bloggeri

IN Casual stuff

Se dă un eveniment la care PRistul îi roagă pe bloggerii prezenţi să nu facă poze. De mai multe ori chiar. Unii bloggeri se conformează, alţii fac poze pe furiş. Încerc să-mi dau seama dacă primii sunt fraieri, sau cei din urmă sunt nesimţiţi.

Înţeleg că dorinţa bloggerului este de a oferi material cât mai bun cititorului, dar până unde împingem limitele? Sunt nişte cetăţeni supuşi cei care nu încalcă regulile sau e o chestiune de respect?  Dacă ascultăm indicaţiile PRiştilor înseamnă că suntem nişte căţeluşi obedienţi?

Nu are legătură cu vreun eveniment anume, mi-a venit în cap întrebarea asta.

E un business

question_answer0
IN Web

O frecaţi aiurea pe net şi nu pricepeţi că onlineul e un business. Pentru agenţii, pentru companii, pentru mulţi dintre bloggeri. Se fac puţine lucruri doar de amorul artei, restul sunt pe bani. În lumea reală oamenii fac lucrurile cu un scop, nu stau şi comentează de pe margine doar ca să se afle în treabă (cum facem noi de multe ori). Fiecare îşi trage spuza pe turta lui, cum s-ar spune în popor. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

S-au întâmplat nişte lucruri zilele astea. Scandal, discuţii, acuze. Ca de fiecare dată, indiferent de modul în care se termină lucrurile, imaginea bloggerilor respectivi are de suferit. Ăla care a făcut ceva nasol. Ăla care înjură. Ăla care spamează. Cam asta rămâne în memoria colectivă.

Dar uitați-vă la oameni ca Bobby Voicu sau Cristi Manafu. Câte chestii nasoale li se pot imputa? Fie că avem dreptate sau nu, noi, ăștia care suntem mai iuți la mânie, ne facem singuri rău.

IN Advertising/PR

Totul începe de la clientul agenţiei de PR. El vrea sau nu vrea să dea bani bloggerilor pentru a scrie despre produsul X. De multe ori nu vrea să plătească bloggerii, nu i se pare normal. Uneori, nici agenţiei de PR nu i se pare normal să dea bani, de-aia e de PR, nu? Şi-atunci se caută soluţii. Dacă i-ar fi dat bloggerului bani ca să le bage în seamă produsul, ar fi fost de ajuns să trimită un comunicat de presă şi eventual să dea în teste jucăria.

Dar pentru că agenţia alege să nu cumpere advertoriale, trebuie să organizeze un eveniment. Altfel, ar trimite comunicatul de presă şi ar risca să ajungă în spam. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Săptămâna asta s-a lansat ceva program de analize gratuite la o clinică privată din Bucureşti, cu scopul de a marca Ziua Mondială a Diabetului. În perioara 10 noiembrie – 10 decembrie, poţi beneficia de un set de analize pentru depistarea diabetului la clinica Medas. O serie de bloggeri au fost prezenţi la o întâlnire cu medicii specialişti de la clinică, şi-au făcut analizele şi au scris despre experienţă. Foarte frumos până aici.

Doar că bloggerii au venit şi cu ceva pentru cititori: câte trei seturi de analize complexe plus o consultaţie la medicul diabetolog. Mă aşteptam să fie bătaie, mai ales că sistemul nostru sanitar nu e strălucit. Când colo… pauză. Maxim 3-4 oameni pe fiecare blog (excepţie face Ştefan Murgeanu). Dacă erau pişcoturi sau aparate de făcut cafea se înghesuia toată lumea.

Ştiu că poate vă e frică de analize, dar zău că e o oportunitate foarte bună. Îmi aduc aminte ce fobie de analize dezvoltasem când eram mai mic. Dura cam 30 de minute fiecare recoltare de sânge. Mi-era frică de ac mai rău decât de urs. Însă la un moment dat am conştientizat că e important să-ţi faci analizele constant, să poţi depista din timp tot ce e în neregulă cu corpul tău. Chiar ieri, după ce-am citit toate reacţiile m-am programat pentru analize.

Puteţi şi voi la Pietricel, Auraş, Ruxa, Alina Cst, Marie-Jeanne şi Chinezu.

Variante

question_answer4 comentarii
IN Caterinci

Dacă scrii de rău, eşti hater.
Dacă scrii de bine, înseamnă că te-ai vândut.
Dacă nu scrii, eşti un pişcotar.

Să tot fii blogger.

IN Casual stuff

Sau cel puţin aşa ne-am simţit noi.

Ziua de mâine n-a fost primul festival cu bloggeri acreditaţi (şi sperăm că nici ultimul). Poate să fi fost primul din Alba, însă nici de asta nu sunt sigur. Oricum, a fost primul festival la care organizatorii au tratat bloggerii oficiali ca pe artiştii prezenţi în recital. Şi au fost nişte nume foarte mari la Alba Iulia: Baniciu, Vintilă, Alifantis, Ioan Gyuri Pascu. „Vrăbiuţele” (adică doamnele de la Consiliul Judeţean Alba) s-au dat peste cap să ne pună la dispoziţie toate condiţiile.

Am avut acces peste tot, am stat în acelaşi hotel ca artiştii, am luat micul dejun cot la cot, am putut schimba impresii în backstage. Ba mai mult, am avut rezervat primul rând la toate spectacolele. Ca să putem vedea cât mai bine ce se întâmplă pe scenă. În plus, netul a fost chiar decent şi a cam mers peste tot, ba chiar aveam şi prelungitoare în camerele de hotel. Ceea ce-i lucru rar de tot.

Ei bine, jurnaliştii (care au fost mai puţini) n-au avut parte de tot tratamentul ăsta special. Citeşte tot articolul

Nu sunt singurul

question_answer0
IN Advertising/PR

Ana Matei a scris un articol despre Blog Advertisingul din România. O serie de observaţii care acoperă destule probleme din piaţa de marketing şi comunicare online. Mi-am permis sa iau o idee care mă doare şi pe mine foarte tare şi despre care am scris aici.

Mai sunt și alte probleme în campaniile de blog advertising din România, printre care trebuie să menționez legăturile profesionale ale bloggerilor cu unele agenții de PR, care odată ce se transformă în relații de prietenie periclitează rezultatele campaniei. Culmea, nu vorbesc de top 10 bloggeri din România, ci de bloggeri cu 100-200 de unici pe zi care sunt selectați în campanii fără ca linia lor de comunicare pe blog să se potrivească cu cea a mărcii și fără să aducă o plus valoare în acea campanie. Observ tot mai multe cazuri în care selecția bloggerilor invitați în campanie devine aproape hilară, în sensul că agențiile nu văd mai departe de unici și aleg bloggeri care nu numai că nu se potrivesc cu mesajul campaniei, ci chiar sunt la polul opus.

Cred că ar fi util să scriem în fiecare săptămână despre asta. Până se schimbă ceva.

Acum câteva luni când îmi toceam coatele pe băncile şcolii ADC, am avut ocazia să primesc, printre altele, şi o lecţie de viaţă. După câteva seminarii în care am învăţat chestii de bază legate de concepte, printuri, filmuleţe (e o poveste lungă şi tristă ce va fi relatată la o dată stabilită ulterior), aşteptam seminarul de outdoor.

Şi a venit Vali Suciu (Creative Director la Odyssey) şi ne-a explicat senin că cel mai mult contează în publicitate să ai bun simţ. E o chestie atât de simplă dar care lipseşte cu desăvârşire. Venită de la un om care pur şi simplu emană bun simţ, ideea asta capătă foarte mult sens. Şi mă gândeam în ultimul timp că nu e valabil numai în publicitate. Ca să reuşeşti undeva trebuie să ai foarte mult bun simţ.

Când am văzut-o deunăzi pe Miruna la Lynx mi-am dat seama că tocmai bunul simţ a făcut-o să prindă aşa mult la public. Ea n-a venit nici cu furturi de teme, nici cu înjurături în stânga şi în dreapta. A venit cu gânduri blonde povestite cu mult bun simţ.

Cabral, alt om care emană bun simţ. Şi a reuşit să devină simpatic multora datorită blogului. Şi mai sunt. Andi Moisescu, George Buhnici etc. etc. Oameni care îţi dau pur şi simplu cu bunul simţ peste ochi (ca să mă exprim mai plastic 😛 )

Zoso povestea acum ceva timp despre oameni care au urcat brusc şi au reuşit să-şi ţină oamenii cumva. Acea metodă secretă e de fapt bunul simţ.

Şi avea Vali Suciu o linişte şi o siguranţă când zicea de chestia asta, încât realizai imediat că are dreptate. Totul se rezumă la bun simţ.

Sau altfel spus: Cine nu se masturbeaza nu conteaza!

Cand n-are ce sa scrie si pe cine sa conduca la Jurnalul National, Tuca mai injura putin blogurile si oamenii care le scriu. Si cum au trecut vreo 3 luni de la ultima isprava gazetareasca a celui de-al 2-lea caracalean al tarii (primul fiind, fireste, DDD), era nevoie de putin scandal. Sau mai exact, Tuca simtea nevoia ‘sa ia atitudine‘.

Cu toate astea, nu inteleg cateva chestii. De ce uita Tuca de incidentul cu Andreea Marin si paparazzi care au pozat-o in casa? Daca Andreea Marin ar fi intreprins aceleasi activitati la domiciliu precum doamna din filmuletul invocat, situatia nu ar fi devenit similara? Ma indoiesc profund ca naivitatea il face sa creada ca nu s-ar fi publicat astfel de fotografii (vezi cazul recent Cancan – Andreea Marin topless). Si in cazul acesta, celebrul nostru vizitiu de la caruta cu prosti, n-ar fi fost nevoit sa ia atitudine fata de colegii sai jurnalisti? Nu. Pentru ca ceea ce face Tuca nu se numeste promovare de valori si condamnarea derapajelor ci atacarea unei categorii pe care presupun ca nu o intelege.

Intr-o tara in care mizeria, mojicia si pornografia ieftina sunt la loc de cinste, Tuca injura doar ce vede in jurul sau. Loveste intr-un canal de comunicare crezand ca atinge o patura sociala. Probabil ca nu intelege ca, momentan, pe bloguri nu conteaza calitatea informatiei ci viteza de reactie cu care este ea livrata.

Desigur, pe tv nu s-ar fi putut da niciodata un astfel de film, insa in asta consta internetul. Este doar un alt fel de libertate prost inteleasa.

Intr-un acces de furie formatorul de opinie din Baneasa mitraliaza o intreaga categorie de oameni pe greselile unei minoritati. Citind doar cei mai vizitati bloggeri ai tarii, Tuca emite opinii despre zeci de mii de oameni. Acuza de parca toti afghanii ar fi vinovati pentru atacul de la 11 septembrie, toti sarbii din lume au complotat pentru asasinarea lui Carol Robert de Anjou si toti nemtii au ucis evrei.

In ultimul rand, nu pricep de ce Tuca nu are c***e sa ia de guler problema si sa scrie: ‘Bai sobolanule, eu cred ca esti un onanist!’.

Meniu