IN Filme

Aşa cum era de aşteptat, Charlie Sheen a reuşit s-o dea în bară. Two and a half men întrerupe filmările până când Sheen va ieşi din programul de detoxifiere.

ABC pregăteşte un serial despre o fostă agentă CIA care trebuie să-şi găsească fiul pierdut prin Italia. Missing e titlul serialului care începe în vară.

Minka Kelly şi Rachael Taylor sunt celelalte două actriţe care vor juca în remakeul Charlie’s Angels pe ABC.

Multe showuri pentru care ABC şi CBS au comandat episoade pilot. În mare sunt despre familie, tineri, şefi şi angajaţi, juniori şi seniori etc.  Nimic special.

Şi pentru că e duminică, vă las cu un nou episod din Not Going Out, tot de la Alex. Citeşte tot articolul

IN Liverpool

Urma să se întâmple asta. După ce rând pe rând s-a vorbit de plecarea lui Reina, după ce Xabi Alonso şi Mascherano au ales să joace (respectiv să facă tuşa) la cele mai mari echipe din Spania, după ce Gerrard s-a răzgândit în ultima clipă, urma ca Torres să vrea să plece. Şi vrea de mult timp, dar până acum nu făcuse o cerere de transfer.

Şi s-a ajuns aici după ce Benitez n-a avut banii pe care îi ceruse pentru transferuri, după ce acelaşi Benitez a cumpărat ieftin şi prost şi după ce Hougdson ne-a îngropat de tot. Dar ştiam că o să se ajungă la aşa ceva. Într-un fel îl înţeleg pe Torres, a venit să câştige trofee şi n-a câştigat nimic până acum. Ba chiar a ajuns să se teamă pentru locul de Europa League. Frustrare după frustrare după frustrare. Aşa că e mutarea logică. Cum ziceau suporterii englezi ai lui Liverpool, niciun jucător care nu vrea să joace pe Anfield nu e obligat să rămână.

Tnx for the ride.

Poza e de aici.

IN Caterinci

Aseară am avut plăcerea să particip la party-ul de lansare (oficială) a Manly.ro – primul site de cultură urbană masculină. Adică un fel de Tabu numai că invers – despre bărbaţi, nu despre femei (Tabu e despre femei, right?). Adică un fel de Men’s Health doar că exclusiv online. Adică un fel de Hotcity doar că e implicat Bobby, nu Orlando.

Momentan e o karma bună care înconjoară proiectul, lumea e entuziasmată iar Răzvan Dinu e foarte potrivit să conducă un proiect de genul ăsta. N-am înţeles eu încă organigrama foarte bine… era şi Bobby la partyul de aseară şi chiar s-a îmbrăcat frumos special pentru asta, Răzvan Dinu era şi el gazdă, Toma era şi el foarte agitat. Andra era mai liniştită, pe ea au protejat-o. Ba chiar şi Mircea Meşter aproape că se simţea puţin gazdă, nu înţeleg de ce, el chiar n-are nicio treabă cu proiectul :))

Şi dacă vreţi să aflaţi care a fost treaba la party, am făcut un desfăşurător:

Desfăşurarea acţiunii

Ora 7. Mircea Meşter ajunge la party.
7 şi 20. Ajung chelnerii şi hostessele.
7 jumate. Ajung organizatorii. Mircea Meşter zice că mai stă puţin şi pleacă.
8:00 Începe să se strângă lumea, ca la toate petrecerile din Bucureşti, unde se vine cu o oră-două mai târziu.
8:05 Ajung la party. Mircea Meşter zice că mai stă până la 9 şi pleacă.
8-8 şi ceva Lumea râde, discută şi salută oameni. Mircea Meşter zice că se duce până la bar şi pe urmă pleacă
9 fără un sfert Lumea începe să mănânce nişte gustări. Mircea Meşter se pregăteşte să plece.
9 jumate. Vine tortul cu îngheţată. Se face mai frig. Coafura rezistă. La fel şi Mircea Meşter.
10 fără ceva. Lumea începe să facă a doua tură de poze. Mircea Meşter e aproape de uşă. Nu pleacă, face poze.
10 Hipsterii pleacă acasă să se schimbe pentru petrecerea tematică din Gaia. Mircea Meşter nu merge la Gaia, dar se pregăteşte să plece.
10 jumate Mircea Meşter has left the building. I repeat: Mircea Meşter has left the building!*

Corolar

Trecând peste cele de mai sus, Mircea Meşter e mai mişto IRL decât pe net. Mi-a dat Ciubotaru binecuvântare să-mi fac Fanpage pe Facebook. Pyuric a apărut în sfârşit la un eveniment cu mai multă lume din online şi au sărit toţi pe ea. Auraş are sacou. Repet, Auraş are sacou. BTO e un fel de zmeu modern: aruncă întâi buzduganul cu checkin pe Foursquare şi apare după 20 de minute.

PS: Am făcut poză cu Alina CST. Nu am nimic de adăugat, doar mă laud.

(* Pentru cei care nu ştiu de unde e faza cu Elvis – link.

IN Casual stuff

De când o cunosc pe Pyuric se tot pregăteşte să-şi lanseze Pyuric.ro. De fapt, îmi aduc aminte că am văzut-o la Radio Lynx imediat după vânzarea Mondenului şi ştiu că povestea cum urmează ea să treacă pe .ro. Nu m-am gândit că vor trece atâţia ani (Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă – vorba poetului).

Cred că prin noiembrie i-am propus să ne ocupăm noi de trecerea pe .ro, ca să se întâmple totuşi până în 2012 ;)) . Şi au mai trecut 3 luni (concediu, multă muncă etc.). Dar uite că până la urmă e cu happy end. Ultimele zile au însemnat cicăleli de tipul „hai Pyuric, scrie şi tu odată pe blog”.

Detalii: da, e un punct şi la favicon, şi în titluri. Asta a fost viziunea artistului. Da, mai sunt ceva chestii de editat, modificat, schimbat. Le vom face cât mai repede (adică azi-mâine).

Urmează încă două domniţe ale blogosferei feminine. Nu spui cine 😛

IN Contraste

O femeie de 49 de ani a fost sfâşiată de câini în curtea unei instituţii din Bucureşti. Link

Iubitorii de animale Păi normal, ce căuta acolo ţiganca aia împuţită? Venise să fure fier vechi din administraţia domeniului public sector 5. Bine i-au făcut! Sigur i-a provocat cu ceva, ştiţi cum sunt ţiganii ăştia – numai să fure şi să facă scandal. Normal că te simte câinele când vii să furi şi să faci lucruri rele. Şi ei simt să ştiţi. În special pe oamenii răi îi simt imediat. Şi Pufi mai latră câteodată, dar nu muşcă pe nimeni… Ce? Nu, semnul ăsta nu-l am de la Pufi, m-a capsat un golănaş de pe-afară când se hârjonea cu Pufi.

Haterii de animale O să ajungă să ne mănânce pe toţi maidanezii ăştia. Şi e vina dobitocilor care le dau de mâncare toată ziua. Dacă vă plac, luaţi-i fraţilor în casă, nu le mai daţi de mâncare. Ar trebui să-i ia şi să-i ducă undeva, în afara oraşului. Sau să-i pună în ţarcuri amenajate special. Da, să se mănânce între ei, decât să ne mănânce pe noi… Mereu când îi văd mi se face frică. Şi mie nu mi-e frică de câini, îmi plac. Dar haitele astea de la bloc sunt periculoase. Nu ştii când sar să te muşte.

Fără să fim hateri trebuie să vedem chestia asta ca pe o problemă gravă. Şi fără să fim iubitori de animale, nu putem chiar să-i lăsăm să se mănânce între ei, mai bine îi eutanasiem direct – dacă ar fi să analizăm cele mai bune soluţii finale. Dar decât să ne omoare pe rând, mai bine îi ducem undeva. Cât a fost primar Băsescu – cu toată tevatura creată, dispăruseră.

Nu putem să zicem „eh, au omorât o ţigancă şi pe asiaticul ăla acum câţiva ani, nu e mare lucru” şi să aşteptăm să omoare „oameni ok” ca să începem o campanie împotriva câinilor vagabonzi. Chiar dacă sunt şi ei nişte vietăţi.

Voi? Hateri sau iubitori?

IN Arhanghelii

Dintre toţi profesorii cu care am avut probleme în liceu, profa de latină a rezistat cel mai mult. De obicei noi nu stăteam la discuţii, făceam reclamaţii la directoare, la inspectorat, chiar şi la minister dacă era nevoie. Şi în 2 timpi şi 3 mişcări profesorii care aveau un comportament nepedagogic (sau în cazul profesoarelor de engleză, aveau mai puţine cunoştinţe decât noi) zburau la alte licee.

N-am avut niciodată o problemă cu profesorii slabi (în general suplinitori), dar dacă eşti vai steaua ta şi abia iei examenul de titularizare sau te nimereşti pe pile ca suplinitor, nu te da cocoş. Şi în general ăştia mai slabi voiau să facă militărie cu noi. Doar că nu mergea.

Cum ziceam, singura profă care ne detesta dar care ştia materie şi în afară de puţină demenţă nu avea nimic, era profa de latină. An de an luam note foarte mici la oral pentru că nu se lipea de noi limba lui Cezar de nicio culoare. Dar recuperam de fiecare dată la teze, când luam 9 sau 10. Evident, copiam pe rupte fără ca profa să ne prindă. Că de prins, se prinsese de mult. N-aveai cum să iei 6 în oral şi 10 în teză. Noi motivam că suntem nişte copii mai timizi şi ne pierdem repede în faţa ei :))

În clasa a 9-a scriam copiam noi liniştiţi cu telefoanele pe bancă şi s-a trezit să ne întrebe de ce le ţinem pe bancă. Nu cumva copiem? Noi i-am răspuns că aşa ceva e posibil doar cu telefoanele color. Săracii colegi care aveau telefoane color ne-au înjurat în gând. În clasa a 10-a aveam telefoane noi, toate color şi i-am zis că se poate copia doar cu telefoanele cu cameră. Ba chiar i-am şi arătat telefoanele, mărturisind spăşiţi că am încercat să copiem la o materie şi ne-a prins profesorul :))

Eh, dar în clasa a 11-a n-a mai mers şmecheria. S-au schimbat datele problemei şi ne avea la mână. În episodul următor o să vă povestesc cum ne-a prins la înghesuială profa de latină şi cum ne-am mobilizat ca să ripostăm 😀

Colecţia completă de poveşti din Şcoala Centrală aici.

IN Casual stuff

Acesta este un post plătit. Atenţie!

La începutul anului vă spuneam că sunt în căutarea unui album. Pentru că fericirea e „just around the corner”, am găsit albumul căutat la Eduard – coleg de bancă, prieten, Arhanghel al literaturii. Nu numai că a găsit albumul Vama Veche – Nu ne mai trageţi pe dreapta, dar i l-a şi dat lui Alex, cu condiţia să scriu eu un post pe blog. Ştiţi cum e – o mână spală pe alta, Alex mă ajută pe mine, Edi îl ajută pe el şi toată lumea e fericită.

Eu aş fi scris postul ăsta de drag, dar el a insistat să-l scriu la comandă. Doamnelor şi domnilor:

Eduard Dobre este eroul meu!

Şi ce este mai frumos decât să vezi că un prieten din gaşca ta îl ajută pe alt prieten?

Totul este roz şi pufos. Încă o poveste are happy end. Numai aici, pe AcasăTv.

Join us again for The Young, and the rest of us.

IN Casual stuff

Azi am dat peste piesa asta, total întâmplător. Îmi aduc aminte că eram în liceu şi mă trezeam cu ProFM. În fiecare dimineaţă Dobrovolschi punea la matinal P.I.M.P. şi repeta obsesiv partea cu In Hollywood they say there’s no business like show business in the hood they say there’s no business like ho business. Şi cealaltă piesă pe care o puneau el şi Wilmark era Jenny from the block. Ce vremuri…

Înainte de asta îi ascultam pe cârcotaşi şi mă uitam la 13-14 cu Andrei. Iar înainte de asta ştiu că ascultam matinalul de la Radio Total, când eram mic de tot.

Rând pe rând ăştia toţi s-au dus şi uşor-uşor noi n-am mai avut la ce să ne uităm deşi ne-am cumpărat plasme de zeci de milioane. N-am mai avut ce să ascultăm deşi radiourile din maşini au devenit mai performante. Noi să fim sănătoşi.

Over and out.

Nostalgicul de serviciu

IN Baladesc-orientale

Propun ca la tăierea moţului, pe lângă stetoscop, bijuterii, bani şi stilouri, să fie pus şi un sticker cu wordpress.

– Puişor, tu ce vrei să te faci când o să fii mare?
– Blogger.

IN Masini

La sfârşitul săptămânii trecute am fost în drive test împreună cu echipa Citroen. Mica oştire a online-ului a fost formată din Bobby, Răzvan şi Adrian, în rest doar presă. Deşi nu credeam că o să ajung vreodată într-un drive test (nu-mi plăcea ideea de a conduce o maşină mişto la care ulterior e nevoie să renunţi), Bobby m-a invitat şi nu puteam să-l refuz. Mai am puţin şi spun că i-am facut o favoare :)) Domnule, a fost mişto. Exact aşa cum mă aşteptam, când m-am întors la Hoimobilul meu parcă îmi lipseau caii putere şi dotările extra de pe noul C4.

Design

Dacă ar fi să lucrez la CanCan, aş spune că maşina asta „seduce şi se duce” (cel puţin ce am condus noi). Designul e foarte mişto, în special interiorul. Îmi pare rău că la exterior au renunţat la fundul pătrăţos. Era interesant. Acum maşina e fix ca o paranteză culcată. Dacă o vezi din lateral parcă nu mai are agresivitatea versiunii precedente. Oricum, botul rămâne foarte mişto.

Dar interiorul e demenţial. Te urci şi zici că eşti într-o maşină de câteva zeci de mii de euro bune. Noi am condus două versiuni full option cu plafon transparent şi diferite trepte de deschidere. Vedeţi în galeria foto butonul de unde se reglează. Priveliştea e încântătoare dar pe şofer e posibil să-l deranjeze la un moment dat. Dacă aş putea să iau ceva la maşina mea de pe noul C4, aş lua bordul. E genul de bord la care poţi pur şi simplu să stai şi să te uiţi. La ledurile customizabile de pe afişaj, la butoanele şi butonaşele de pe volan, chiar şi pe plafon – unde mai sunt câteva butoane. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Andrei Roşca a lansat miercuri Spada Digital, o agenţie de social media specializată în campanii pe bloguri şi Facebook la concurenţă cu Standout.

Sorin Roşca Stănescu a preluat de la Patriciu tot pachetul de acţiuni al platformei Corect. De ce s-a retras Patriciu mă depăşeşte. Poate a vrut să deschidă mai multe magazine Mic.Ro şi nu avea cash. Detalii.

Millenium Bank a lansat o campanie interactivă în care sunt implicaţi mai mulţi bloggeri. Din păcate nu e comunicat cel mai important amănunt al campaniei – aplicaţia de iPhone şi Android care îţi arată cel mai apropiat sediu. Detalii aici.

S-a lansat oficial de data asta Facebrands.ro. Nu e chiar a treia oară, dar sigur e a doua oară când scriu la Sunday’s Media Recap.

Erich Schmidt nu mai este CEO-ul Google. În locul lui vine Larry Page, unul dintre fondatori.

INNA a trecut de 2 milioane de fani pe Facebook. E de prisos să mai spun că e prima din România care ajunge la 2 milioane. Şi poate singura care va ajunge vreodată.

Meniu