IN Casual stuff

Ştiu o grămadă de oameni care şi-au propus să intre la regim imediat după sărbători. Ce grămadă? Cete! Hoarde întregi! De parcă toţi am avea de făcut vizita medicală, ca fotbaliştii. Fiecare kilogram în plus e o amendă de 500 de euro din partea clubului.

Mergând pe acest principiu, Alina Cst ne-a invitat la o seară de regim la Casa Vernescu. O seară de regim spaniol mai exact. Şi pentru că mâncaserăm mult de sărbători, pentru că am pus ceva kilograme în plus (nu e cazul meu), am fost la o masă pregătită de maestrul bucătar Joseph Hadad.

În meniu doar chestii dietetice: vânat, fructe de mare, 15 feluri de salate, 20 de feluri de antreuri, fripturi peste fripuri… mâncare. Multă. Şi picantă.

Despre Casa Vernescu v-am mai spus că mă duce cu gândul la perioada interbelică. Dar de data asta chiar m-am simţit ca la cazinou mai ales cu nişte băbuţe mortale care veniseră să mănânce şi să danseze într-o pauză de ruletă.

În rest, toate bune: Casa Vernescu e tot acolo, Casino Palace are pagină pe Facebook (chiar, jucătorii oare dau like? ), am învăţat să ne îmbrăcăm frumos la un eveniment iar bloggeriţele arată foarte bine când sunt gătite.

Ale tinereţii valuri

question_answer0
IN Casual stuff, Caterinci

#Maiştiţicând făceam proiecte pe genunchi pe treptele facultăţii?

Eu mai ştiu când :)) Am dat ieri peste prezentarea asta despre brandul personal al lui Dragoş Bucurenci. Cu acordul colegilor alături de care am elaborat distracţia, spre amuzamentul tuturor – iat-o.

În ordinea numerelor de pe tricou: Miruna Atomei, Mihaela ‘Misha’ Vasilescu, Bogdan Trofin, Cristian Vasilescu şi eu.

PS: Asta e doar prezentarea proiectului, în spatele a stat multă multă cercetare, evident 😛

IN Sunday's Media Recap

Joi se lansa Facebrands.ro, un fel de SocialBakers.com românesc. Statisticile sunt folositoare, detalii pe Refresh.

Victor Kapra e la CES 2011 şi transmite cele mai interesante ştiri de la cel mai mare târg de tehnologie din lume.

Tot joi s-a discutat despre Social Media Manager, cum este el şi cum ar trebui să fie. Un articol (la) mişto care conţine mai multe linkuri, la BTO.

Au început întrebările privind momentul în care o să se fâsâie Facebook. Aici şi aici.

Lansat în anonimat în preajma Crăciunului, Groupon e bine, a vândut de vreo 15000 de euro până acum.

Ah şi tot săptămâna asta s-a lansat ceva Mac App Store. Interesant pentru Mac fans. Pe Mashable sunt 10 aplicaţii must-have.

Costin a descoperit Transporturban.ro şi a scris pe Refresh despre asta.

Bonus: de săptămâna trecută – Florin Grozea a câştigat Hummerul pus la bătaie de Neogen şi viralul lunii.

Am făcut pauză două săptămâni pentru că nu s-a întâmplat mai nimic de Crăciun şi de Revelion.

IN Filme

Cine n-a văzut până acum Not Going Out, a trăit degeaba. E cu siguranţă cel mai tare serial de comedie din istorie. Bate lejer Seinfeld şi Friends.

Mai sus aveţi primul episod din sezonul 4. Probabil o să vă ia mai mult până vă obişnuiţi cu accentul, dar merită. Not Going Out Season 4 a apărut vineri, fiind difuzat pe BBC One joi seară de la 23:30 (GMT+2).

În altă ordine de idei, HBO pregăteşte Girls o comedie despre tipe „in their early 20s” la New York. Nu seamănă deloc ideea cu Two Broke Girls pe care îl pregăteşte CBS. Dar deloc.

Tot HBO lansează pe 17 aprilie The Game of Thrones. Un serial care pare medieval şi complex. Trailer aici.

Dacă mai interesează pe cineva Katy Perry, o să apară în How I met your mother.

IN Casual stuff

Historia (o revistă care în print e un fel de glossy al revistelor de profil dar care online se descurcă destul de bine) publică un articol legat de primul atentat cu bombă din Senatul României.

Am stabilit deja că funcţionarii publici o duceau bine şi în perioada interbelică, aşa cum o duc şi acum. Ieri am descoperit încă o similitudine între perioada interbelică şi epoca în care trăim:

Victimele ar fi putut fi mai numeroase, dar din fericire, prezenţa senatorilor în sală era destul de scăzută la acea oră.

Pe noi de-asta nu ne atentează nimeni, că oricum nu sunt prea mulţi parlamentari pe acolo şi oricum, n-ar fi mare pierdere. Găsim alţii la fel de proşti foarte rapid.

*post sponsorizat de Makavelis

Tnx Răzvan

IN Educatie&Literatura

Aşa cum am anunţat, voi continua şi anul ăsta demersul de corectare a greşelilor mai mici sau mai mari pe care le facem. Nu că m-aş da mai deştept, ci pentru că stau mai mult cu nasul în dicţionar (fie că e DEXul sau DOOMul). În efortul zilnic de corectare a formei total greşite „vroiam”, am dat peste oponenţi care vin cu diferite argumente. E drept că limba română are o dinamică dictată de cei mulţi (şi proşti), e drept că fără să vorbim latina vulgară nu ajungeam aici, e drept că avem un talent strămoşesc în stricarea tuturor limbilor pământului.

Dar.

Sper să reuşesc să vă explic cât mai simplu: există în limba română două verbe – a vrea şi a voi. De la a vrea avem de exemplu substantivul „vrere”, de la a voi avem „voinţă”.

A vrea este un verb tranzitiv, conjugarea a II-a  (la fel ca a avea, a vedea, a cădea).
A voi este un verb tranzitiv, conjugarea a IV-a (la fel ca a citi, a fugi, a răci).

‘A vrea’ la imperfect are forma „vream„. Aşa cum ‘a avea’ are forma „aveam” (rădăcina e preluată de la modul indicativ prezent).

A voi la imperfect are forma „voiam„. Aşa cum ‘a citi’ are forma „citeam„. Nu zicem „citReam”, nu zicem „fugream”.

Din punct de vedere etimologic nu poate fi demonstrată provenienţa formei „vroiam”. Nu se încadrează în nicio normă de conjugare din limba română. E greşit din toate punctele de vedere iar existenţa lui într-un singur dicţionar (nu şi în DOOM, singurul document care are titlul de îndreptar al limbii române, DEX-ul fiind doar explicativ) nu îi conferă niciun fel de validare. Prin urmare, nu-l mai folosiţi 😀

PS: Next step este să iau un interviu unui profesor de la facultatea de Litere, un etimolog ceva. Nu mă opresc aici.

IN Advertising/PR, Liverpool

V-am mai spus că Liverpool e din punctul meu de vedere un model de succes în tot ceea ce înseamnă marketing sportiv. N-am scris niciodată pe larg despre asta pentru că oricum am tendinţe de subiectivism în tot ce scriu. Oricum, băieţii care se ocupă de tot ce înseamnă marketing şi comunicare (şi sunt mulţi rău) la Liverpool Football Club sunt foarte deştepţi. Pe mine m-au convins să-mi cumpăr jumătate din garderoba disponibilă pe site, tot felul de subscriptionuri la conţinut video, mobile, extra, membership… tot ce se poate.

Băieţii ăştia fac bani încă de la landing page-ul dinamic cu ajutorul căruia te informează despre toate ofertele posibile. În ultimii 3-4 ani am învăţat când au reduceri, cum le fac şi de ce le fac, cum comunică, cum reuşesc să crească entuziasmul fanilor la fiecare început de sezon.

Ieri am primit un mail în care eram anunţat că serviciul de Webmail urmează să fie închis. Pentru că băieţii au dat drumul şi la serviciu de webmail acum câteva luni, în caz că îţi doreai să ai mail de tipul gigel@liverpoolfc.net. Un artificiu ca pentru fani. La momentul respectiv am zâmbit uşor ironic şi mi-am făcut cont ca să văd care e treaba. După cum se vede, serviciul n-a mers, dar e prima oară în 4 ani când băieţii ăia de la marketing greşesc ceva. Sau ceva atât de mare şi într-un timp atât de scurt.

A fost reconfortant să văd că sunt şi ei oameni, au şi ei un Bobby Durbac (care are grijă să nu f**ă nimeni brandul) care mai şi greşeşte. În rest, toate bune. Liverpool e cea mai iubită echipă din Anglia, e trend setter pe Facebook şi Twitter, are toate aplicaţiile posibile, Shopul merge, Membershipul la fel, mai rămâne să joace ceva şi echipa.

PS: Poza arată mailul rulat în LFC Browser. Da, au şi browser.

IN Caterinci, Web

Lorand pune o problemă destul de interesantă într-un articol de ieri. Care e profilul ideal al unui Social Media Manager?

În viziunea lui, un om potrivit acestui post ar trebui să aibă între 20 şi 40 de ani, să aibă background în PR, să fie un early adopter, să ştie şi cum să folosească un FTP, să ştie cât de cât HTML, PHP şi eventual Photoshop, să aibă mulţi followeri pe twitter, să se ştie cu lumea, să fie prezentabil, să fie conectat, să ştie cum e cu aplicaţiile.

Mult, nu? Cam câţi oameni ştiţi să facă toate astea? Sunt multe domnişoare care excelează la partea de PR, sunt şi early adopteritze, sunt şi conectate, au destule cunoştinţe printre influenceri, ştiu şi cum e cu Facebook, dar care nu se încadrează „pe partea tehnică”.

Dinspre partea tehnică sunt o grămadă de programatori care ştiu bine şi HTML şi PHP şi aplicaţii de Facebook, au şi ceva notorietate, ştiu şi cu Google Analytics, dar nu sunt aşa prezentabili. Genul ăla de băieţi care stau mai mult în spatele monitorului şi mai puţin în faţa camerelor de luat vederi. Ori nouă ne trebuie un star, cineva care să strălucească atunci când iese în lume. E un fel de mică vedetă şi Social Media Managerul.

Oameni care să ştie toate lucrurile de mai sus avem. Sunt destui cei care au ajuns la o anumită maturitate şi ar putea să aibă acest job fără probleme. Doar că majoritatea sunt trecuţi de prima tinereţe sau sunt A-list bloggers care nu se mai întorc la o poziţie de genul ăsta.

Şi atunci cred că profilul scris de Lorand (foarte corect, dar mult prea idealist din punctul meu de vedere) se potriveşte unui singur om. Cel care a bifat toate cerinţele de mai sus, ba chiar se descurcă bine şi în blogging. E unul cum puţini sunt în onlineul românesc. Cel despre care lumea va vorbi mai târziu spunându-i Social Media Managerul.

PS: Da, despre Auraş e vorba.

IN Web

La mijlocul lui decembrie Facebook a mai făcut o glumă şi a reuşit să panicheze toţi marketerii care erau online la momentul respectiv. Timp de câteva ore (cât au fost active noile pagini) s-au pus întrebări de genul „şi ce-o să se întâmple cu landing page-urile mele?” „păi eu am dat atâţia bani pe aplicaţia X, oare o să mai meargă?”. Dureri de cap. Ce-i drept, Mark Zuckerberg şi compania nu şi-ar fi permis să schimbe totul dintr-o dată fără să anunţe marketerii, adică oamenii care le plătesc atâţia bani.

Cu toate astea, schimbarea temporară a subliniat cât de mult depindem de anumite platforme. Aţi observat cât de puţine companii fac social media şi nu Facebook exclusiv sau Twitter exclusiv sau Hi5 exclusiv? Chiar dacă sunt 2.2 milioane de utilizatori pe Facebook nu înseamnă că trebuie să ne mutăm acolo. Da, e cool că Metromind are site-ul pe Facebook, dar dacă pică, pică împreună.

Morala: nu mai investiţi sume colosale (sau proporţii mari din buget) în aplicaţii de Facebook. Nu suntem la nivelul la care Facebook să reprezinte doar un mic procent din mixul de marketing. Interacţiune cu utilizatorul se poate obţine şi cu text chior dacă avem idei bune. Nu trebuie să ne tremure fundu de fiecare dată când se schimbă ceva pe o platformă. Şi dacă prin absurd se închide Facebook (sigur, nu se va demoda niciodată, aşa cum nu s-au demodat nici MySpace, nici Delicious, nici alte reţele) măcar n-o să vă pară rău de zecile de mii de euro investite.

IN Muzici

Un prieten colecţionar îşi doreşte foarte mult să aibă discografia completă Vama Veche. De ceva timp caută albumul Vama Veche – Nu ne mai trageţi pe dreapta (care de fapt e maxi-single, sau cum îi zice). Omul e dispus să-l cumpere (cât timp nu se cer sume exorbitante) sau doar să-l copieze. Important e să aibă sunetul 1:1.

Dacă ştiţi pe cineva care are CDul sau dacă îl aveţi cumva, daţi un semn. Să facem o bucurie acum, la început de an.

PS: Nu, nu-l are nici Tudor Chirilă, am întrebat deja. În general artiştii nu prea ţin albumele lor, mai ales alea mai vechi.

PS2: poza e de aici şi e de fapt coperta casetei, n-am găsit CDul la rezoluţie bună.

IN Web

Folosesc Chrome de vreo 2 ani (btw, uitaţi cum arăta blogul atunci). Mult timp n-am folosit extensii pentru că erau destul de puţine şi aşteptam să fie testate o vreme. Între timp am instalat câteva şi m-am gândit că poate ajută pe cineva să le scriu aici.

Zilele trecute căutam o extensie care să-mi salveze sesiunea după ce închid pagina, fără să stau mereu cu ochii pe taburile închise recent.

Am testat o grămadă de Tab Managere şi până la urmă am găsit o chestie care face exact ce vreau.

Session Buddy îţi permite să salvezi mai multe sesiuni cu nenumărate taburi, să editezi fiecare sesiune, să adaugi taburi şi să le ştergi. Eu o folosesc în felul următor: deschid zeci de linkuri (în special dimineaţa când iau la mână ce s-a scris pe Twitter peste noapte). La un moment dat fie trebuie să plec, fie mă încurcă aşa multe taburi. Aşa că le sortez pe subiecte de interes şi le salvez ca să le pot citi mai târziu.

Delicious Bookmarks Extension e extensia fără de care nu cred că începeam să folosesc Delicious. După ce citesc articolele salvate în Session Buddy, unele se duc de tot iar altele rămân pe Delicious prin pluginul ăsta foarte simpatic. Îmi ia 10 secunde să salvez ceva pe Delicious si se păstrează o copie şi în bookmarkurile mele în caz că decide Yahoo să-l închidă de tot. Momentan extensia e în beta dar funcţionează excelent. Îţi şi transcrie în Notes pasajele pe care le selectezi fără să fie nevoie să mai treci o descriere.

Dexonline Search Probabil e extensia pe care o folosesc cel mai mult. Fie că dau linkuri în stânga şi în dreapta, fie că vreau să fiu sigur de ceva (e mai bine să fii sigur decât să publici ceva greşit – fie că e vorba de blog, twitter sau facebook), extensia asta mă ajută. E un nice to have, aproape must have.

TabJump O extensie pe care o folosesc mai puţin pentru că nu m-am obişnuit foarte bine cu ea. Dar care în unele cazuri mă ajută. Fie că dau un Undo pentru o pagină închisă, fie că surfez printre taburi atunci când sunt foarte multe, e destul de utilă.

Dacă foloseşte cineva extensii de Google Chrome, mi-aş dori ceva recomandări, sunt în căutare de chestii care să facă navigarea mai uşoară.

Meniu