Ermetice 28

question_answer0
IN Ermetice

Să ne cumpărăm farfurii de la Ikea şi să le tocim împreună până se demodează.

Regrete

question_answer0
IN Contraste

Pe o bancă aruncată lângă un teren de sport dintr-un liceu bucureştean, un profesor îşi începe amărât povestea în timp ce priveşte nişte prichindei de clasa a doua cum bat mingea.

Am fost la două minute de un debut în Divizia A… dar am avut ghinion!

Discuţia legată de jocul puştilor se opreşte, iar cei din jur se trag mai aproape, să audă povestea.

În ’86 eram junior la Sportul şi jucam la echipa mică. În echipa mare erau Hagi, Mircea Sandu şi Gino Iorgulescu. Jucam mijlocaş, pe postul lui Hagi. După câteva meciuri bune am fost adus la echipa mare şi am stat pe bancă. La un meci, prin minutul ’80, antrenorul ne-a trimis la încălzire, pe mine şi pe vreo 2 colegi. Aveam avans mare şi voia să bage nişte juniori. Unul dintre colegi a intrat, urma să intru eu.”

Se opreşte ca să dea mingea puştilor, apoi se aşază înapoi pe bancă şi continuă…

Când mai erau câteva minute m-am echipat să intru. Urma să-l înlocuiesc pe Hagi! S-au anunţat 2 minute de prelungire de la margine, mingea n-a mai ieşit, arbitrul a fluierat mai devreme. Am fost la două minute de debutul în Divizia A. Pe urmă s-a terminat campionatul, m-am accidentat şi n-am mai putut reveni niciodată la forma iniţială.

Aş fi dat orice măcar să pot debuta în Divizia A…

Istorisirea s-a  încheiat la fel de brusc cum începuse. Proful s-a ridicat, a fluierat scurt încheiand astfel meciul copiilor si a plecat spre sala de sport.

Nu cred să fi văzut vreodată un regret mai profund citindu-se pe faţa unui om.

IN Advertising/PR

În weekendul 10-12 august are loc la Plaza România o expoziţie cu automobile de epocă din perioada ’30 – ’80, organizată împreună cu Clubul vehiculelor de epocă. Vor fi prezente următoarele automobile: Aro 10, Dacia 1100, Dacia 1300, Ford A, Ford A Roadster, Oldsmobile, OPEL SIX, Plympouth 1938, Volga C211.

În parteneriat cu Muzeul Antipa va avea loc şi o expoziţie de fotografie intitulată „Un bucureştean de altădată”. Fotografiile sunt din colecţia lui Grigore Antipa şi promit un periplu prin viaţa politică şi socială a perioadei în care a trăit acesta (1867 – 1944).

Împreună cu Reclame Vechi Româneşti va fi organizată o expoziţie cu aduri din 1840 până în 1995. Probabil că majoritatea sunt deja pe Facebook, dar nu strică să le mai priveşti o dată.

E cu maşini, e cu Bucureştiul de epocă, e cu reclame vechi. Deci mergem! 😀

Square goes big

question_answer0
IN Web

Ziceam acum vreo 2 ani că e posibil ca Square să fie the next big thing. A trecut timpul, Square a crescut, Obama a strâns donaţii de campanie cu micul device, compania a ajuns să valoreze vreo 3 miliarde de dolari şi se pregăteşte de o nouă rundă de finanţare. Totuşi, încă n-a devenit mainstream nici măcar în SUA. Prin dealul pe care l-au anunţat azi cu Starbucks, cei de la Square au şansa de a reuşi atât la nivel naţional, cât şi internaţional.

Sper că investiţia de 25 de milioane de dolari să fie doar un prim pas spre achiziţie. Ar fi cea mai bună şansă ca Square să depăşească graniţele SUA. Momentan sunt vreo 2 milioane de comercianţi care acceptă plata cu cardul prin Square. Dacă reuşeşte şi acest parteneriat, dispozitivul va ajunge şi în Europa. Numai că, spre deosebire de acum 2 ani, Square are competitori: PayPal Here, chiar şi Google Wallet.

Mai puteţi citi despre subiect aici, aici şi aici.

IN Muzici

Îmi zicea Ovi Sîrb că el merge la Sziget să vadă The Vaccines, The Stone Roses şi încă vreo 2-3 trupe. După ce m-am ofticat puţin, mi-am dat seama că atât The Vaccines, cât şi The Stone Roses vin şi ceva mai aproape, la doi paşi de Bucureşti.

Asta după ce îmi povestise Elena cât de mişto este Domeniul Ştirbei – locul de desfăşurare al Summer Well (ca să vă convingeţi, click aici şi aici). Citeşte tot articolul

IN Revolte

Nu ne plac Antenele pentru că sunt oribil instrument de propagandă politică. Totul e din vina lui Băsescu, de la deschiderea programului până la Meteo şi pauzele publicitare. Căutăm alte posturi TV pentru a afla informaţii în baza cărora să facem diverse alegeri. Mulţi au găsit ceea ce căutau în programele B1Tv. Numai că, odată cu creşterea audienţelor, postul respectiv s-a transformat într-un omolog „de dreapta” (portocaliu, pedelist, băsist – cum vreţi să-i spuneţi) al antenelor. Exagerări, atacuri, propagandă.

Nimeni nu se mai sinchiseşte să păstreze aparenţele. Dar asta e doar o parte a problemei. Parcă Turcescu&co. se străduiesc să copieze întocmai modelul mizerabil introdus în România de Gâdea, Badea şi Ciutacu.

Şi ca să iasă cât mai bine copia, Robert Turcescu – la un moment dat Preşedinte al Clubului Român de Presă propus pentru conducerea CRP – a început să preia din limbajului lui Badea. Astfel încât discuţia a ajuns atât de jos.

Ce reţinem de aici? Că jurnaliştii de casă ai Puterii şi ai Opoziţiei s-ar exprima mult mai plastic dacă n-ar fi CNA-ul şi că odată ajunşi pe internet, unde nu există o autoritate, dau frâu liber sentimentelor. Haosul ăsta va evolua şi în curând nici dacă vrem n-o să-l mai putem ignora.

Poveste cu frizerie

question_answer0
IN Caterinci

Eram mai mic, prin şcoala generală sau prin liceu, şi după o iarnă mai lungă m-am dus să mă tund. Trecuse ceva timp de la ultima tunsoare, că iarna oricum purtam căciulă şi aveam cărare pe dreapta.

Am plecat spre locul cu pricina – o frizerie la care mă tundeam de ani buni, aflată la parterul blocului vecin.

Am traversat în grabă, am intrat plictisit în scară. Am urcat în fugă treptele de la intrare şi când am deschis uşa mi-am dat seama că am nimerit într-o casă. De oameni. :)) Nu cred că am ţinut uşa deschisă mai mult de 2-3 secunde, timp în care am văzut covoare, mobilă… ca în orice locuinţă. Dispăruseră gresia albă şi oglinzile mari.

Am închis uşa, m-am întors şi am plecat. N-a durat mai mult de 5 secunde toată faza. Partea bună e că n-a auzit nimeni.

Dar cum să te muţi într-un apartament în care ştii că a fost frizerie ani la rând şi să stai cu uşa descuiată? În primul apartament de la parter, imediat cum intri într-o scară aflată la stradă? Lipsea doar un semn pe care să scrie: vă invităm să ne jefuiţi.

IN Sunday's Media Recap

Ştirea săptămânii e legată de eMag, care a fost achiziţionat de grupul internaţional Napsters. Detalii.

Prigat a lansat o nouă campanie de comunicare şi cu ocazia asta a oficializat colaborarea cu Borţun Olteanu. Detalii.

Tabloidul CanCan renunţă la varianta tipărită, echipa de print urmând să fie redistribuită pe video şi online. Detalii.

Acţiunile Facebook au luat-o iar în jos, ajungând sub 20 de dolari, aproape de jumătate faţă de IPO. Detalii.

Grupul BBDO România a lansat un fel de variantă autohtonă a campaniei „Got Milk?”. Detalii.

Microsoft renunţă la Hotmail şi lansează Outlook.com – un serviciu cu un design îmbunătăţit. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Ziarul Financiar a anunţat ZF Digital ’12, eMag se extinde în Bulgaria, s-a lansat ProTvNews, Social Media în România (iulie), şefii de la Libertatea şi-au dat demisia, Zelist Monitor urmăreşte şi comentarii, Mihnea Măruţa e redactor-şef la Adevărul, Facebook a mai schimbat ceva la afişarea fotografiilor şi permite targetarea în funcţie de vârstă, Go Daddy a rămas fără CEO, Digg s-a relansat.

IN Filme

The Pirates! Band of misfits – am încercat să-l văd, credeam că o să fie lejer şi amuzant, însă după primele 15 minute am abandonat. Animaţia e groaznică. E un stop motion 3D animation iar eu urăsc genul ăsta de animaţie. Nu e nici pentru copii, nici pentru adulţi. Cât despre replici şi acţine, totul e dezamăgitor. Mă enervează Regina Angliei, mă enervează şi piraţii.

Abduction – vreo jumătate de oră e un film tipic cu o familie tipică de americani. Singurul copil al familiei e cam prostovan dar are puteri de Hercule, o place pe vecina de alături care e o bunăciune combinată cu un alt tip şi la un moment dat toate se schimbă. Puştiul descoperă că e pe o listă cu persoane dispărute. De aici încep o serie de bătăi, împuşcături şi alte combinaţii cu serviciile secrete. Putea foarte bine să dureze o oră şi 10 minute, nu era nevoie să o lungească la început. Ah, da, şi e foarte prost şi plin de clişee.

IN Gânduri de zi cu zi

Am strâns o gaşcă destul de mare la întâlnirea cu profa noastră preferată din facultate şi torţa olimpică pe care doamna Cristina Bogdan a adus-o din Anglia. După pupături şi poze, am început să povestim ce-a mai făcut fiecare în ultimii 2 ani.

Situaţia e tragică. Sau poate nu e chiar tragică, dar nici măcar nu se apropie de vreo nuanţă de roz. Deşi sunt o grămadă care muncesc încă din anul 1, deci teoretic au vreo 4-5 ani experienţă, nimeni n-a reuşit să facă ceva notabil în domeniu. Cei mai mulţi nici măcar nu lucrează în comunicare, iar unii nu lucrează deloc. Din vreo 180 de oameni, exceptându-i pe cei 20-30 care şi-au găsit fericirea în alte domenii, avem maxim 60 de oameni de comunicare.  Citeşte tot articolul

Meniu