Să-i mulţumim în primul rând Youtube-ului pentru disable la opţiunea de embed. Aştept cu interes să-l scoată de la toate clipurile ca să devină total inutil.
Next time
There will be no next time
Versurile sunt dintr-o melodie cântată de Louis Prima cu Sam Butera – There’ll be no next time.
Deci nu numai că Eminem ascultă jazz, dar se şi inspiră. Frumos, zic.
De când cu ING Home Bank (adică de vreo 2 ani), eu fac plăţile în casă. Ca să nu mai stăm la cozi, ca să nu ne mai plimbăm prin frig şi ploaie.
Un Office ING e peste drum, pun bani pe card aproape la orice oră şi mai departe durează 5 minute în faţa laptopului. Şi ar putea să dureze mai puţin dacă n-ar fi nevoie să completezi şiruri interminabile de cifre cu IDul, seria şi numărul facturii.
Şi dacă n-ar fi şi variante mai simple, nu s-ar mai povesti. Dar sunt. La Romtelecom am o plată pre-setată cu numărul de telefon şi un număr de client. Şi de fiecare dată când fac plata scriu doar suma. Deci se poate. La Enel, Distrigaz şi toate celelalte trebuie să scrii de fiecare dată IDul facturii. De ce? Pentru că de ce să fie simplu când poate să fie complicat?
Postul nu e sponsorizat, dar dacă se sesizează cineva, nu mă deranjează să primesc un bonus în cont.
1. Sport. Dacă n-ai încercat până acum să faci un proiect legat de sport, acum e momentul. Sfatul meu e să nu încerci să te axezi pe vreun sport anume, proiectul tău să fie cât mai general şi fotbal cât cuprinde.
2. Culinar. Aici sigur nu s-a gândit nimeni să facă. E băiatu’ ăla, Jamie Oliver parcă-i zice, şi el avea un proiect, dar în România e goală piaţa. Goală, goală. Repede un site cu reţete!
3. Imobiliare. Degeaba zice lumea că a picat piaţa, site-urile de imobiliare merg de n-ai aer. Rup. Oamenii vor merge mereu la doctor, la biserică şi îşi vor căuta apartamente de închiriat. Păi ce, nu vin vara studenţi în Bucureşti? Vin. Caută case? Caută. Le caută pe net? Păi şi-atunci de ce să nu facem noi un site de imobiliare?
4. Maşini. Cât timp fac ăştia maşini, lumea o să caute pe net informaţii. Plus că aici ai beneficii – primeşti tot felul de maşini în teste, imediat cum ai deschis siteul. O să se bată dealerii să-ţi ofere ţie maşini numai pentru că ai venit cu super ideea să faci un site dedicat.
5. Muzică. Alt domeniu care e total liber. Nimeni nu s-a mai gândit să facă site-uri de muzică. Cât mai general, cât mai multe genuri – de la house la manele. Să fie acolo, că lumea citeşte. Sigur îţi găseşti un public.
6. Vedete. Aici e şi mai uşor decât cu muzica, sunt mai multe subiecte. Cel mai simplu e să copiezi conţinutul de pe CanCan, Click, Libertatea, Atac etc. Şi mai merg bine de tot şi interviurile inventate.
7. Calculatoare. Nici aici nu există prea multe site-uri, e o nişă chiar ok. Sunt multe magazine, dar site-uri care să scrie despre calculatoare – foarte puţine. Mergi cu încredere chiar dacă nu stăpâneşti prea bine domeniul.
8. SEO. Ştii SEO, nu? Hai că e ăla cu cuvintele cheie şi tagurile. Se bagă alea, All in one seo pack şi gata, ai făcut SEO. Eh, după ce ai făcut SEO, e timpul pentru un blog despre asta. Cu sfaturi, cu topuri, cu tips and tricks. Ca să ştie şi alţii cum se face. Atenţie! Nu spune toate secretele tale, mai păstrează câteva lucruri pentru tine.
9. Anunţuri. Ai zice că sunt la fel cu site-urile de maşini şi imobiliare. Nu sunt. Pe site-ul de anunţuri ai şi anunţuri imobiliare şi auto, plus alte câteva tipuri de anunţuri. Ăsta e un proiect mai complex, poţi chiar să-ţi angajezi un PR şi să dai comunicate de presă. Abia după ce-ţi faci site-ul de anunţuri poţi să treci la ultimul nivel…
10. Răceală socială. Când crezi că nu mai e nimic de făcut, că ţi-au ieşit toate proiectele, o răceală socială (sau reţea – cum mai e numită de non-securişti), e proiectul potrivit. Şi îi zici ceva foarte nişat, reţeaua socială a gospodinelor care alăptează dimineaţa. Sau a tâmplarilor care nu lucrează sâmbăta. Pac-pac programare de câteva mii de euro, comunicatul de presă şi gata.
Pentru guiding poţi apela oricând la postul lui Bobby Voicu, care e un must-read dacă vrei să începi un proiect pe nişele astea.
Mereu am zis că facultatea mai mult m-a încurcat decât să mă ajute, dar în ultimele zile am devenit tot mai sigur de asta. Ultimii 3 ani din viaţă au fost pierduţi într-o proporţie mult prea mare. Număr pe degete oamenii cu adevărat importanţi pe care i-am cunoscut. Câţiva profesori, câteva cursuri şi mult timp pierdut aiurea.
În ultimele 4 luni am avut timp să citesc cât n-am citit în ăştia 3 ani de facultate, am avut timp să muncesc cât n-am muncit în ultimii 2 ani şi am scris pe blog peste 160 de posturi. În ultimele 2 luni am reuşit chiar să scriu ceva zilnic.
Şi după ce am citit tot teancul de cărţi începute prin facultate pe care nu aveam timp să le termin, după ce am început să am timp şi de seriale şi de joacă şi de întâlniri cu clienţii, mi-am dat seama ce mă ţinea în loc.
Când mă uit la colegii mei chinuiţi de job şi de master, care pleacă la 9 dimineaţa de acasă şi se întorc la 9 seara morţi de oboseală, mă bucur de anul ăsta de pauză. Prefer să citesc eu cărţi de specialitate decât să trec prin chinul ăla. Şi e atâta maculatură pe care trebuie s-o parcurgem încât îmi vine să mă lipsesc şi de licenţă.
Nu numai că nu m-a ajutat la nimic facultatea, dar m-a încurcat. Şcoala ADC n-am făcut-o ca lumea pentru că mă presa timpul, Olimpiadele Comunicării au fost mereu o competiţie tratată pe fugă, job-ul din anul I la fel. O mare pierdere dă timp, pă băncile unei facultăţi over rated, în faţa unui grup mixt de profesori, aflaţi fie la extrema semidoctismului, fie la cea a geniului.
Eu am un pitic atunci când vine vorba siteuri: faviconul. Chestia aia mică de 16 pe 16 pixeli căreia nimeni nu-i dă importanţă. Şi pe care o grămadă de agenţii super-duper nu-l fac. Mie mi se pare esenţial faviconul în condiţiile în care te ajută extrem de mult să jonglezi cu multe taburi deschise.
Pentru cei care nu ştiu ce-i un favicon, vă explică wikipedia. Un tutorial în română găsiţi aici. E chiar şi un site care vi-l face. Numa’ să-l faceţi că e important, zău aşa. Eu stau şi 2 ore să fac un favicon 😀
Cred că îmi fac agenţie de interactive specializată pe favicoane. Da! Păcat că ar trebui să facem câteva mii pe lună ca să supravieţuim :))
Se pregăteşte un spin-off pentru Bones. În ritmul ăsta nu m-ar mira să-i învie şi pe ăia din Lost.
TBS pregăteşte un serial despre o echipă de baseball dintr-o ligă inferioară – Hound Dogs.
Charlotte din Sex and the City pregăteşte un sitcom intitulat The Happines Project. Serialul va prezenta o femeie în căutarea fericirii.
Că tot s-a terminat sezonul 4 din Mad Men, zvonurile spun că mai urmează maxim 2 sezoane: al 5-lea este deja semnat şi sezonul 6 ar putea fi planificat în perioada următoare.
Nu, nu asta e ştirea. Nici că trebuie să mă trezesc eu săptămâna viitoare cu noaptea în cap ca să ajung la Wordcamp. Ştirea e că Auraş e noul Social Media… something la Paralela 45. Asta după ce ziceam zilele trecute că nu va urma un exod al bloggerilor în companii pe poziţii legate de Social Media.
Mie mi-a plăcut Paralela 45 cât s-a ocupat doar Victor Caras de ea, cred că şi-au ales bine proiectele în care să se implice. Rămâne să vedem ce-o să facă ăsta micu. They grow up so fast…
Săptămâna trecută am avut plăcerea să filmez pentru Apropo TV la invitaţia lui Andi (lansată chiar live pe Twitter, aş adăuga). Cum silicoanele nu sunt punctul meu forte, am vorbit chestii legate de publicitate. Nu vă spun ce, pentru că mulţi dintre cititorii acestui blog mi-au mărturisit că nu vor să ştie, iar cel de-al treilea a ghicit singur :-j
Oricum, ne-am jucat frumos. Am fost în agenţie, am văzut şi un exemplar de client corporatist cum scrie la carte, am văzut şi creativi în stare pură. N-am mai avut emoţiile de data trecută, dar tot mai am de lucrat până să ajung să prezint Dansez pentru tine. Iar duminica asta la 13:05 dacă nu aveţi program, vedeţi-mă, mă.
Să mulţumesc deci pentru invitaţie. Mai trebuie să apar de două ori la televizor şi gata. Prietenii ştiu de ce.
Microbiştii sunt cea mai masochistă teapă din câte cunosc. Le place să-şi vadă echipa chinuindu-se, le place să trăiască fiecare meci la intensitate maximă sperând ca la sfârşit să apară descătuşarea totală.
Dacă echipa conduce lejer şi îşi domină (a se citi „subordonează”) adversarul, nici nu mai are sens să ne uităm la meci. Cum? E 4, 5-0? Păi gata, se ştie cine câştigă, unde mai e frumuseţea jocului?
Make, la 4-0 pentru Inter în meciul cu Tottenham
Nu domne, nouă trebuie să ne tremure fundu, să ne rugăm la toţi sfinţii, să ne bată inima mai ceva ca în prima zi în care am văzut-o pe EA. Trebuie să fim pe marginea prăpastiei şi să ne întoarcem ca prin minune. Fiecare meci să fie un miracol. Nouă AC Milan – Liverpool în 2005 ne-a plăcut.
Şi să nu cumva să ziceţi că nu-i aşa. Când aţi stat ultima oară până la final să vedeţi un meci care era câştigat de mult?
Invocăm de fiecare dată norocul, iar când nu avem noroc, automat am avut ghinion. Nu, nu avem mereu ghinion, uneori pur şi simplu ne lipseşte norocul. Ghinionul e mai rău decât să nu ai noroc.
– Strănuţi? Ai răcit.
– A fost o reacţie alergică.
– Când erai mic nu aveai alergii. La ce să fii alergic? La noi în familie nimeni n-a avut alergii!
– Bine.
– Îţi spun eu ce ai, ai plecat ieri cu părul ud.
– Nu, mamă, am plecat după două ore, îţi aminteşti?
– Nu? Atunci ai stat cu geamul deschis după ce făcuseşi baie.
– …
– Nici asta? Înseamnă că te-oi fi molipsit de la cineva.
– Nu m-am întâlnit cu nimeni care să fie răcit.
– Poate pe stradă sau cine ştie pe unde mai circuli tu.
– Am stat doar în maşină.
– Atunci e de la lapte. Ai băut lapte rece după ce făcuseşi baie!
Acum că s-a angajat Buddha Social Media something la BCR, o să creadă toţi că e bine să ştii online, că poate te ia şi pe tine cineva de la o companie, măcar la Matache Măcelaru’, măcar să faci social media pentru ciocolata Pitic şi Eugenia.
N-o să se declanşeze acum o bătălie pe oamenii care ştiu online, sunt convins că e un caz izolat. Rămâne la fel de important ce eşti tu „la bază”. Pentru că exemplele de oameni care sunt buni „la online” şi le merge bine aşa sunt mai puţine decât golurile CFRului în Liga Campionilor.
Carmen e un om de PR care înţelege fenomenul din perspectiva comunicatorului şi mai apoi Social Media Consultant, Pyuric e mai întâi jurnalist şi dincolo de asta are nişte skilluri dezvoltate în online; dacă aveţi ocazia să-l ascultaţi pe Bobby, veţi vedea că el e un businessman înnăscut, iar întâmplarea face ca în acest moment să-şi desfăşoare activitatea online.
Şi exemplele pot continua.
Da, onlineul e un ceva mişto de care ne putem folosi, dar nu poate fi de ajuns, trebuie să ştii să faci şi ceva concret. N-o să fim toţi în top 30 cei mai influenţi oameni în social media ca să vină lumea cu campanii pe bani mulţi şi afaceri cu Vântu.
