Varianta lungă

Cum ziceam, miercuri plecăm în cea de-a doua aventură #dinRomânia.

Până atunci ne-am mobilizat cu toţii exemplar şi încercăm să terminăm diferite treburi pe ultima sută de metri. Motiv pentru care abia am reuşit să las scrise câteva lucruri pe aici. Alţii au fost mai vrednici şi s-au pregătit cum se cuvine pentru excursie: Carmen Rusu şi Claudia Tocilă au devenit acum .ro. Poate era indicat ca Redescoperă România să fie şi în parteneriat cu ROTLD 😛 (geek joke).

Şi de bine ce trebuie noi să facem bagajele şi să plecăm în următoarele 30 de ore, astă seară ne-am strâns vreo 7 din gaşcă să bem o bere. Vorba aia, bere să fie, că timp e destul.

Varianta scurtă

N-am apucat să scriu nici azi pe blog, sunt un netrebnic şi mă simt foarte prost din cauza asta. Carmen şi Claudia au trecut pe .ro, n-am făcut bagajele dar nouă ne-a ars de bere.

V-am mai zis cât de mişto a fost în prima plecare Redescoperă România. Dar şi mai mişto e că noi suntem în „campanie” şi acum. Practic nu ne-am întors încă acasă, suntem tot în excursie, doar că o continuăm la Bucureşti şi ne mai facem şi treburile între timp.

Acum vreo săptămână (tot voiam să scriu postul ăsta de ceva timp) de exemplu, am făcut o mică excursie #dinromania la Muzeul Ţăranului Român. Ne-am luat tricourile albastre pe noi (am prins drag de ele deja), ne-am adunat la ora stabilită şi am început să vizităm. Tot cu Bobby şef de coloană, tot cu Ana căutând să fie lumea la un loc.

Şi am făcut asta fără să mai fie implicat vreun brand, pur şi simplu am vrut să strângem gaşca şi să vizităm ceva. Practic asta e şi ideea, fiecare îşi poate face propriul său traseu de redescoperire. Un fel de Redescoperă România a făcut şi Makavelis cu albanezii lui zilele trecute prin Cetatea din Alba Iulia.

Până la urmă important e să ajungem să vedem cât mai multe locuri mişto din ţara asta. Iar eu am realizat că numai în Bucureşti sunt o grămadă de muzee la care n-am ajuns până acum. Dar urmează să ajung.

Îl ştiţi cu toţii. E cel care în şcoala generală nu stătea cu mâinile la spate. Cel care mai apoi fuma în lift şi traversa pe roşu, printre maşini.

Şmecheraşul e ăla care dă tonul la nerespectarea legilor, regulilor şi tuturor convenţiilor. Într-un grup de oameni el alege să încalce orice e de încălcat. Pune mâna pe exponatele din muzeu, trece peste linia de delimitare, face poze acolo unde pozele sunt interzise şi foloseşte blitzul acolo unde obiectele respective ar trebui protejate. Urcă acolo unde e interzis, nu pentru că ar simţi nevoia să urce, ci pentru că vrea să arate că poate.

Nu se gândeşte nicio clipă că lumea din jurul lui ar putea încălca regulile la fel de uşor însă nu o face dintr-o minimă decenţă. Nu, el este un curajos, el este un temerar care experimentează şi explorează. El nu închide uşa la lift, ţine mâinile pe contacte, nu stă pe trotuar când se traversează, ci la 2 metri mai în faţă.

Şmecheraşul mă enervează cumplit tocmai pentru că e primul care încalcă regula. Şi cel care îi face şi pe ceilalţi să le încalce prin propriul exemplu. Cu ăştia ar trebui să începem.

Apariţii în presa scrisă am avut încă de acum mulţi ani. Ţin minte că prin ’99 mi-am văzut numele în Evenimentul Zilei după ce am extras câştigătorul unui concurs la SAB (sau mai nou, SIAB). A fost sărbătoare naţională, vă daţi seama.

După doar 12 ani iată că apar din nou în ce-a mai rămas din presa scrisă, de data asta cu ceva legat de blog.

Datorită, mulţumită, graţie Mirunei, am răspuns pentru ELLE Man la câteva întrebări legate de viaţa pe net. Eu şi încă câţiva bloggeri mult mai cunoscuţi decât mine, printre care Adrian Ciubotaru, Alex Negrea, Piticu, Răzvan Dinu, Tiberiu Lovin, Andrei Roşca şi Adi Hădean.

Ce-am zis găsiţi fotografiat total neprofesionist aici. Pentru posteritate puteţi cumpăra revista ELLE, numărul din aprilie (cu Keira Knightley pe copertă). Vine cu tot cu suplimentul ELLE Man, care e trimestrial din câte am înţeles.

Răspunsurile le-am dat după o zi plină #dinromania, dacă am greşit cu ceva, să-mi fie cu iertare.

Urma să fie o dimineaţă liniştită. Intenţionam să vă povestesc cum am apărut la revistă, să mă laud puţin, să primesc câteva RTuri, să-i mulţumesc Mirunei şi să-mi văd de treabă.

Dar iată că încă o dată planurile îmi sunt date peste cap. Încă de zilele trecute Pyuric s-a angajat în discuţie cu un băiat. Băiatul zicea că Smiley a copiat nu-ştiu-ce piesă după Ayo. Foarte frumos, nu-mi pasă. Discuţia a continuat şi a intervenit şi o specialistă. Evident, ca să nu intervin în necunoştinţă de cauză, am studiat problema. Comentez aiurea de multe ori, dar astăzi aveam o karmă bună, nu voiam s-o stric. Citeşte tot articolul