Mă plângeam că bloggerii mari scriu doar posturi care au lipite etichete de branduri şi că nu mai au timp să scrie şi ce scriau înainte, atunci când nu erau încă A-listeri. Şi mai dădeam şi sfaturi cum să-şi programeze fiecare posturile.

Dar uite că am ajuns şi eu să înşir posturile legate de brand. Nu sunt posturi plătite, dar sunt legate cumva de interacţiunea mea cu nişte branduri. De ieri sunt la Azuga cu cei de la Citroen şi testăm noul C4. N-am putut să nu vă anunţ. Pe urmă a venit Ligia (căutaţi link în postul precedent 😛 )  şi mi-a spus despre rezultatele campaniei Unicef. Acum aş vrea să vă povestesc ce mişto a fost în prima zi de test drive dar asta ar însemna să am 3 posturi consecutive despre branduri. Păi una facem şi alta vorbim? Citroen, Unicef, Citroen?

Aşa că îmi fac autocritica acum şi revin în cursul zilei cu un post despre primul meu test drive. Sper să am timp, ieri m-am trezit pe la 7 şi am tot alergat prin crame şi restaurante de 5 stele. V-am zis eu că e greu să fii blogger.

Cred că cea mai importantă parte dintr-o campanie este followupul. Adică ce se întâmplă atunci când campania s-a terminat. Şi spun că e foarte important aspectul ăsta pentru că am observat o lipsă followup la campaniile desfăşurate în România. Iar campanii care să se lege între ele şi să fie incluse într-o strategie pe termen lung sunt şi mai puţine. Ce termen lung? Hic et nunc, frate!

Urmăresc de ceva timp ce se întâmplă cu campaniile după ce s-a terminat promovarea. În majoritatea cazurilor nimic. Nici măcar un redirect de la micro site către site-ul companiei, nici măcar o pagină de rezultate.

M-am bucurat când mi-a zis Ligia că a mers bine campania Unicef despre care am scris şi eu aici. M-am bucurat când am aflat că are rezultate bune şi că am contribuit şi eu într-un fel la asta. V-am zis, cred că e un privilegiu să pui umărul la acţiunile Unicef. Iar când mi-a mai zis şi că sunt printre cei 5 bloggeri care vor merge la acţiunea de followup alături de Hagi vizitându-i pe copiii care vor beneficia de ajutor în cadrul programului, am fost foarte încântat. Nu de faptul că ne facem poze cu Hagi, ci de asocierea cu nişte oameni din Champions League-ul bloggerilor – Cristina Bazavan, Bobby, Dan Dragomir. Bine, hai şi Chinezu 😛

Deci între 4 bloggeri, hop şi hoinaru, juniorul grupului. Sper doar să mă întorc cu o poveste interesantă de acolo. Atât 🙂

PS: Felicitări Ligia, chiar dacă nu sunteţi incluşi pe listele de specialitate, a fost o campanie destul de ok desfăşurată pe bloguri. Zic eu, în calitate de nespecialist ;))

Trei iezi cucuieţi
Uşa mamei descuieţi !

Înlocuiţi „iezi” cu vizitatori unici şi până mă întorc să nu daţi drumul nimănui. Astăzi fac unul dintre lucrurile care nu-mi plac de nicio culoare: testez maşini. Eu de obicei nu merg nici la saloane auto şi nu mă uit la Top Gear pentru că îmi fac sânge rău. După ce vezi maşini frumoase parcă e mai greu să-ţi iei gândul de la ele şi să te întorci la maşina ta. Plus că Hoimobilu ar simţi imediat că e ceva în neregulă.

Nici măcar maşinile colegilor mei de liceu nu le-am condus. Şi aveam cam toate mărcile posibile, inclusiv BMW, Mercedes şi Audi. Fiecare cu maşina lui, femeile şi maşinile nu se dau. Bine, hai doar maşinile :)) Oricum, Hoimobilul n-a fost condus nimeni de când l-am luat. Abia dacă l-a mutat puţin Andreea, dar atât.

Sper că până acum v-aţi prins că vă fac o introducere lungă pentru că nu puteam să spun direct „băi eu mă duc să testez nişte variante ale noului Citroen C4 şi mă întorc în zilele următoare”. Era urât.

Dar în mare, asta e ideea.

Paranteză: de ceeee e atâta flash pe site-ul Citroen? Da, e mişto tot questul ăla dar se mişcă greu şi eu vreau doar să văd poze cu maşini şi ceva specificaţii tehnice.

Blogul ăsta a fost cel mai năpăstuit de soartă dintre toate siteurile şi blogurile pe care am pus eu mâna. Update-uri din când în când, pluginuri servite cu parcimonie, ba chiar şi o problemă cu un virus acum vreun an. Bucuros le-am dus pe toate şi mi-am văzut de treabă. Dar în ultima vreme a început lumea să mă întrebe de unici (vă mai dau din casă una tare – la un moment dat uitasem să pun codul de analytics în temă şi vreo 6 luni n-am avut statistici, aşa des verificam), de abonaţi şi alte cifre.

Codul de Analytics l-am pus până la urmă, dar cu abonaţii la feed pur şi simplu nu voiam să stau să fac redirecturi şi modificări prin surse. Să fie ei sănătoşi şi bucuroşi că mă citesc din feed, ce-mi trebuie să ştiu eu câţi sunt? Până când a venit domnişoara Corina Georgescu şi la o discuţie amicală mi-a zis că are ea un plugin deştept care face redirectul pe feedburner automat (plugin pe care eu nici nu m-am obosit să-l caut deşi bănuiam că există). Şi ca să fie completă operaţiunea de transport la botul calului, tot Corina mi-a dat pluginul şi mai avea puţin până să-mi ceară datele de eFTiPi ca să-l instaleze ea.

Prin urmare, mulţumită Corinei am acum o viziune clară şi completă asupra maselor de oameni care îmi citesc blogul, zecile de mii, milioanele. Sunt extaziat.

PS: Pluginul se cheamă FeedBurner FeedSmith, în caz că există doritori să-şi redirecteze feedul.

Astăzi a fost o zi de luni ca oricare alta. De fapt nu chiar ca oricare alta, deoarece pentru voi ceilalţi a fost marţi. Dar pentru mine a fost prima zi a săptămânii, aşa cum e de vreo 4 ani încoace.  Cred că eram în primul an de facultate când am descoperit lunea ca zi liberă. Şi m-am îndrăgostit pe loc. De-atunci nu i-am mai dat voie să plece. Trebuia să fie a mea pentru totdeauna.

Pentru că luni e zi de muncă pentru toată lumea, duminica oamenii sunt mai deprimaţi. Şi asta le strică jumătate din weekend. Numai gândul că trebuie să reiei lucrurile de unde le lăsaseşi vineri îţi dă fiori pe şira spinării. De când am renunţat să mai muncesc lunea, săptămânile se scurg mai uşor. Pentru că atunci când toată lumea e deprimată că s-a întors la birou, eu mai am o zi de weekend.

Ca să-mi permit luxul unui început lejer de săptămână, prefer să muncesc sâmbătă. Chiar şi duminică. N-am o problemă cu asta, mai ales că oricum sunt în faţa calculatorului şi în weekend. Orice sacrificiu e mic dacă stai să te gândeşti la senzaţia pe care ţi-o dă trezitul la 11, luni dimineaţă.