Aseară m-am nimerit la oră de vârf prin centru şi am asistat (din maşină) la inaugurarea statuii lui Carol I de vis-a-vis de Palatul Regal. S-a cântat imnul, s-au rostit nişte discursuri, s-au făcut poze. Tot ce am văzut eu a durat maxim 10 minute (cât am fost blocat în zona aia, pe toate cele 6 benzi, câte are acolo Calea Victoriei).

Vorbim despre Carol I, cel mai mare conducător al „spaţiului carpato-danubiano-pontic”. Vorbim despre omul care ne-a ajutat să obţinem independenţa, vorbim despre un neamţ pentru care ar putea să mai păstrăm o brumă de respect.

Statuia s-a întors acolo după vreo 60 de ani, fiind distrusă de comunişti. Iniţial a fost inaugurată de Carol al II-lea (care din punctul meu de vedere e cel mai prost conducător pe care l-a avut ţara asta vreodată).

Cred că merita un eveniment cu ceva mai mult de 30 de persoane, dintre care 20 de jurnalişti.

Ce-a făcut mă, Georgeasca? A pornit ea un blog şi s-a apucat să plimbe lumea prin ţară? Mare lucru…

Poate nu pare mare lucru să începi un proiect online şi să aniversezi un an. Dar sunt atâtea proiecte care n-au prins nici primul an, că aş putea umple pagina de linkuri. Dacă pe lângă asta mai plimbi şi zeci de bloggeri să le arăţi ţara, dacă te implici activ în comunitate, dacă începi să colaborezi cu companiile de pe nişa ta, se cheamă că ai făcut ceva.

Noi, ăştia care ştim că proiectele nu se nasc peste noapte, şi în niciun caz cu un an vechime, am fost aseară la Atelierul Wagner să bem un pahar cu vin în cinstea Corinei. Asta cu vinul a fost doar de titlu, noi eram de fapt nevorbiţi. V-am mai zis că bloggerii sunt cam nevorbiţi şi se cer nişte evenimente. Am văzut nişte oameni pe care nu-i mai văzusem de o grămadă de timp, am râs, am cunoscut-o pe Paula Negrea, tipa mişto care îmi îndulcise ziua marţi.

Dar da, am putea spune că a făcut şi Georgeasca un fel de happening pentru blogu’ ăla pe care îl are ea şi au venit nişte oameni. Ce mare lucru?

Nu sunt cel mai civilizat şofer din câţi există. Conduc destul de agresiv, acord prioritate pietonilor atunci când consider că e oportună oprirea, depăşesc prin dreapta etc. Mă încadrez în categoria şoferilor pe care îi aminteşte Michel Tournier în citatul de mai jos:

Mulţi bărbaţi, chibzuiţi şi ponderaţi în vremuri obişnuite, devin nişte brute imbecile de îndată ce au un volan în mâini şi un accelerator sub talpă. Ei nu conduc cu capul, ci cu sexul.

Toate astea se schimbă pe timp de ploaie. Regulile jocului sunt cu totul altele atunci, ţinând cont că tu eşti în maşină la căldură şi pietonul e în ploaie.

Pentru că mama nu m-a născut în maşină şi am circulat pe jos şi pe vânt şi pe ploaie. Iar când plouă torenţial, umbrela e pe post de zmeu în bătaia vântului şi eventual mai ai şi ceva de cărat, nu-ţi mai arde de nicio maşină şi vrei să ajungi cât mai repede sub un acoperiş.

Aşa că pe timp de ploaie încerc să respect câteva reguli de bun simţ. În primul rând pe ploaie aştept oricâţi pietoni ar fi. Pe uscat încerc să-i mai educ, să se grupeze, să nu treacă în şir indian, să nu se comporte ca şi cum ar fi strada lor, dar pe ploaie e altceva, pentru că pe ei îi plouă şi pe mine nu.

În al doilea rând merg pe banda din mijloc pe cât posibil. În niciun caz banda 1 pentru că acolo sigur sunt gropi, sigur e apă şi SIGUR sunt şanse să stropeşti pe cineva. Banda a 3-a e cam la fel în multe situaţii.

Dacă n-am încotro, merg cât mai încet, cu ochii pe oglindă ca să-mi dau seama ce val de apă stârnesc.

Iar bălţile se iau în viteză doar dacă nu e lume prin preajmă, chiar dacă sunt pe mijlocul străzii.

Iarna e mai nasol, că regulile se inversează, atunci ar fi bine ca pietonii să înţeleagă că nu poţi să mai frânezi instant şi abia pleci de pe loc pe gheaţă.

Editorii site-urilor de ştiri s-au pregătit cu materiale despre cum i-a luat iarna pe nepregătite pe edili.

Noi ne-am pregătit să anticipăm pe twitter şi facebook articolele de pe site-urile de ştiri despre cum ne-a luat iarna pe nepregătite.

Iar edilii s-au pregătit să fie luaţi pe nepregătite ca să avem noi ce discuta câteva zile.