Tag

bucuresti

Civilizaţia se impune cu forţa

2

Ceea ce vedeţi nu e vreo parcare, ci banda 1 de pe strada Ziduri Moşi. 10 idioţi au considerat că e o idee bună să parcheze acolo, probabil pentru că “nu stăteau mult” şi pentru că se grăbeau. 50 de metri mai încolo e o parcare subterană, absolut decentă, care are şi lift de acces direct în piaţă. Mai mult, parcarea aia e gratuită în primele 30 de minute. Dacă nu faceţi piaţa, vă zic eu: n-ai nevoie de mai mult de 30 de minute pentru a lua fructe, legume şi zarzavaturi. Dai 2-3 ture de piaţă, vezi cam care sunt preţurile, îţi iei ce ai nevoie din câteva locuri şi te-ai cărat. După cele 30 de minute, parcarea e 2 lei pe oră. O nimica toată.

Ştiţi cum se plâng oamenii că n-au condiţii şi că ei ar fi civilizaţi dacă ar putea? Vechea poveste cu “să ni se dea”. Ok, s-a făcut o parcare (care are un acces ok, locuri mari etc.).

Ce fac bravii cetăţeni ai patriei? Râgâie plictisiţi şi parchează unde au chef. Şi am făcut poza asta imediat după ce am ieşit eu din parcarea cu o mulţime de locuri goale. Pe partea opusă erau parcate alte maşini, ale altor nesimţiţi. 

Eh, în cazul ăsta nu se poate face educaţie decât cu forţa. Amendă pentru staţionare mai mare de 5 minute. N-o plăteşti în decurs de 1 an? Muncă în folosul comunităţii. N-o faci nici pe aia? Hai la bulău puţin. 

Cât de repede se degradează o casă neîngrijită

1

Când am intrat la liceu, casa asta era, de departe, cea mai mişto de pe strada Eremia Grigorescu. O remarcai de la distanţă, cu aspectul îngrijit şi scările care deschideau o mică terasă deasupra garajului. Dreamhouse, fără îndoială. La un moment dat parcă era şi un steag al vreunei ambasade, dar nu sunt sigur de asta. Ce vă povestesc eu se întâmpla acum 15 ani.  A rămas aşa ani la rând, timp în care am admirat-o de fiecare dată când treceam pe strada aia.

Citeste tot articolul

În 10-15 ani Centrul Vechi o să devină decent

4

Am trecut recent prin Centrul Vechi şi m-am simţit ca un turist într-o ţară străină. Jumătate dintre restaurante şi baruri erau noi pentru mine, clădiri noi ieşite din renovare şi multe alte îmbunătăţiri. E drept că n-am mai fost de mult pe-acolo ziua, iar noaptea eşti mult mai atent să nu calci pe cineva decât la ce se întâmplă în jurul tău.

Am văzut că s-au mai deschis nişte magazine de haine pe strada Lipscani, ceea ce e o veste foarte bună, e nevoie de câteva branduri să piardă nişte zeci de mii de euro acolo până când oamenii îşi vor forma obiceiul de a face shopping acolo.

Citeste tot articolul

Ce-a vrut să spună autorul?

3

Situaţia asta e pe lângă Hala Traian. Am remarcat-o într-un moment în care nu pricepeam de ce nu opresc maşinile. Eu circulam regulamentar pe zebră, aveam semnul în faţă, dar n-am văzut şi ce scria pe celălalt stâlp, mai ales că e cam şters şi puţin descifrabil.

Eu chiar mi-aş dori să înţeleg cum se interpretează situaţia asta. E sau nu e desfiinţată? Şi dacă e, de ce n-au acoperit semnul de trecere cu anunţul de desfiinţare? 

Nu mai întreb de ce n-a fost vopsită zebra, că n-are niciun sens. 

Între timp, poporul român a mai rupt o dată gardul despărţitor de pe Ziduri Moşi, ceea ce a creat o breşă. Sper să facă unul de beton!

Bucureşti, 2017

4

Am văzut ieri o scenă care surprinde chintesenţa Bucureştiului, cu toate contrastele lui, toate disfuncţionalităţile, toate problemele care îl fac să fie atât de urât de o mare parte dintre locuitori. Iniţial am vrut să pozez doar căruţa, pentru că fenomenul colectării de fier vechi în felul ăsta a reapărut, însă când m-am uitat la fotografie mi-am dat seama că ĂSTA e oraşul în care am ajuns să trăim.

Căruţa avansează încet spre un capăt de bloc. În dreapta, un punct termic care nu numai că e degradat de vreme, dar a fost şi vandalizat de nişte puşti cretini. Probabil copiii ălora care au aruncat acel morman de gunoaie care se sprijină pe peretele mâzgălit. În stânga, tomberoanele aşteaptă, gunoierii n-au ajuns încă. E trecut de miezul zilei, femeia de serviciu vine dimineaţa şi lasă tomberoanele în mijlocul străzii, pentru când o veni maşina. La un moment dat, nu se ştie când.

Citeste tot articolul

Dispare încă o parcare din centrul Bucureştiului

0

Ani la rând am parcat pe un teren de 3,3 milioane de euro şi habar n-aveam asta.

Pe strada Ion Câmpineanu, fix în spatele hotelului Novotel, este o parcare slab semnalizată, pe care o trădează doar o barieră şi un panou mic. Nu ştie multă lume de ea, sau unii o confundă cu parcarea hotelului, aşa că mereu găseşti locuri libere. Pe vremuri, preferam să parchez aici când nu găseam loc în faţă la Litere, era 1,5 lei ora, spre deosebire de parcarea de la Inter care ajunsese la 2,5 lei/oră.

Apoi a tot crescut preţul până la 2,5 lei pe oră, însă am folosit-o mereu când aveam treabă la Sala Palatului, e mult mai bine să mergi puţin pe jos decât să te blochezi în aglomeraţia provocată de oameni şi maşinile lor care trebuie lipite de intrarea în sală.

Citeste tot articolul

În Bucureşti poţi să mori şi fără să fie furtună

1

Ieri mergeam spre service pentru revizia anuală. Am observat că e neobişnuit de aglomerat în direcţia aia, dar m-am gândit că o fi ora de vină. De fapt, vânticelul de dimineaţă zburase o bucată de tablă de pe fosta fabrică de bere Rahova fix pe cablurile de alimentare a tramvaiului. S-a oprit circulaţia tramvaielor, au venit mai multe echipaje de poliţie, pompieri, o întreagă desfăşurare de forţe.

După-masă, când m-am dus să iau maşina, am văzut că se lucra la îndepărtarea totală a acoperişului. Problema e că acea clădire e un pericol pentru public din ianuarie. Atunci a cedat acoperişul şi a fost instalat un gard pe trotuar. Au trecut aproape 8 luni şi singura măsură luată de autorităţi a fost să pună o maşină a Poliţiei Locale care să păzească gardurile. Efectiv asta se întâmplă, e cineva care stă în permanenţă acolo ca să nu treacă vreun pieton pe porţiunea aia sau, mai rău, să fure cineva gardurile primăriei.

Citeste tot articolul

Autorităţile mai au pe conştiinţă doi morţi

9

Accident cu 2 morţi în zona Semănătoarea din Bucureşti. Un taximetrist se pare că ar fi întors pe linie continuă ca să lase un client şi a fost lovit de un cetăţean care circula regulamentar.

Cunosc foarte bine zona aia, acum câţiva ani am trecut imediat după un accident în care a fost implicat un pieton. Aia e o zonă de mare risc pentru care nu s-a făcut nimic de vreo 7-8 ani. Ai o linie dublă continuă şi niciun loc de întors dacă vii dinspre Grozăveşti, ai o mulţime de curţi din care se iese în zona Sema Park-IDM şi mai ai şi o porţiune în care se dă talpă.

Problema cea mare e că autorităţile n-au făcut nimic ca să schimbe lucrurile. Partea aceea de splai s-a aglomerat mult în ultimii ani, iar singura măsură a fost să adauge o bandă pe sensul spre podul Ciurel pe o porţiune foarte mică.

Citeste tot articolul

O stradă din Bucureşti, 2017

4

Cam aşa stau lucrurile pe o stradă din sectorul 6 al Capitalei, în 2017. O basculantă betonieră (da, ştiu diferenţa) împotmolită în noroi. Practic, dacă era acolo un Tico, ar fi fost înghiţit cu totul de groapă.

Strada se numeşte Drumul Belşugului (cum altfel?) şi e într-o zonă nou dezvoltată, în care se construieşte destul de mult în continuare. E clar că drumul a fost stricat şi de maşinile grele care trec pe acolo *din belşug*, dar o canalizare parcă n-ar strica în cel mai mare oraş al României.

Domnule primar Mutu, în loc de 300.000 de euro pentru o televiziune de sector, nu mai bine asfaltăm nişte străzi şi băgăm canalizare?

Diferenţă de aşteptări

0

Au pornit semafoarele de la Veranda. Mă rog, asta n-ar fi mare ştire, chiar dacă au funcţionat 8 luni pe galben intermitent, dar cu ocazia asta mi-am adus aminte cum am râs în gura mare prin Timişoara. Acum vreo lună am ajuns în oraşul de pe Bega şi mă plimbam cu un amic pe la intersecţia aia cu punctele cardinale. Timişoreanul s-a scuzat pentru trafic şi mi-a explicat că încă de când s-au instalat nişte semafoare blocate pe galben intermitent traficul e mai naşpa. Şi că nu mai rezolvă ăştia odată cu semafoarele, că sunt de o grămadă de timp aşa. 

Timid, am ridicat două degete şi l-am întrebat ce înseamnă, mai exact, “o grămadă de timp” la Timişoara. “Vreo săptămână” mi-a răspuns. Moment în care am început să râd isteric, ce mai era de făcut? I-am explicat apoi cum stă treaba cu cele 6 luni pentru semaforul de lângă Piaţa Obor şi a făcut nişte ochi mari. Cred că Robu era în lanţuri după 3 luni cu un semafor stricat la ei în oraş.