Am văzut structura asta la Dan Oros și mi-a plăcut cum și-a împărțit analiza anului pe mai multe planuri. La mine sunt vreo 5, după un an foarte intens. Le notez într-o ordine a efortului depus, nu neapărat în ordinea importanței. Citeşte tot articolul
După ce s-a umplut de mașini Tesla prin România și ne-am lămurit câtă minte au unii dintre proprietari, cred că a venit momentul să renunțăm la mitul șoferului de Tesla care e dintr-o categorie socială superioară. Proprietarul de Tesla nu e acest super-om ecologist și avangardist care își cumpără o experiență, o extensie a stilului său de viață. Nu e acest şofer arian care păşeşte pe norişori pufoşi în timp ce se îndreaptă se cutia lui cu tehnologie. Citeşte tot articolul
Am văzut la Vali povestea asta despre micul antreprenor vs. multinaționala cea puternică.
Cred că lucrurile sunt extrem de simple aici. Când toată coasta de Est a SUA este acoperită de zăpadă, cel mai deștept lucru este să îți păzești pielea. Iar micul antreprenor își permite să facă asta sau alege să își protejeze angajații pentru că se gândește la John și la familia lui. Multinaționala, în schimb, are un excel în care trebuie să bifeze niște venituri și niște cheltuieli. Nu vrea Peter să meargă la muncă? Nu-i nimic, se va găsi un Marcos, un Jiang sau mulți alții dispuși să facă asta. Citeşte tot articolul
Am interacționat sau am urmărit de la distanță în ultimele două luni mai mulți tineri antreprenori care produc tot felul de lucruri, de la cozonaci și prăjituri până la lumânări, haine, aranjamente florale sau decorațiuni.
Cu toții au tras tare anul acesta, au copt, au turnat, au croit și aranjat pentru sute sau mii de clienți fiecare. Ca Oana, Cristina, Liviu, Antonia, Adina sau Oana mai sunt alții, probabil cu sutele, care trag tare pentru visul lor. Cei cu care am interacționat erau obosiți dar mulțumiți că încheie anul cu bine, dată fiind întreaga situație globală. Citeşte tot articolul
În ultimii 10 ani am observat o chestie: odată cu creșterea sufrageriilor s-a schimbat proporția și în ceea ce privește mobila. Pe de-o parte au dispărut vitrinele, bibliotecile alea masive care încărcau camera aiurea. Pe de altă parte au crescut canapelele, șezlongurile, poate chiar au apărut fotoliile alea cu masaj în casele oamenilor.
Înțeleg că ai nevoie de confort și că, odată cu dispariția zidului dintre bucătărie și sufragerie, s-a deschis un nou spațiu, însă am dus-o și pe asta în extremă. Ne place atât de mult să stăm tolăniți încât au devenit populare diverse modele de colțare de living, practic o canapea care are și suport de picioare pentru unul dintre membrii familiei. Citeşte tot articolul
Am scris despre noul tip de magazin deschis de ePantofi în Mega Mall la începutul lui decembrie, când s-a deschis. Acum au avut lansarea oficială cu tot felul de influenceri și am ajuns și eu pe-acolo.
Rămăsesem cu tot felul de neclarități, iar pe Facebook au curs comentariile cu întrebări despre tot procesul. Comanzi și plătești înainte să-ți aducă produsele? Câte perechi poți să probezi? Care e stocul disponibil? De ce n-au pantofi expuși? Cum știu care e măsura potrivită pentru mine? Și multe altele. Citeşte tot articolul
Am dat peste pozele astea de la cutremurul din 1977 pe la Știrile zilei și din click în click am ajuns la poza de mai jos. În imagine este una dintre scările unui bloc de la Lizeanu. După cum se vede, scara respectivă a picat cu totul la cutremur. Citeşte tot articolul
În ultima lună s-au lansat două albume românești care merită menționate, după ani la rând în care muzica mi se pare că a fost tot mai slabă.
Primii pe ordinea de zi sunt cei de la Rockabella, o trupă care a crescut mult și a devenit recent mai vizibilă în peisajul alternativ românesc. Solistă e Teodora Moroșanu, care a făcut parte din trupa Evo, acum aproximativ 150 de ani (nu, glumesc, doar vreo 15 ani). Dacă nu știți de Evo, dați un play la Ziua de după. Citeşte tot articolul
Mi-am adus aminte recent ce însemnau campaniile pe bloguri cu 10-12 ani în urmă și cum se punea problema atunci de ambele părți, autori și cititori. Pe de-o parte aveam bloggerii care încercau să scrie o poveste interesantă, emoționantă, ceva haios sau poate o istorie personală, iar la final făceau legătura cu vreun brand comercial. De cealaltă parte erau cititorii, consumatori care până la urmă aveau acces gratuit la gânduri, recomandări și povești ale unui om. Și cu toate astea n-aveau nicio problemă să protesteze când vedeau campaniile astea plătite legate cu vreun context personal. Nici nu era problema cu marcarea în sine, ci era mai mult o dezamăgire că după 10 paragrafe interesante urma unul singur cu momentul sponsorului.
E o memă celebră cu ”I was today years old”, adică fix azi am aflat pentru prima oară de o chestie.
În cazul meu e vorba de aparatul de făcut sarmale, care habar n-aveam că există. Culmea, am aflat de la tata, care pe lângă munca de prim-ministru are timp și să găsească pe net tot felul de informații relativ folositoare, cum ar fi asta cu aparatul care îți împăturește sarmale în locul tău. Citeşte tot articolul
Primarul sectorului 2, Radu Mihaiu, anunţa ieri cu entuziasm că încep amenzile pentru parcarea ilegală. S-a schimbat legea şi are dreptul Poliţia Locală să solicite date privind şoferul, practic să amendeze în lipsă. Până acum lucrurile erau cam aşa: dacă te găsea poliţistul local la maşină îţi cerea actele şi te amenda pentru vreo neregulă. Dacă maşina era parcată aiurea şi încurca circulaţia nu prea aveau ce să-ţi facă. De-aia au tot fost situaţii în care se blocau tramvaiele cu orele.
De-acum se schimbă treaba, aşa că va curge cu amenzi pentru parcare aiurea. Deşi mi se pare nepotrivit entuziasmul primarului Mihaiu, mă bucur că s-a găsit o variantă prin care să se aplice legea. Bucureştiul este sufocat de maşini pentru că este plin de nesimţiţi şi a ajuns să fie sat fără câini. Sigur, sunt multe maşini, dar de multe ori traficul e încurcat aiurea. Citeşte tot articolul
