Ştiţi cum era în anii de comunism, oamenii se făceau că muncesc, Statul se făcea că-i plăteşte. Drept răsplată, fiecare pleca de la muncă cu diverse materii prime. Muncitorii de la Dacia mai luau câte o piesă, lucrătoarele din confecţii doseau o bucată de material, fiecare se descurca cum putea. Era şi bancul ăla cu omul care fura pe rând piese de bicicletă şi ajungea să monteze un Kalaşnikov la final.

Obiceiul s-a păstrat şi după ’89, mai ales în locurile în care patronii erau mai puţin atenţi la ce fac angajaţii. Totuşi, eram convins că metehnele astea sunt pe cale să dispară. Până când am auzit cea mai tare poveste cu un angajat hoţ.

Nae lucra de luni bune ca paznic la complexul respectiv, iar în ziua aia a venit cu o sticlă de Cola la muncă. A lăsat-o într-un colţ şi şi-a văzut de treabă. Orele treceau, căldura se înteţea, Nae nu lua nicio gură de Cola, ba chiar prefera să bea apă de la robinet. Până când a venit patronul şi l-a întrebat de ce nu bea din Cola aia. Nae i-a răspuns că o păstrează s-o ducă acasă, că de-aia a cumpărat-o. Nu ştiu dacă asta a trezit suspiciuni patronului sau omul pur şi simplu avea o super poftă de Cola, cert e că a vrut să ridice sticla şi aproape că n-a reuşit. Nae furase cuie şi le ascunsese în, aţi ghicit, sticla de Cola. :))

Pentru domnişoarele care n-au mai fost într-un magazin de bricolaj în ultima vreme, un kilogram de cuie e aproximativ 4 lei. Iar într-o sticlă de Cola de 2 litri nu cred că încap mai mult de 4-5 kg de cuie. Adică omul a stricat o sticlă de Cola de 5 lei ca să fure nişte cuie de vreo 20. 15 lei profit, nu? V-am zis, nu era vorba neapărat de bani, mai degrabă voia şi omul să plece cu ceva de la job.

Foto: nails via shutterstock