IN Educatie&Literatura

Nu prea fac recomandări de cărţi, tocmai pentru că lectura mi se pare ceva ce ţine de spaţiul privat. De fapt aşa am învăţat la şcoală. De-asta nici n-am cont pe TeaCup (deşi îmi place mult proiectul) şi nici nu scriu prea mult pe blog despre ce citesc.

Am primit de ziua mea două cărţi pe care pur şi simplu n-am reuşit să le las din mână. Prima e despre Bucureştiul interbelic şi n-avea cum să scape necitită, dar Jurnalul extim al lui Michel Tournier m-a atras prin stilul fragmentat, fiind practic o colecţie de gânduri ale unuia dintre cei mai cunoscuţi autori francezi din zilele noastre.

Deşi merită să citiţi toată cartea, am selectat câteva citate, probabil cele mai bune. Ştiu că le-am dat pe Facebook şi nu obişnuiesc să dublez informaţia pe mai multe canale (aviz amatorilor care au sincronizat contul de Facebook cu cel de Twitter 🙂 ). Astea sunt însă câteva citate care merită păstrate undeva, pentru urmaşii urmaşilor noştri :-J
Citeşte tot articolul

N-aş face

question_answer5 comentarii
IN N-as face

Mai ştiţi Lumea lui Bobby? Erau nişte desene animate pe Fox Kids, când eram eu nu-foarte-mic. Şi dacă mai ştiţi Lumea lui Bobby, poate vă amintiţi şi de indianul „N-aş face”, un personaj care îl îndruma să nu facă diferite prostii.

De astăzi mă transform şi eu în indianul „N-aş face” şi încep cu nişte contra-recomandări. Din dragoste faţă de prietenii mei, nu din răutate.

Ce n-aş face eu săptămâna asta? N-aş merge la cinema să văd „Wall Street 2”. Am fost ieri să-l văd şi nu numai că a fost super lung (ceva peste 2 ore), dar e şi cam plictisitor. Plus că e cu happy-end, iar un film de genul ăsta e mai bine să se termine prost.

Actorii mi-au plăcut şi chiar merită văzut filmul, dar în niciun caz la cinema. În faţa laptopului îl mai opreşti, îţi mai iei o apă plată, mai verifici un Facebook… Mai bine mergeţi la Nuntă în Basarabia.

It’s oh, too quiet

question_answer0
IN Gânduri de zi cu zi

Dacă e ceva care să nu-mi placă la iarnă, e liniştea. Nu e nici frigul pătrunzător, nici sumele enorme de bani care se cheltuie în preajma sărbătorilor, nici măcar amorţeala de după revelion.

Aruncă câteva tone de zăpadă peste agitatul meu colţ de cartier şi l-ai redus la tăcere. Păstrează zăpada până la mijlocul lui ianuarie şi o să obţii efectul invers, cu dimineţi copleşite de motoarele ambalate ale maşinilor care se străduiesc să iasă din parcare.

Ce-i drept, prefer să mă trezesc în sunet de motoare turate la maxim, decât să-mi petrec nopţile chinuindu-mă să adorm într-o linişte mormântală.  Liniştea e aproape de neconceput pentru un bucureştean. Liniştea nopţii înseamnă să auzi câinii lătrând, motociclete concurând în depărtare, alarme, sirene, frâne bruşte, oameni întorşi în toiul nopţii de pe la vreo petrecere. Asta e liniştea deplină în termenii noştri.

În prima noapte petrecută la Horezu acum câteva luni n-am reuşit să adorm pentru că era prea linişte. A doua noapte am avut noroc cu o ploaie care a jucat rol de somnifer.

Ştiu oameni care nu adorm fără un televizor aprins, fără o muzică pe fundal. Nu pot să spun că-i înţeleg, eu prefer să dorm în linişte, dar în liniştea mea zgomotoasă.

N-am leac

question_answer4 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi

Sunt un optimist incurabil şi asta o ştie multă lume. E un optimism dus până la prostie, până la indobitocirea celor din jurul meu. E ceva patologic, dincolo de orice raţionament. Şi cu toate astea persistă în mine.

Cred până în ultimul moment că pot schimba deciziile oamenilor, cred că lucrurile pot lua întorsături spectaculoase mai ceva decât crede Daniel Pancu în miracole (pentru pasionaţii care îşi mai aduc aminte reclama la vopseaua Duffa).

Sunt convins că România o să bată Franţa diseară, că situaţia la Liverpool se va redresa, că o să fie primăvară de la mijlocul lui octombrie. Evident, toate astea au şanse mici să se întâmple, dacă e să privim raţional. Aşa că n-o să privim raţional.

IN De soi

Unul dintre cele mai frumoase cadouri primite de ziua mea a fost o carte. Bucureşti. Diurn şi nocturn a lui Adrian Majuru, apărută la Curtea Veche. Deşi tratează diferite aspecte ale Bucureştiului interbelic, Adrian Majuru se plimbă pe axa timpului atât spre epoca fanariotă, cât şi spre comunism. Nu pot să spun că mi-a plăcut analiza rece şi desele referiri la perioada comunistă, în comparaţie directă cu cei mai frumoşi ani din istoria noastră, anii ’20 – ’30. Într-adevăr, trecerea a fost brutală, întâi printr-un război mondial, mai apoi printr-un război intern şi în cele din urmă printr-o subjugare a unei întregi naţiuni. Citeşte tot articolul

IN Web

Săptămâna trecută a apărut un top al influenţei în Social Media, realizat de revista Biz în colaborare cu Zelist. Aşa cum era de aşteptat, topul a stârnit controverse. Nişte oameni lipseau de acolo, nişte oameni se simţeau mai buni de-atât. Pentru mine Makavelis şi Mordechai sunt surprizele. Pentru Maka topul ăsta poate mai îndulceşte atmosfera, după ce la RoBlogFest n-a avut ocazia să urce pe scenă.

În ceea ce priveşte metodologia (pretenţios spus metodologie), speram să fie ceva mai complex. Asta pentru că în urmă cu câteva luni a apărut studiul „Influence and passivity in Social Media” realizat în laboratoarele HP şi care bineînţeles că a trecut neobservat în online-ul românesc. Studiul e disponibil aici şi merită să-i alocaţi câteva zeci de minute. Citeşte tot articolul

IN Ermetice

Să ne întoarcem seara târziu, după 10, de la o masă cu prietenii mei şi ai tăi. Să discutăm despre problemele lor, ignorându-le pe ale noastre, în timp ce tu te dezbraci ca să intri în duş iar eu îmi dau jos sacoul şi îl trântesc pe marginea patului. Să te întreb dacă vrei să facem sex iar tu să îmi ceri prosopul din şifonier, fără să pară că mi-ai auzit întrebarea. Să-ţi înfăşori prosopul deasupra sânilor iar eu să vin în spatele tău şi să te sărut pe omoplatul drept.

IN Casual stuff

În timp ce Etherfast şi Ciops erau la vecina Bulgaria, Andreea (o paisprezecime din BEC Media), se ocupa de un simpatic eveniment vineri seara la AFI.

LaserMaxx şi Life After Work ne-au invitat să ne jucăm în AFI Cotroceni. Pe lângă lasertag, fusball şi air hockey, mai erau tot felul de jocuri simpatice menite să destindă populaţia stresată de muncă. Air hockey s-a jucat, twister s-a jucat, dar noi de fapt pentru laser tag venisem.

Total întâmplător (pe cuvânt de cercetaş) am nimerit în echipă cu Simona şi Luci. Pe lângă asta, restul omuleţilor jucau prima dată. Nu ne-am agitat prea tare dar tot a ieşit măcel la un moment dat, cu 20.000 la -50 😀

Deci cum s-ar spune, un alt trofeu pe care să-l punem în vitrină. Ne lipsesc doar trofeul şi vitrina.

Mişto a fost cu organizarea şi practic Life After Work asta face. Sunt o grămadă de activităţi offline pe care nu mai staţi să le organizaţi voi, le organizează ei. Bani să fie, că se găsesc chestii de făcut. Şi ştiu o groază de oameni care încheie o săptămână de muncă şi se duc acasă deşi ar ieşi dar n-au cu cine. Sau dacă au cu cine, parcă ar face ceva, dar nu ştiu ce, parcă ar strânge prietenii dar le e lene. Eh, când e totul într-un cadru organizat e mai uşor.

În altă ordine de idei, LaserMaxx tot face parteneriate mişto, printre care şi cu Trenta Pizza. Dacă băgaţi un lasertag şi pe urmă comandaţi o pizza, aveţi reducere.  Asta aşa, ca idee. Sfatul meu e să nu mâncaţi totuşi între jocuri. Că cine ştie cum vă întâlniţi în viteză cu vreun panou sau chiar cu un perete…

IN Casual stuff

A fost Noaptea Agenţiilor, eveniment cu pronunţat caracter hipsteresc, aşa cum anticipam. A fost interesant şi nu prea. Am ajuns doar la 6 agenţii, din diferite motive. Îmi pare rău că n-am fost şi la Saatchi şi că Webstyleru e în munţi. Dar să le luăm pe rând.

MB Drăgan Nu era Mihai Drăgan acolo, dar erau Alex Buga, Dan Berte şi Maria Olteanu. Mă rog, nu numai ei. Lume, caterincă, pacman pe ditamai peretele. Mai un punch, mai  o limonadă, mai un highscore la PacMan. Sediul lor e foarte mişto, dar momentan strada e sub asediu. E probabil în top 3. Mi-ar plăcea un birou ca al lor.

Rusu – Borţun Căsuţă mai veche, pe modelul Millenium, cu un aer interbelic. Uşi înalte şi curte simpatică. Muuuultă lume în curte, ceva feţe cunoscute, atmosferă mai agitată decât la prima oprire. Totuşi, prea agitată pentru gusturile mele, am plecat repede. Ce-i drept, când nu poţi să bei şi nici nu cunoşti multă lume, să intri în vorbă cu necunoscuţi nu prea e fun.

Grey Aici mi-a picat faţa. La propriu. Ştiam că Grey are un sediu mare, dar nu intrasem decât foarte puţin în curte. De data asta am avut ocazia să studiez toată clădirea. Că e o ditamai clădirea. Palatul lui Becali e sugar pe lângă sediul Grey. La intrare un candelabru imens, totu în marmură, ce scări, ce uşi! Superb. Zici că eram la muzeu. Iar mansarda la care stă creaţia e mult prea mişto ca să fie adevărată. Ca să nu mai spun că în curte era un super concert şi plin de lume. La Grey aş merge de plăcere să muncesc. Gratis.

Leo Burnett Când am ajuns era jos un mare party. Fooaaaarte mulţi hipsteri. Ne-am învârtit puţin şi am plecat. Ce-i drept, am ajuns şi târziu. Clădirea nu-i aşa şi nici pe Leo nu-l găsiţi ca aici, dar e nice.

Green Pixel David Pripas şi Alex Tunaru jucau rugby-tag. Lumea îi încuraja, înauntru se făcea karaoke cu fetele de la Orlando Interactive. Căsuţa lor e în spatele unui bloc mare de pe Ştefan cel Mare şi cred că au mari probleme cu locurile de parcare, în rest părea nice. Puţin pe stilul Rusu Borţun.

Headvertising Ultima oprire a fost la The Ark. Clădirea o ştiam şi sediul Head îl văzusem prin poze. E. Dacă e, e. După Grey e probabil pe locul 2, mai ales că oamenii au fost foarte simpatici şi ne-au arătat una-alta. La cel mai fericit birou al publicităţii româneşti stau împreună Bogdana şi Şerban Alexandrescu. În rest, aerul e hipsteresc şi acolo, dar nu foarte. Cu amplasamentul am eu o problemă, că nu mi-aş lăsa maşina parcată o zi întreagă acolo.

Dacă era mai lungă şi mai interesantă, noaptea agenţiilor era şi mai tare, dar deocamdată a fost bun şi programul ăsta de vizitare. Cum altfel ajungeam să văd super sediul Grey?

Avem film

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

Film românesc, mai exact. Zice Tudor Petruţ (da, e un interviu din Libertatea, dar merită citit) că noi n-avem o gaşcă de actori români la Hollywood. Cu toate astea regizorii români şi filmele româneşti au mare succes în L.A.

Asta e un pas firesc, după ce au cam scos filme bune pe bandă rulantă românii (sau poate le-am văzut eu doar pe alea bune). De la Moartea domnului Lăzărescu până la Amintiri din Epoca de Aur şi Restul e tăcere, avem filme româneşti bune sau foarte bune.

Săptămâna trecută am avut ocazia să văd un alt film românesc din seria asta de bune şi foarte bune.  Nuntă în Basarabia abia a intrat în cinematografe şi sper să rămână mult pe ecrane, pentru că merită. E una dintre cele mai bune comedii pe care le-am văzut în ultima vreme. Depăşeşte clar Amintiri din Epoca de Aur. Nu vă dau prea multe detalii, vă las să vedeţi trailerul şi pe urmă să vă duceţi direct la cinema.

Eu am avut ocazia să văd filmul alături de echipa de producţie şi o parte din actori. Vreau să vă spun că s-a aplaudat foarte mult. Mai mult decât se obişnuieşte la premierele astea cu ştaif. Şi vă mai spun că eu trebuie să mai văd filmul ăsta o dată. Sau chiar de două ori. Deci hai, aveţi aici programul de cinema, luaţi-o de mână şi duceţi fata la un film frumos (inteligentă formulare pentru un public preponderent feminin, aşa-i?)

Lejer, de weekend

question_answer0
IN Casual stuff

Pentru că Twitter este un mediu al prezentului, să trecem la arhivă cele două promouri realizate de colectivul redacţional al ApropoTV, împreună cu şeful de colectiv Andi Moisescu. Asta în pregătire pentru emisiunea care începe mâine, de la 1 şi 5, ca de obicei.

Să le urmărim, după cum urmează. Primul, dovada vie că şeful de colectiv rezonează la simpatia nemărginită a twitteriştilor şi a internauţilor pentru Fuego.


Citeşte tot articolul

Meniu