Dacă avem noroc, această dilemă perfectă a orașului București, care pe deasupra mai e și perpetuă, s-ar putea să ajungă în manualele cursurilor de dezbateri din lumea întreagă.
Pentru că e genul de dilemă excelentă, pentru care se pot aduce atât de multe argumente pro și contra încât ar face deliciul oricărui club de dezbatere. Citeşte tot articolul
Întotdeauna mi s-a părut că românii înțeleg total greșit noțiunea de libertate. Celebrul ”noi pentru ce am murit la Revoluție?” se traduce prin am voie să fac absolut orice, chiar și dincolo de limitele legii, indiferent dacă asta încalcă libertățile altcuiva; important e să nu fiu prins.
Și am văzut nenumărate iterații ale acestei idei, pe care o promovăm de parcă ar fi brand de țară. Citeşte tot articolul
Mă auto-citez dintr-un articol publicat pe 23 februarie, imediat după ce Comisia Europeană a aprobat un ajutor de 254 de milioane de euro pentru reabilitarea sistemului de încălzire centralizată.
Înainte să aplaudăm ca focile, trebuie să luăm în calcul că banii ăştia nu ne vor încălzi cu nimic vreme de 3-4 ani. Oricât de mult s-ar grăbi Primăria Capitalei, toate săpăturile astea vor dura. Iar noţiunea de „conducte principale” presupune că vor fi multe opriri de apă caldă în verile următoare.
Și nu numai că am spus-o eu, dar a anunțat multă lume de-a lungul ultimului an, inclusiv Nicușor Dan, în rarele lui apariții. Citeşte tot articolul
Undeva pe lângă birou a început reabilitarea unui bloc. E fix pe strada noastră, așa că până mai ieri treceam zilnic cu mașina pe acolo. Când au început să apară echipele de lucru pentru reabilitare mi-am dat seama că o să se lase cu haos și mizerie. Și am început să parchez mai departe doar ca să nu trec prin dreptul blocului cu risc.
Dar nu-mi trecea prin cap că va fi atât de nasol. După câteva zile s-au apucat de montat schela și băgau cu spor băieții până în punctul în care s-a auzit un mare zgomot, de a trezit toate pisicile din cartier. Căzuse o parte din schelă. Citeşte tot articolul
În ultimele luni nu m-a enervat nimeni aşa cum m-au enervat oamenii de pe trotinetă şi modul lor haotic în care merg.
De câteva ori am fost aproape de accidente din cauza unor idioţi care n-au respectat niciun fel de regulă.
Situaţia 1: Se face verde la semafor, dau să plec (eram undeva pe Câmpineanu, intersecţie cu Calea Victoriei), îmi trece razant prin faţă un trotinetist. Efectiv omul a văzut că s-a făcut roşu şi în loc să oprească i-a dat blană, a forţat. Citeşte tot articolul
Jale mare în ZF zilele trecute, după ce directorul Centrului de Cercetări Demografice, Vasile Gheţău a zis că se depopulează Bucureştiul şi n-o să mai avem forţă de muncă pentru care să atragem investiţiile.
Când te uiţi pe cifrele din tabel îţi dai seama că nu e vorba chiar de o depopulare, ci pur şi simplu oamenii vor migra spre suburbii. Citeşte tot articolul
Noul meu hobby e să urmăresc postările a doi primari din Bucureşti, Ciucu şi Mihaiu, de la sectoarele 6, respectiv 2. Scopul e să devin expert pe administraţie publică, desigur, dar mă şi distrează.
Oamenii comunică bine, pare că fac treabă, îmi place de ei. Dacă nu vine vreun meteorit, Ciucu ar trebui să fie noul primar al Capitalei din 2024 (ceea ce o să lase iarăşi sectorul 6 în pom, dar asta e altă poveste).
Nasol e că citesc zilnic despre cum se chinuie oamenii ăştia să facă treabă fiind legaţi la mâini pe marile bulevarde ale sectoarelor pe care le conduc. Bulevarde care aparţin de Primăria Capitalei, într-o logică absolut tembelă. Citeşte tot articolul
Au trecut câteva luni de când noii primari şi-au preluat mandatele, iar Nicuşor Dan face exact ce mă aşteptam să facă: îşi urmează propria agendă, legată în principal de protejarea clădirilor istorice şi blocarea construcţiilor abuzive. Sau a celor pe care le consideră el abuzive.
L-a pus pe Edmond Niculuşcă şef pe la Administraţia pentru Consolidarea Clădirilor şi acum se luptă împreună ca nişte activişti ce sunt, numai că o fac de pe poziţii de funcţionari publici.
Aici mi se pare că e o neconcordanţă între poziţia pe care o are ND şi modul în care abordează lucrurile.
Nu cred că avem nevoie de un primar care să meargă şi să salveze câte o casă prin oraş, la fel cum o făcea pe vremea în care era activist, mi se pare că în acest moment are mai multe pârghii decât „chemăm televiziunile ca să oprească o demolare”. Citeşte tot articolul
Schimbarea aia pe care o tot aşteptăm e posibil să se fi produs deja, doar că n-a avut loc în Parlament, ci la primării. Campion este Ciucu de la Sectorul 6, care demonstrează că era o opţiune foarte bună şi pentru Capitală, dar Nicuşor şi-a dorit mai mult victoria. Se mişcă destul de bine şi Radu Mihaiu, dar e mai puţin incisiv în comunicare decât Ciucu.
Interesant e că schimbările din sectoarele 2 şi 6 au dat tonul prin Bucureşti, pe unde se petrec tot felul de lucruri bizare. Citeşte tot articolul
Săptămâna trecută s-au anunţat nişte abonamente mari pentru parcările din centru, dar n-am apucat să scriu despre asta, că eram prins cu Digital Recap.
Pe scurt, a descoperit Vitalie Cojocari că au crescut preţurile la abonamentele de reşedinţă administrate de Compania Municipală Parking Bucureşti. Abonamentul pentru riverani ajunge la 8640 de lei / an în zona 0 şi 6720 lei / an în zona 1. Astea sunt zonele centrale şi ultra-centrale din Bucureşti. Persoanele juridice plătesc până la 17.280 lei pe an pentru un loc de parcare.
Prin comparaţie, Interparking percepe un tarif de 5976 de lei pe an pentru un loc în parcarea subterană de la Intercontinental, fie că e vorbim de o persoană fizică sau una juridică. Citeşte tot articolul
