Ieri am fost într-o vizită scurtă la noul sediu Friends Advertising. Întâlnirea a fost prima dintr-o serie lungă (sperăm) cu jurnalişti şi bloggeri în cadrul unui proces de comunicare transparentă a agenţiei. Cine a mai făcut asta la noi? Nimeni.

Prima oară am intrat în contact cu Friends acum 2 ani jumate la Şcoala ADC, unde Sorin mi-a fost tutore. Ţin minte că am luat nişte castane serioase (nu fizice, celelalte, alea mai dureroase) de la Sorin până m-am potolit din avântul de 19 ani.

De fundaţia Friends for Friends ştiu tot de prin 2008, când citeam cu sfinţenie FishingtonPost, care era alături de Dog The Blog printre singurele bloguri de agenţie active. Cam atunci s-a lansat Biblioteca Fundaţiei, care în prezent adună câteva sute de titluri creativity-related. Acum, Fundaţia revine în forţă cu un nou site şi cu mai multe proiecte legate de creativitate. Headline-ul după care se ghidează e „Creativity changes the world” şi totul se va face în jurul „creativităţii practice” (după cum a zis Sorin) în toate formele ei de exprimare.

Primele idei puse în practică sunt Caffffe Creativa şi lansarea unui font cu caractere româneşti. Cafeneaua e chiar în mansarda celor de la Friends, un spaţiu de relaxare şi studiu, un incubator de idei. I-am zis eu ‘un fel de TED permanent’. Sâmbătă are loc acolo lansarea expoziţiei Trisec Type Vernisaj – O familie de caractere romanesti.

De la anul urmează multe proiecte ale Fundaţiei şi toate vor veni în sprijinul creativităţii. Sună al naibii de mişto şi sper să se pună în aplicare toate planurile lui Sorin. Sper să fie doar lume mişto la Caffffe Creativa, sper ca biblioteca să ajungă la 3500 de titluri până la finalul lui 2011, aşa cum şi-au propus cei de la Friends, sper să se concretizeze şi ideea unui premiu pentru creative writing, un fel de premiu Pulitzer pentru scrierea creativă din RO.

Şi ca să acoperim şi subiectul de business: din ce am văzut cu ochii mei Friends e bine. Din ce ştiam până ieri, ultimii 2 ani n-au fost aşa bine, dar acum sunt ok.  Chestia asta cu criza care a mai trecut am simţit-o prin mai multe agenţii. Parcă e alt tonus. Deci ce e de reţinut e că Friend Advertising o duce bine. Cifre şi alte detalii – ce income, procente între strategie, media şi creaţie –  găsiţi pe site-urile financiare. Era ieri o domnişoară care simţea nevoia să noteze cifre cât mai exacte ignorând total subiectul întâlnirii.

Oricât ţi-ai dori să crezi asta, evită să induci ideea conform căreia clientul tău ar fi cel mai bun. De-asta există poziţionarea, ca să diferenţiem lucrurile. Clientul tău nu este cel mai bun doar pentru că e al tău. Clientul tău poate fi cel mai serios, cel mai productiv, cel mai sigur, cel mai, cel mai.

Dacă susţii despre toţi clienţii tăi că sunt cei mai buni pe ceea ce fac, îi discreditezi pe toţi. Şi e posibil ca unul dintre ei să fie chiar cel mai bun în producţie de nasturi să zicem. Deşi ar putea să fie doar la nivel naţional sau regional.

Toate agenţiile din lumea asta au clienţi buni şi clienţi mai puţini buni pe ceea ce fac. Iar la rândul tău tu le livrezi work mai bun sau mai puţin bun, în funcţie de inspiraţie, timp etc. Ceea ce faci poate fi numit best effort, dar nu best work.  Iar când tu le zici că sunt cei mai buni, probabil şi ei se aşteaptă la work de festival de fiecare dată. Ceea ce e imposibil.