N-am reuşit să stau toată ziua, n-am fost în sală la toate prezentările, dar am văzut câte puţin din toate. Cu liniuţă, câteva chestii care mi-au rămas în cap:
doar 16% dintre cititorii de bloguri sunt în totalitate de acord că articolele pe care le urmăresc sunt de calitate
Dintr-un studiu făcut de iSense Solutions, citat de Gândul.info.
Cum s-ar zice, citim bloguri, dar ştim că nu sunt mereu cele mai bune articole. 50% dintre românii cu acces la internet citesc bloguri, adică vreo 5 milioane. Asta zice studiul. Eu cred că sunt mult mai mulţi, doar că majoritatea lor habar nu au că sunt bloguri alea pe care le citesc.
Dar să revenim. Cum facem să-i convingem pe oameni că urmăresc chestii de calitate? Eu ştiu că urmăresc cel puţin 2-3 bloguri de calitate şi mai sunt altele.
Cum facem să acordăm mai mult timp şi mai multă atenţie blogului? Eu ştiu sigur că asta e dorinţa pentru blogul ăsta pe termen mediu şi lung, o creştere în calitatea articolelor şi în documentare.
Dacă m-au învăţat ceva anii ăştia de blogosferă, sigur ţine de momentele în care trebuie să renunţi la o dispută. Sunt oameni cu care pur şi simplu nu ai cum să câştigi. Oameni care sunt mereu dispuşi să meargă un pas mai jos, să aducă în discuţie o beţie veche, un comentariu scris la mişto, o greşeală pe care ai făcut-o. Iar dacă tu ai făcut greşeli atunci, înseamnă că n-ai dreptul să reclami greşelile lor de acum. E metoda pumnului în gură, ce se aplică de ani de zile. Orice spui poate fi folosit împotriva ta. Aşa că mai bine nu mai zici nimic şi îţi vezi de treabă.
Am tot văzut că apar bloguri de nişă ca micozele după ploaie şi mă întreb de ce se rezumă lumea la filme, tehnologie, fashion şi online, când sunt atâtea nişe neacoperite.
De pildă, eu dacă aş avea timp m-aş apuca de un blog dedicat tinerilor care habar n-au chestii casnice. Cred că ar rupe, mai ales că pe oamenii ăştia nu-i învaţă nimeni chestii de bază. O cunoştinţă a avut câţiva ani un apartament închiriat unor tineri din provincie. Care tineri după ce s-au mutat au lăsat dezastru. Şi nu din ăla cu scaune rupte şi geamuri sparte, din ăla făcut în necunoştinţă de cauză. Gen, chiuveta din bucătărie nu văzuse o picătură de CIF în viaţa ei, era plină de calcar. Iar dulapurile n-au fost niciodată şterse cu Pronto, că pe ele nu se pune praful şi nu apar urme.
Plus toată bucătăria plină de grăsime peste care s-a încercat o spălare cu ceva detergent, dar nimic care să topească grăsimea. Şi exemplele pot continua. Eh, eu chestiile astea le-am învăţat de la ai mei, ca să nu mă trezesc că nu ştiu să pun o maşină cu rufe la spălat, dar tineretul din provincie nu prea are când să le înveţe. Pleacă direct la facultate, stau prin cămin, abia târziu de tot se aşază la o casă pe care ar trebui să o administreze singuri şi chiar nu au de unde să ştie toate detaliile astea.
Brandurile de curăţenie ar veni cu banii, chestii de meşterit prin casă pentru tutoriale sau produse de testat apar mereu, iote nişa.
Foto: Cleaning house via shutterstock
A trecut încă o ediţie de Webstock, anul ăsta parcă lucrurile au evoluat în bine. A contat foarte mult că evenimentele de socializare dedicate bloggerilor n-au mai fost atât de dese. Nici lansările de produse cu 100 de bloggeri, nici conferinţele, totul a fost mai light. Iar lumea era nevorbită, s-au adunat la Webstock ca să recupereze. Am văzut nişte oameni pe care nu-i mai văzusem de un car de ani, unii veniţi din ţară, alţii din străinătate. Cumva, se diluase importanţa evenimentului în ultimii 2-3 ani, mai ales din punct de vedere al networkingului. Acum parcă s-a simţit iar efervescenţa aia de pe vremuri.
A contat că s-au strâns şi greii, şi generaţia mai tânără, şi ceva oameni din agenţii sau de pe la client. Eu am ajuns abia pe la 3 jumate, n-am reuşit să vorbesc cu toată lumea cu care aş fi vrut. Am prins doar panelul de Blogging şi Premiile, câteva idei: Citeşte tot articolul
Citeam un articol scris zilele trecute de NwRadu (recuperez ce-am pierdut în perioada de festival) şi am început să calculez cât a cheltuit el numai pe echipamente foto-video în ultimul an. 1000 de lei pe cameră, 330 de lei lumini, 150 de lei microfon. 1500 de lei doar pentru câteva clipuri, care nici măcar nu reprezintă sursa principală de materiale pentru blogul lui. La asta se adaugă o mulţime de alte cheltuieli pe care sunt convins că Radu le face, aşa cum se întâmplă cu mulţi dintre bloggerii de top de la noi.
Şi în acelaşi timp avem graficul de mai sus, extras din studiul Blogosfera în România. E amuzant cum vrem să câştigăm bani din blogging, dar nu suntem dispuşi să investim într-un laptop decent, un abonament de net, un MiFi, un mirrorless etc.
Ca să nu mai vorbim de investiţia în timp. Oricum noi n-avem când să scriem pe blog, că suntem ocupaţi. Aşa că ori veniţi cu ceva campanii, ori ne lăsaţi în pace, că avem treabă.
Recent m-am gândit serios să mă opresc din scrisul pe blog, după vreo 3 ani jumate în care am publicat zi de zi câte ceva. Nu pentru că m-aş fi plictisit, sau pentru că aş avea writer’s block (de la un anumit punct încolo nici nu mai există aşa ceva), ci pentru că pur şi simplu nu mai simţeam nevoia să scriu.
Cam ca în scena asta din Forrest Gump, în care pur şi simplu omul se opreşte din alergat.
Citeşte tot articolul
Sau de ce uneori 10.000 de unici nu valorează mare lucru
Radu F., Otravă, Cod Roşu şi, zilele astea, Pandutzu, strâng zeci de mii de vizitatori. Teoretic, ar trebui să fie înghesuială la campanii, dar nu e. Conspiraţie? Mafie? Sau pur şi simplu cifrele nu sunt suficiente?
Simplificând problema foarte mult, dacă tu ai 10.000 de muncitori de la fabrica de şuruburi şi eu am 1000 de oameni din middle şi top management în diverse firme, toţi cu studii superioare şi salarii peste 700 de euro pe lună, e posibil ca majoritatea campaniilor să vină la mine. Pentru că publicul meu are putere de cumpărare mai mare. Pe lângă asta, publicul tău intră, vede, râde, dă like (dacă îl dă) şi pleacă mai departe râzând că a văzut ceva tare „pe net”. Citeşte tot articolul
Anul trecut s-a mai dus entuziasmul şi energia din jurul blogurilor, iar odată cu ele s-au dus şi campaniile. Sigur, nu e bine să zicem asta, pentru că stricăm karma şi poate că pleacă şi mai mulţi bani din blogosferă, dar dacă ignorăm problema şi nu o tratăm, ajungem la acelaşi rezultat.
Tot mai puţine agenţii propun campanii cu bloggeri, ăsta a fost trendul pentru 2013. Eu am avut mai puţine campanii decât în anul precedent şi am câştigat mai mulţi bani, dar nu sunt un etalon, creşterea există pentru că suma totală nu era prea mare. Câţiva bloggeri mari au făcut la fel de mulţi bani ca în anii precedenţi, chiar dacă asta a însemnat să lucreze cu câte 5 bănci, 3 beri şi 2 companii de telecom.
Că veni vorba de cine a băgat bani în 2013, avem pe de-o parte băncile, care s-au întrecut în campanii ceva mai elaborate decât în alţi ani, dar în continuare slăbuţe. Citeşte tot articolul
Mi-am recuperat nişte feeduri dintr-un reader mai vechi pe care îl foloseam acum 3-4 ani şi am făcut un import în The Old Reader. Nu că aş avea prea mult de citit, dar poate că voi mai arunca un ochi din când în când pentru ceva resurse de advertising, mi-e dor să citesc şi alte chestii în afară de cele viralizate.
Şi cum mă plimbam eu prin vreo 300 de bloguri mi-am dat seama că sunt extrem de multe abandonate. O mulţime de oameni care scriau bine, atât din ţară cât şi din afară, şi care au renunţat de mai bine de 1 an. Pe unii îi cunosc personal şi ştiu că nu mai au timp să scrie, alţii pur şi simplu au dispărut, ba chiar şi-au închis de tot blogurile. Şi e păcat de atâtea idei mişto care s-au pierdut.
Dar până la urmă asta e provocarea cea mai mare, să treci testul timpului. Să rămâi motivat, să îţi cultivi inspiraţia şi să-ţi găseşti timp pentru scris. Doar dacă îţi iese ai şansa să laşi ceva în urmă.
