Nu, n-o să vă spun un banc bun. E vorba de poliţişti, care sunt ei un banc în sine. Vi s-a întâmplat vreodată să vă oprească poliţia la verificări de rutină? Vi s-a întâmplat probabil.  Şi ştiţi cum întreabă ei „aţi consumat băuturi alcoolice?”. Tu zici nu. El întreabă automat „Sigur?”. Oh da, asta o să mă convingă să mărturisesc. Dacă tu mă întrebi „sigur?” eu o să spun spăşit că am consumat. Şi ca să nu se termine aici lucrurile, te întreabă „punem aparatul?”. Nu, nu-l punem.

Asta e fix ca întrebarea aia de la şcoală cu „tu ce notă crezi că meriţi?”. Dacă eram bun la evaluări, mă făceam profesor direct, nu stăteam prin şcoli.

Şi bonus, în seara asta era filtru la podul Grozăveşti. Mirificul, extraordinarul pod. Doi cetăţeni, unul şef celălalt executant. Mă opresc fix lângă ei şi şeful zice „Spune-i să pregătească actele” – „Vă rog să pregătiţi actele”. „Spune-i că vin imediat” – „Vine imediat colegul meu”. Eram la 50 de cm de ei, oprisem muzica şi aveam geamul deschis. Şi pe urmă al doilea vine şi cică „Bună seara, aţi pregătit actele?”.

Începem de mici cu dileme filosofice. Suntem forţaţi să facem alegeri imposibile, contra legilor naturii, încă din copilărie. Întrebarea „Pe cine iubeşti tu mai mult, pe mami, sau pe tati?” ne apasă încă de la câţiva ani şi se extinde apoi la bunici, fraţi, surori şi orice alte dihotomii posibile pe baza arborelui genealogic.

Cred că asta e întrebarea cea mai grea, care ne urmăreşte pe tot parcursul vieţii, una din puţinele la care nu putem să răspundem. Pe lângă ea, în timp, mai vin altele şi altele. Apar soţii, amante, iubite şi trebuie să stabileşti pe care o iubeşti mai mult. Ulterior alegi unul dintre copii.

Şi vine un moment ca cel de mâine, în care pur şi simplu nu poţi alege. E un exerciţiu de imaginaţie care depăşeşte puterea imaginaţiei.

Avem următoarea problemă:

Între mami şi tati răspunsul e X. Totodată, trebuie luată în calcul sintagma „Mamă te iubesc, dar mai mult pe Steaua” şi în funcţie de ea, stabilit răspunsul pentru: Liverpool sau Steaua?