IN Muzici

De câteva zile ascult foarte mult folk. Şi de data asta nu ascult doar de plăcere, ci pentru că e musai. Make mi-a propus să fac parte din juriul premiilor ForeverFolk şi n-aveam cum să refuz o asemenea onoare. Pentru că e o onoare să fiu pus lângă oameni precum Andrei Partoş sau Titus Andrei şi să mă dau cu părerea privind o piesă sau un artist.

Eu cu folkul mă ştiu de când eram mic şi îl ascultam pe Baniciu iar prin liceu am descoperit Ţapinarii, Chilian, Ada Milea. De prin 2007, adică odată cu InConcert.ro, am văzut folk de multe feluri dar am rămas conectat în mare parte datorită Alinei.

Nu vă spun că mi-e simpatic Make şi de-asta am acceptat invitaţia lui, pentru că nu-i aşa. Am acceptat invitaţia pentru că pe nişa lui face treabă bună alături de echipă. E o nişă pe care reuşesc să o acopere foarte bine şi uite că acum ies şi în offline cu un eveniment (asta e de invidiat, zău).

La Premiile Forever Folk puteţi vota online până pe 8 decembrie, părerea juriului fiind doar 50% din decizia finală. Iar pe 17 decembrie poate ne vedem la eveniment în Preoteasa.

Mă întorc la ascultat, abia am ales albumul şi artistul anului.

Ermetice 16

question_answer0
IN Ermetice

Dintr-o dată totul s-a schimbat. Oamenii din staţie nu mai păreau aceiaşi, deşi tot ei erau. Buticurile din colţ parcă deveniseră nişte aprozare ponosite. Lumina bătea într-un fel ciudat şi pe autobuze, care acum nu se sfiau să oprească la trecerile de pietoni. Blocurile, intersecţia cea mare cu semafor, toate parcă acum apăruseră, deşi erau acolo de zeci de ani.

Dar dispăruse senzaţia de „acasă” pe care o aveam de vreme ce păşeam în capul străzii. Au apucat de ea şi au tăiat-o cu drujbe mari şi zgomotoase, au încărcat-o în camioane şi au dus-o, probabil, pe la vreo fabrică de cherestea. Or să facă mobilă din senzaţia noastră de „acasă”.

IN Web

E goană după social media manageri, oameni de online, piarişti digitali and so on. Prost iniţiat acest curent, total nefondat dacă ne gândim că cine voia cu adevărat să-şi ia om de online îşi lua până acum. Restul, cei care abia acum încep să se uite spre internet, o fac pentru că au văzut la alţii, pentru că „are toată lumea”, pentru că „noi n-avem” şi „poate ne-ar trebui”.  Şi ştie el ce trebuie să facă după ce îl angajăm.

Clienţii (sau agenţiile) care au acceptat ideea că ar avea nevoie de un om de online au făcut doar jumătate din treabă. Cealaltă jumătate ţine de capacitatea de a înţelege cum funcţionează acest om de online.

Acest om de online funcţionează cât timp nu munceşte non-stop implementând chestii. 50% din munca unui om de online ţine de informare. E un domeniu în care nu-ţi permiţi să citeşti la sfârşit de săptămână noutăţile. Pentru că azi Facebook poate anunţă că se închide şi până sâmbătă când citeşti tu articole pe tema asta poate dai ok-ul pentru nişte aplicaţii pentru Facebook.

Sau poate Foursquare anunţă că vine în România şi trebuie să fii pe fază ca să faci un deal cu ei încă de la început.

Sau poate apare un studiu despre cum consumă lumea Facebook, la ce ore şi în ce contexte o fac. Iar dacă tu sari peste informaţiile astea eşti degeaba.

Am o grămadă de colegi care lucrează până îşi dau sufletul implementând chestii şi nu mai apucă să fie la curent cu ce se întâmplă pe piaţă. E inadmisibil să nu ştii când apar chestii gen Facebook Deals, să nu ştii ce e Groupon, să nu ştii cum îl cheamă pe X sau pe Y. Nu ţine de cât timp liber ai, pentru că jumătate din timpul petrecut la birou trebuie alocat pentru informare, oricât de neproductiv ar suna. Tot muncă e şi aia, chiar dacă aparent o arzi pe Mashable sau AdAge.

Parcă zicea Buddha la un moment dat că le-a explicat asta oamenilor de la BCR şi au înţeles. Au înţeles că e obligatoriu ca el să meargă la evenimente, e obligatoriu să fie permanent informat, e obligatoriu să facă networking.

Un om de online care e în urmă cu ştirile e inutil.

IN De soi, Hashtaguri

Începutul

Aseară mi-am adus aminte de o idee mai veche şi am ridicat o minge la fileu. Aproape instantaneu, Miruna s-a prins şi a continuat ideea. A ieşit unul dintre cele mai mişto hashtaguri din ultima vreme, #maiştiţicând şi la un moment dat s-a născut şi un frate mai mic, #maiştiicând. Împreună au ajuns la 1000 şi ceva de twitturi în 3 ore de distracţie timp în care au participat peste 100 de twitterişti (151 pe numărate). Asta în condiţiile în care multă lume se culcase deja. #maiştiţicând e cel mai folosit hashtag din RO în ultimele 24 de ore, lucru pe care nu l-am mai reuşit de la #absolvire.

Că s-a născut hashtagul ăsta fix când în afară era trending #rememberwhen e mai mult decât suspect şi aşa cum nici eu nu cred în coincidenţe, aş fi aruncat primul cu piatra. Ştiţi cum e – mă-ţi crede, nu mă-ţi crede… noi am făcut un hashtag.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Eu eram aproape golan în liceu, sau cel puţin umblam cu nişte golani. Şi altercaţii au tot existat de-a lungul timpului dar bătaie serioasă n-am luat niciodată. De fapt, nu cred că am prea încasat în 4 ani de liceu. O singură dată şi-a luat-o cineva de la noi din grup, dar a fost greşeala lui în totalitate, eram depăşiţi numeric rău de tot.

Oricum, conflictele astea nu se rezolvă cu schimburi de pumni totdeauna. Ştiu că făceam karate la Rapid (nu mă întrebaţi ce stil că nu ştiu) şi mâncam bătaie non stop pentru că eram vreo 4-5 stelişti declaraţi şi restul rapidişti.  Dar senseiul ne zicea de fiecare dată că trebuie să încercăm să aplanăm conflictul pe cât posibil.

Dar dacă nu reuşim să aplanăm conflicte, bine ar fi să ne descurcăm puţin la bătaie. Şi aici intervine Alex Lungu, prieten şi fan înfocat al lui Liverpool. El scrie de ceva timp pe WebSelfDefense şi pentru pasionaţi scrie bine. E o nişă care are nevoie de proiecte online din punctul meu de vedere. Începând cu sâmbăta care vine (27 noiembrie) Alex organizează cursuri de auto-apărare la Exclusive Fitness Club. Din ce-am înţeles eu cursurile sunt pentru fete, dar poate o să facă şi un curs pentru băieţi, că şi noi trebuie să ne apărăm de golani.

Nişte detalii despre cursuri găsiţi aici. Despre cât de „bătăuş” e Alex puteţi să citiţi aici. Alte detalii despre stilurile pe care le practică găsiţi pe blogul lui. Iar dacă mai aveţi întrebări le aştept şi eu aici. Promit să le transmit mai departe.

PS: Da, are prietenă.

IN Advertising/PR

Acum că s-a mai liniştit lumea cu campania ROM, să vedem exact ce-a fost bine şi ce-a fost rău.

Cel mai probabil ROM va lua multe premii anul care vine, campania celor de la McCann fiind la nivel de strategie una dintre cele mai bune de la noi. Dar în ansamblu rămâne o campanie bunicică, aproape bună. Mare lucru să-ţi convingi clientul să-şi schimbe ambalajul şi să comunice asta. Era şi mai mare dacă toată campania nu dura 2 săptămâni.

Strategic vorbind paşii gândiţi au fost următorii:

1. Schimbăm ambalajul şi comunicăm chestia asta
2. Oamenii se revoltă şi încep să protesteze online.
3. Încurajăm oamenii să-l cheme înapoi pe vechiul ROM
4. Schimbăm la loc ambalajul şi sugerăm că oamenii l-au adus înapoi

Din punct de vedere al execuţiilor a fost totul pe fast-forward, ca să nu zic o mare ciorbă. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Că tot a prins aşa bine Friday’s Series News, să continuăm cu chestiile săptămânale. Mai mult pentru arhivă şi mai puţin pentru trafic, bani şi glorie. Să vedem care sunt highlight-urile din comunicare de săptămâna asta (social media, advertising, marketing, pr etc. – general vorbind media pentru că sună mai bine decât comm.).

Webstyler e agenţia anului la Internetics 2010. Cea mai importantă campanie la care au lucrat Bogdan Niţu şi compania e Fotbal Adevărat.

The Practice, agenţia de PR a grupului Leo Burnett România anunţă lansarea departamentului de comunicare online condus de Monica Jitariuc (ex-Friends).

Luni Groupon anunţau că angajează oameni în România. Între timp s-a rezolvat şi problema asta, Delia Constantiescu, Cristian Pandia şi Gabriel Udrescu fiind oamenii angajaţi. Delia, lucrăm la prezentări, da?

Friends Advertising îşi concentrează eforturile pe dezvoltarea Fundaţiei Friends for Friends. Ieri s-au lansat Caffffe Creativa (aflată la sediul agenţiei) şi Fontul Trisec Type, primele proiecte ale fundaţiei.

Marţi Facebook anunţa noua generaţie de mesagerie, ceva între sms şi email iar joi Facebook & MySpace confirmau zvonurile privind un parteneriat. Iar pentru ca supremaţia Facebook să fie confirmată încă o dată, Yahoo Messenger au lansat săptămâna asta varianta 11 beta care integrează chatul din Facebook.

Dacă mi-a scăpat ceva aştept completări.

IN Muzici

Joy to the world

Puţin mai devreme decât în alţi ani 😀

Pink Martini sunt la al 4-lea album, după ce au lansat în 2009 „Splendor in the Grass”. Frumos ar fi fost să vină la Bucureşti de Sărbători, dar abia au cântat la noi în vară.

Albumul ăsta noi e fix ce trebuie ca să intru în starea aia pre-holiday. 14 piese din repertoriul internaţional reinterpretate în stilul Pink Martini. Şi mai sunt 9 zile până pun tema de Crăciun, şi începem să ascultăm colinde, şi căutăm cadouri şi… şi… şi. 😀

IN Filme

NBC pregăteşte o serie de comedii ce vor fi difuzate miercurea. Printre ele, Perfect couples – cea mai nouă copie de Friends.

Tot NBC pregăteşte Love in the Wild, combinaţie între Burlacul şi Supravieţuitorul (sau pentru publicul din .ro, „Rătăciţi în Panama” ).

Şi tot NBC pregăteşte un fel de combinaţie între Cireaşa de pe tort şi Arena leilor. Nişte oameni se vor întrece ca să convingă investitorii că merită să-şi deschidă un restaurant în America’s Next Great Restaurant.

Lil Jon, Meat Loaf şi Gary Busey sunt cele mai interesante nume de la ediţia Celebrity Apprentice care începe în martie.

IN Casual stuff

Întreaga bibliotecă din Alexandria ar putea încăpea într-un singur volum subţire dacă ne-am strădui puţin. Evident, e vorba de celebra bibliotecă din celebra Alexandria. Şi estimând că n-au mai mult de 2000 de volume acolo, putem spune că încape cu totul în ebook readerul Prestigio pe care l-am văzut cum se lansează zilele trecute. Readerul e cât un volum subţiiire – subţire.

Într-o companie extrem de selectă, cu toţi cărturarii şi buchiniştii din blogosferă (adică cu Adrian Ciubotaru şi Toma Nicolau, imaginea Lecturi Urbane), am participat la prezentarea lui Prestigio Libretto în România. Cu o memorie de 2 Gb, baterie care îţi permite să citeşti 10.000 de pagini la fiecare încărcare, touch şi wi-fi, readerul ăsta mai are şi avantajul de a fi frumos. Bonus, ei zic că e „probably the world’s slimmest ebook reader”. Acu… faza cu probably e simpatică la bere şi Carlsberg şi-o poate asuma pentru că oricum berea ţine de gust. Dar după mine ori e cel mai subţire ori nu.

M-a surprins absenţa lui Gabi Macovei de la un eveniment ca ăsta, el – cel mai poet dintre bloggeri şi cel mai bloggeri dintre poeţi. Dar nebănuite sunt căile piarului şi ale influenţei în blogosferă.

Şi vorba unui blogger mult mai celebru – am fost şi eu acolo, am dat mâna cu lumea şi am plecat acasă.

IN De soi

Cu play înainte


Am primit zilele astea o leapşă de la Daniela Petrescu şi pentru că mi-a plăcut aşa mult am tot amânat-o ca să o scriu în tihnă. E cam de fete leapşa, dar orice prilej de a mă descoperi în faţa fanilor trebuie fructificat. Mai ales că am avut super succes cu cele 99 de lucruri despre mine.

Pe la 1 an am început să sar etape, ceea ce ulterior avea să devină o obişnuinţă. N-am mers de-a buşilea ca toţi copiii, eu m-am ridicat şi am mers din prima în două picioare. Pe urmă am căzut, m-am lovit şi am hotărât că mai bine studiez lucrurile din fund. Am reînceput să merg atunci când am văzut-o pe fetiţa unor prieteni de familie că „e pe picioarele ei”. Pe principiul da’ ce, eu nu pot?

La 2 ani am mers la creşă şi tanti alea mă cam băteau. Varianta oficială e că eu eram un copil cuminte şi mă băteau degeaba. Mă îndoiesc profund, cert e că am fost retras de la creşă. Citeşte tot articolul

Meniu