Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Twitter moare, dar nu se predă

question_answer9 comentarii
IN Web

Am stabilit deja că Twitter e pa. Lumea zice că ori începe să facă bani, ori n-o s-o mai ducă mult.

Am cel puţin 3 exemple care mă fac să cred că Twitter n-o să se închidă prea curând. Toate demonstrează că fără să vrem, Twitter a început să ne schimbe viaţa (şi la nivel macro, nu doar la nivelul fiecărui individ). Şi am ales doar exemple recente, nu mă gândesc la alegerile din Iran, fenomenul #pman din Moldova sau alte momente în care Twitter a fost în prim-plan.

1. Tot ce spui pe Twitter te poate incrimina. Clasicul „anything you say can and will be used against you in a court of law” devine „anything you tweet can and will be used against you in a court of law”.  Un caz care stă pe prima pagină a ziarelor este cel al lui Ryan Babel. După meciul din Cupa Angliei de sâmbătă, jucătorul olandez a postat câteva comentarii mailiţioase la adresa arbitrului Howard Webb, ba chiar şi o poză (photoshopată) cu arbitrul imbrăcat în tricoul lui Manchester. Poza e aici.

În mai puţin de 24 de ore, Federaţia Engleză de Fotbal s-a sesizat şi a declarat că investighează cazul. Babel urmează să fie suspendat. Şi nu e prima dată când un jucător are probleme în urma lucrurilor scrise pe Twitter.

2. Contactul cu companiile poate produce schimbarea. Dacă Twelpforce e deja un caz clasic, zilele trecute am descoperit datorită lui Brăduţ o iniţiativă interesantă a celor de la KLM. Băieţii au fost convinşi pe Twitter să programeze un zbor de la Amsterdam la Miami pe 21 Martie. Tipul care a făcut cererea a reuşit să strângă 351 de doritori care voiau să meargă la festivalul de film din state. Detalii aici.

3. Twitter apără comunitatea. După ce guvernul SUA a cerut detalii privind IPurile şi alte date personale folosite în scandalul Wikileaks, Twitter a depus o contestaţie care vine să sprijine datele personale ale fiecărui user. Detalii aici. Nu-mi amintesc de unde era linkul, poate de la Gabi Macovei.

Mi-e greu să cred că o platformă atât de strâns legată de comunitate ar putea să se închidă aşa uşor. Sigur, e o platformă ca oricare alta, mâine ar putea să apară alta care să strângă mai mulţi useri, dar Twitter deja face parte din viaţa multora dintre noi, fie că ne dăm seama de asta sau nu.

Arhanghelii Literaturii Române (10)

question_answer1 comentariu
IN Arhanghelii

Dacă aţi urmărit până acum aventurile noastre prin Şcoala Centrală ştiţi că eram primii când venea vorba de chiul. Fie că trebuia să mergem după mâncare, fie că participam la activităţi culturale, sportive sau civice, noi eram prezenţi.  Orice numai să nu stăm la ore.

La un moment dat Michelangelo, mecanicul nostru trăznit, ne-a convocat în faţa amfiteatrului pentru „o treabă mică, de 10 minute” şi ne-a rugat să venim cu ajutoare. Evident, ne-am învoit de la vreo 3 ore cu gândul că 10 minute îl ajutăm şi restul de timp îl petrecem în curte, la fotbal.

Şi cum ne-am strâns noi toţi băieţii din clasă, echipaţi pentru fotbal, Michelangelo ne-a zis ce presupunea micul ajutor. Voia să mutăm unul dintre cele două piane din amfiteatru în laboratorul de muzică. Prima oară am crezut că glumeşte. Laboratorul era la subsol, pianul avea câteva sute de kilograme iar noi eram 7-8 puşti de 16 ani. Şi cică „v-am zis să veniţi mai mulţi, că e treabă complicată”. Aşa că ne-am apucat să cărăm pianul, că doar.. „cât de greu poa’ să fie?”

După vreo jumătate de oră abia eram la uşa amfiteatrului. Deja îl apucasem în toate poziţiile posibile, şi cu greu urcasem toate treptele din amfiteatru. Şi mai aveam de parcurs un hol întreg plus scările spre subsol. Şi atunci Michelangeloa venit cu soluţia salvatoare: băieţi, de aici îl cărăm ca pe mort. Adică cum, „ca pe mort?”. – Uite aşa. Şi ne-a arătat un sistem de prindere a pianului care nu-l făcea deloc mai uşor, dar care ne-a făcut pe noi să râdem vreo jumătate de oră.

Printre râsete şi exclamaţiile noii fraze-cheie „Ia-l, bă, ca pe mort, nu vezi că nu-l ţii cum trebuie?”, am reuşit să ajungem până la scări. Cred că trecuse mai mult de o oră când am ajuns noi cu pianul la subsol. Timp în care am aflat şi semnificaţia expresiei „greu cu pianul pe scări”. Chiar a fost greu! Unii băieţi s-au ales cu ceva julituri în urma transportului, săracii. Săracii de ei, dar şi săracul pian – care a trebuit reacordat după călătorie, ba chiar s-a şi deteriorat puţin de la zdruncinăturile de pe scări. Era şi normal, doar îl cărasem ca pe mort…

Colecţia completă de poveşti din Şcoala Centrală aici.

3D sucks

question_answer7 comentarii
IN Filme

În mod normal titlul trebuia să fie „3D-ul e o labă tristă”, dar nu pot să mai spun pe blog „labă tristă” pentru că: a) mă citesc mama, mătuşile mele şi tot neamul şi b) vreau să demonstez că m-am maturizat, că pot fi un partener de încredere, că pot construi relaţii solide cu advertiserii, că am ajuns la un anumit nivel de dezvoltare. De-asta nu pot să scriu că 3Dul e o labă tristă.

De câte ori aţi fost la un film 3D care să fie pe bune 3D? Adică să aibă mai mult de 2 efecte obosite? Că eu n-am văzut decât vreo 4-5 filme 3D şi toate m-au făcut să cred că e doar o mare oboseală a ochilor şi atât să stai cu ochelarii ăia pe nas.

Ce-i drept, n-am văzut Avatar şi n-am văzut nici Inception (parcă şi ăla era 3D). Totuşi, te aştepţi de la un film care e 3D să conţină şi efecte 3D, nu doar să te pună să dai banii ca să foloseşti nişte ochelari. Am văzut şi Megamind 3D, am văzut şi Tangled… praf. Praf, praf. Amândouă sunt filme foarte mişto, dar e mai bine să nu le vezi 3D.

Vinerea trecută însă am văzut în sfârşit un trailer care chiar era 3D: Yogi Bear (the movie). Habar n-am când o să apară, dar cred că o să fie mişto. Ataşat aveţi trailerul ca să vă convingeţi.

Până atunci continuaţi să vă luaţi televizoare 3D şi ochelari că sigur o să se umple piaţa de conţinut pe care să-l puteţi viziona.

Ultimele 10 articole nu contează

question_answer6 comentarii
IN Casual stuff

Citesc bloguri din 2006. Ulterior am început să şi scriu, ba chiar se fac curând 4 ani de când sunt pe .ro. Timpul m-a ajutat să devin pro. Nu zic de scris, pentru că acolo mai e loc de evoluat, zic de citit. În 5 ani de lecturat bloguri am reuşit să ajung proreader. Dacă există probloggeri, trebuie să existe şi proreaderi, nu?

Tot citind blog după blog, am devenit convins că ultimele 10 articole nu contează. De cele mai multe ori ajung pe bloguri noi când e vorba de articole pe care le promovează oamenii din jurul meu. Le ştiţi şi voi, articolele alea cu multe RTuri, zeci de Like-uri, reacţii peste reacţii. Alea care provoacă spike-uri de trafic şi vizibilitate pentru autor.

De obicei când ajungi la articol care îţi place mult, încerci să vezi dacă e doar o întâmplare sau tocmai ai dat peste o nouă minune. Din experienţa de proreader, am ajuns la concluzia că ultimele 10 articole nu contează. Că oamenii au perioade de inspiraţie în care reuşesc să scrie 1-2-5 articole bune la perioade scurte de timp, după care se întorc în anonimatul provocat de mediocritate.

Aşa că de cele mai multe ori e bine să iei la mână blogul respectiv şi să cauţi articolele proaste. În funcţie de cât de proaste sunt cele mai proaste articole, îţi poţi da seama cam cât de bine scrie bloggerul respectiv. Şi mă refer la articolele alea scrise la trecerea timpului. De exemplu ăsta, sau ăsta sau ăsta. Aşa că random browsing e de bază în cazurile astea.

Ca să nu mai spun că cel mai mult şi mai mult contează următoarele 10 articole.

Resursele de marţi

question_answer0
IN Advertising/PR

Clipul e un must see atât pentru comunicatori cât şi pentru cei care nu au legătură directă cu domeniul.

E un exemplu excelent de propagation planning. Poate aţi auzit de propagation planning după campania The Great Schlep, care se presupune că ar fi pus umărul serios la victoria lui Obama.

Principiul în propagation planning e simplu: „plan not for the people you reach, but for the people they reach”.


Citeşte tot articolul

Quora. Ştii, de ce revii?

question_answer6 comentarii
IN Caterinci

Poate ştiţi că a apărut o nouă reţea sociabilă. Quora e un fel de Yahoo Answers cu invitaţie din ce-am înţeles eu în primele 10 minute cât m-am jucat pe acolo.

Principiul e simplu: poţi să pui o întrebare tuturor şi lumea să răspundă, sau poţi să pui întrebări anumitor persoane.

Până atunci au început ‘ştourile pe tema asta:

Quora – inimă de copil.

Ai cont pe Quora?
Nu, am card de puncte la Cora.

Quora es?

Aştept cu interes prima cerere în căsătorie pe Quora, un manual de agăţat femei pe Quora (cu texte de tipul „Ştii că de când ţi-am citit întrebările mă gândesc numai la tine?” ) şi stilul românesc de a folosi reţeaua „Mama lu Dorel, îl lăsaţi pe Dorel afară?” sau „Hai bă, ieşim la un fotbal?”.

Nu, nu mi se pare util. Am căutat vreo 3 subiecte mai nişate (advertising şi digital comm – related) şi n-am găsit. M-am nişat pe el. În 6 luni probabil o să fie la fel de popular ca Google Wave.

Ianuarie e de dietă

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Ştiu o grămadă de oameni care şi-au propus să intre la regim imediat după sărbători. Ce grămadă? Cete! Hoarde întregi! De parcă toţi am avea de făcut vizita medicală, ca fotbaliştii. Fiecare kilogram în plus e o amendă de 500 de euro din partea clubului.

Mergând pe acest principiu, Alina Cst ne-a invitat la o seară de regim la Casa Vernescu. O seară de regim spaniol mai exact. Şi pentru că mâncaserăm mult de sărbători, pentru că am pus ceva kilograme în plus (nu e cazul meu), am fost la o masă pregătită de maestrul bucătar Joseph Hadad.

În meniu doar chestii dietetice: vânat, fructe de mare, 15 feluri de salate, 20 de feluri de antreuri, fripturi peste fripuri… mâncare. Multă. Şi picantă.

Despre Casa Vernescu v-am mai spus că mă duce cu gândul la perioada interbelică. Dar de data asta chiar m-am simţit ca la cazinou mai ales cu nişte băbuţe mortale care veniseră să mănânce şi să danseze într-o pauză de ruletă.

În rest, toate bune: Casa Vernescu e tot acolo, Casino Palace are pagină pe Facebook (chiar, jucătorii oare dau like? ), am învăţat să ne îmbrăcăm frumos la un eveniment iar bloggeriţele arată foarte bine când sunt gătite.

Ale tinereţii valuri

question_answer0
IN Casual stuff, Caterinci

#Maiştiţicând făceam proiecte pe genunchi pe treptele facultăţii?

Eu mai ştiu când :)) Am dat ieri peste prezentarea asta despre brandul personal al lui Dragoş Bucurenci. Cu acordul colegilor alături de care am elaborat distracţia, spre amuzamentul tuturor – iat-o.

În ordinea numerelor de pe tricou: Miruna Atomei, Mihaela ‘Misha’ Vasilescu, Bogdan Trofin, Cristian Vasilescu şi eu.

PS: Asta e doar prezentarea proiectului, în spatele a stat multă multă cercetare, evident 😛

Sunday’s Media Recap

question_answer1 comentariu
IN Sunday's Media Recap

Joi se lansa Facebrands.ro, un fel de SocialBakers.com românesc. Statisticile sunt folositoare, detalii pe Refresh.

Victor Kapra e la CES 2011 şi transmite cele mai interesante ştiri de la cel mai mare târg de tehnologie din lume.

Tot joi s-a discutat despre Social Media Manager, cum este el şi cum ar trebui să fie. Un articol (la) mişto care conţine mai multe linkuri, la BTO.

Au început întrebările privind momentul în care o să se fâsâie Facebook. Aici şi aici.

Lansat în anonimat în preajma Crăciunului, Groupon e bine, a vândut de vreo 15000 de euro până acum.

Ah şi tot săptămâna asta s-a lansat ceva Mac App Store. Interesant pentru Mac fans. Pe Mashable sunt 10 aplicaţii must-have.

Costin a descoperit Transporturban.ro şi a scris pe Refresh despre asta.

Bonus: de săptămâna trecută – Florin Grozea a câştigat Hummerul pus la bătaie de Neogen şi viralul lunii.

Am făcut pauză două săptămâni pentru că nu s-a întâmplat mai nimic de Crăciun şi de Revelion.

Last Friday’s Series News

question_answer0
IN Filme

Cine n-a văzut până acum Not Going Out, a trăit degeaba. E cu siguranţă cel mai tare serial de comedie din istorie. Bate lejer Seinfeld şi Friends.

Mai sus aveţi primul episod din sezonul 4. Probabil o să vă ia mai mult până vă obişnuiţi cu accentul, dar merită. Not Going Out Season 4 a apărut vineri, fiind difuzat pe BBC One joi seară de la 23:30 (GMT+2).

În altă ordine de idei, HBO pregăteşte Girls o comedie despre tipe „in their early 20s” la New York. Nu seamănă deloc ideea cu Two Broke Girls pe care îl pregăteşte CBS. Dar deloc.

Tot HBO lansează pe 17 aprilie The Game of Thrones. Un serial care pare medieval şi complex. Trailer aici.

Dacă mai interesează pe cineva Katy Perry, o să apară în How I met your mother.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu