaţă ideală fără conturi luate pe pile, fără şpăgi şi prietenii, fără agenţii paravan pentru spălarea de bani, fără agenţii care trăiesc din campaniile electorale etc.
Încă din anu 1 de facultate mi-am bătut la cap colegii să se dea mai mult pe net. Şi am insistat. Faceţi-vă blog! Hai pe linkedin, scrieţi, hai la conferinţe, citiţi bloguri etc etc. (nu era febra twitterului atunci). Ulterior a apărut moda cu twitter şi i-am bătut iar la cap. Băi hai că e tare, hai că poţi să faci o grămadă de chestii pe net. „Suntem la comunicare, e un must să fii la curent cu ce se întâmplă pe net, pentru că pe aici circulă informaţia.” Lăsaţi televizorul, go online, e mai rapid şi are o grămadă de avantaje.
În afară de o mână de oameni (printre care Adi, Carmen, Korina, DPD şi încă 2-3) restul se uitau la mine ca la filme străine. Şi n-a fost singura chestie cu care i-am bătut la cap.
Nu, nu vreau să mă laud, pur şi simplu am considerat că într-un mediu cu mai mulţi oameni care activează pe net ai mai multe avantaje.
De exemplu ajungi mai uşor la oameni. Dacă vreau să vorbesc cu cineva din PNL par exemple, acum ştiu că Adi Zăbavă poate să-mi facă nişte conexiuni. Dacă am treabă în IT sigur Carmen o să ştie la cine să mă trimită pentru că a ajuns să cunoască oameni prin Kaspersky.
Şi am insistat până m-am plictisit şi s-au plictisit şi ei. Poate nu m-au băgat în seamă pentru că nu sunt o autoritate în domeniu. Dar când o zice Bogdan Olteanu parcă ar fi mişto să ascultaţi 🙂
Astă-seară am fost la deschiderea New Media School la care a fost BTO invitat. Şi a zis din nou cea mai importantă idee pentru tinerii studenţi la comunicare: „N-o să angajez în viitorul apropiat un om care nu există online”.
Din 180 de oameni de la mine din an vreo 20 îşi folosesc contul de twitter şi încă vreo 30 au dar nu folosesc. Maxim 15 au bloguri iar vreo 10 au scos capul online cât de cât. Şi restul? Se apucă să vândă pâine or what?
Mai jos aveţi prezentarea lui Bogdan.
Aşa cum anunţam săptămânile trecute, ieri am dat drumul unui nou proiect. E vorba de un site de advertising, pentru tinerii creativi din domeniu. Au trecut luni bune până să mă gândesc serios că ar putea să iasă ceva mişto şi a mai trecut ceva timp până am pitchuit ideea oamenilor potriviţi (mi-am luat inima în dinţi chiar 😀 ).
Evident, dintr-o chestie drăguţică şi usefull, alături de Cristina şi Ligia, am scos un proiect cum nu prea mai există pe net. Pentru că pur şi simplu l-am făcut ca pentru noi. ADif răspunde unor cerinţe pe care chiar noi le-am formulat, unor nevoi de care ne-am lovit singuri.
Ce m-a uimit a fost interesul enorm pe care l-am remarcat în rândul oamenilor. În numai 2 ore de la lansare am avut peste 30 de RTuri sau menţionări ale site-ului pe twitter, peste 1000 de pageviewuri şi foarte mult feedback. Un debut mai mult decât bun ţinând cont că promovarea s-a limitat în proporţie de 99% la twitter. Iniţial aş fi vrut să-i scriu aici pe toţi cei care ne-au ajutat cu promovarea însă nu mă mai ţin degetele la ora asta. Îi găsiţi pe toţi aici. Şi aş mai vrea să-i mulţumesc şi lui Alex pentru ajutorul cu editarea temei şi logoul.
Şi ca să vă lămuriţi cât de cât ce vrem noi să fie ADif:
Deci în mare e vorba de un site care vrea să aducă un plus (pe bune) tânărului creativ. Cu un brief de rezolvat săptămânal, cu un e-book, cu ştiri despre chestiile cu adevărat importante şi relevante în domeniu, cu tutoriale pentru cei care o iau chiar de la zero şi aşa mai departe.
ADif.ro e un proiect foarte mişto de care suntem tare entuziasmaţi. Mulţumim pentru atenţie şi aşteptăm rezolvările briefului de săptămâna asta pe adresa echipa@adif.ro
Zilele care urmează sunt pline de deadline-uri de înscriere pentru diferite proiecte şi competiţii foarte interesante. Evident, le recomand pe toate:
LE: Am uitat să spun şi de congresul EUPRERA 2009 care se desfăşoară între 23 şi 26 septembrie şi de la care nu trebuie să lipsească niciun PRist. Dintre evenimentele de vază menţionăm participarea lui Dennis Wilcox la o întâlnire cu studenţi şi la lansarea primei traduceri a manualului său „Public Relations. Strategies and tactics”.
Pentru Congresul EUPRERA:
70 EUR/persoana pentru studentii si masteranzii care se inregistreaza pana la 20 august.
60 EUR/persoana pentru studentii si masteranzii membri PRIME, care se inregistreaza pana la 20 august.
Pentru alte categorii de participanti romani, exista o oferta speciala de 100 eur/persoana pentru ambele evenimente.Inregistrarea pentru congres o puteti face online la http://www.euprera2009.com/registration_form.html
LE2: Mi s-a atras atenţia că am sărit şi peste Wordcamp, o serie de evenimente legate de WordPress şi de tot ce se învârte în jurul acestei platforme de comunicare. Evenimentul e organizat de Auras Geambasu şi Mihai Irinel şi asta mă face să cred că o să iasă mişto. Detalii aici.
Evident, cu şi despre advertising.
(don’t judge me, am reînceput să mănânc advertising pe pâine şi îmi place la nebunie.)
Dintr-un site în altul am descoperit că încep să apară filme despre advertising, creativitate şi viaţa din agenţii.
Vara asta apar două documentare aflate la polul opus unul faţă de celălalt.
Pe de-o parte avem Art & Copy – un film despre creativitate, inspiraţie şi advertising în regia lui Doug Pray. Sunt intervievaţi George Lois, Mary Wells, Dan Wieden, Lee Clow, Hal Riney adică cei care au creat „Just Do It”, „I Love NY”, „Where’s the Beef?”, „Got Milk” sau „Think Different”.
Un film cu legende, despre campanii legendare şi advertising de calitate. Sau cel puţin aşa e prezentat.
La polul opus se află un film pe care l-am descoperit la Manafu: Lemonade. Este povestea mai multor oameni care lucrau în advertising şi odată cu criza au fost daţi afară. S-a întâmplat şi la noi chestia asta însă probabil că la un nivel mai mic. Este mai mult un film despre capacitatea oamenilor de a o lua de la capăt, decât despre advertising în sine. (repet, cel puţin aşa pare din descrieri şi din trailer).
Art & Copy a apărut deja şi sper să reuşesc să fac rost de el în vreun fel iar Lemonade încă e în faza de post-producţie şi urmează să apară.
Aseară, în timp ce mă chinuiam să-mi vină IDEEA mi-am amintit două chestii pe care le-am învăţat anul trecut la Scoala ADC*RO:
1. Când te-ai chinuit sa-ţi iasă o idee, fii îngrijorat, foarte îngrijorat (Naumovici în seminarul de Print)
şi după ce mi-a trecut îngrijorarea:
2. Nu aşteptaţi să vă vină IDEEA pentru că o idee cu adevărat mare vine foarte rar. În rest sunt doar idei bune şi atât şi multă muncă pe deasupra. (Şerban Alexandrescu la un moment dat)
Bonus, Liviu David spunea că un concept e cu adevărat bun atunci când poţi realiza un număr nelimitat de execuţii pe baza lui.
Citeşte tot articolul
