Tag

fotbal

Naţionala de fotbal are o identitate de brand şi un nou echipament

5

Se pare că rugile ne-au fost ascultate! Lipsa unei identităţi de brand, singurul motiv din cauza căruia naţionala de fotbal nu s-a mai calificat la Mondiale, s-a rezolvat în sfârşit!

De acum, băieţii vor începe să joace pe bune, vor fi motivaţi să se ridice la nivelul brandingului şi ne vor aduce calificare după calificare. Sau, mă rog, măcar o să pierdem cu ceva mai mult stil.

Lăsând gluma la o parte, cei de la Brandient au creat acest blazon al naţionalei, inspirat din stema României. Dacă în stema noastră e o ciorbă, şi blazonul ăsta e tot aşa, cu elementele unei naţiuni formate din mai multe regiuni mai mici. Bine că nu suntem englezi, că era şi mai complicat.

Cele 5 elemente reprezintă provinciile istorice: Muntenia, Moldova, Ardealul, Oltenia şi Dobrogea, stilizate într-un fel ce se vrea a fi modern. În centru e o minge de fotbal pentru că “fotbalul ne uneşte”. Nu arată deloc rău, iar ideea din spate e bună, o să explic mai jos de ce.

Citeste tot articolul

Primele concluzii despre sezonul din Premier League

1

Au trecut 10 etape din acest sezon de Premier League, aşa că putem trage primele concluzii reale. Mereu mă feresc să pun rapid o etichetă unui anumit sezon, aşa că aştept să treacă primul sfert ca să-mi fac o imagine clară. Abia după 10 etape poţi să spui că ai văzut majoritatea echipelor jucând, s-au rulat jucătorii, au apărut primele accidentări şi echipele au fost nevoite să arate cum gestionează situaţia.

Teoretic, în primele 3-4 etape dintr-un sezon toate loturile sunt apte, echipele pot face schimbări, joacă oamenii care sunt cu adevărat în formă, unele cluburi pleacă lansat datorită programului sau norocului de moment. 

Aşa s-a întâmplat şi sezonul ăsta, când după primele 5-6 etape erau în top echipe precum Newcastle, Watford, Huddersfield sau chiar Burnley.

Citeste tot articolul

Cum ratezi calificarea la mondial: Cazul Turcia

4

Turcii îl vor deja plecat pe Lucescu de la naţionala lor, după ce a ratat calificarea la mondial. Asta în condiţiile în care nici măcar nu ăsta era obiectivul, ci Euro 2020. Practic, Lucescu a jucat 3 meciuri, a pierdut cu Ucraina şi Islanda, dar a bătut Croaţia. Cu Ucraina a fost un mega furt, în timp ce Islanda e într-un moment extrem de bun al naţionalei (fără să aibă nume prea mari în afară de Gylfi Sigurdsson).

Ok, dar cum au ajuns turcii în situaţia asta, în condiţiile în care generaţia lor de aur a fost mai bună decât a noastră (locul 3, în 2002)? În primul rând, trebuie luat în calcul că turcii nu s-au calificat decât de 2 ori la mondiale, prima oară în anii ’50, a doua oară în 2002, când au şi reuşit performanţe cu naţionala lui Hakan Şukur, Emre, Hasan Şaş sau Okan Buruk. Nici la Europene nu s-au descurcat mai bine turcii, doar de 4 ori s-au calificat în istoria participărilor. Prin comparaţie, România are 7 calificări la mondiale şi 5 la europene.

Atât generaţia noastră de aur, cât şi a turcilor s-a bazat pe acelaşi mix: câteva vârfuri care jucau la echipe de club mari (AC Milan, Brugge, PSV, Bayer, Balencia, Brescia, Genoa, respectiv Inter, AC Milan, Aston Villa, Bayer Leverkusen, Real Sociedad), plus echipe puternice în campionatul intern (Dinamo, Steaua, Rapid, respectiv Galatasaray, Fenerbahce, Beşiktaş). 

Citeste tot articolul

FCSB a redevenit Steaua

5

Adevărul e că în ultimii 2-3 ani Steaua îşi pierduse din strălucire. A fost mai întâi prima ratare a grupelor europene după 15-16 ani consecutivi, acele eşecuri ale lui Rădoi, pierderea campionatului şi vreo 5 înfrângeri în faţa lui Dinamo. Timp în care Steaua n-a câştigat decât o dată şi a remizat de alte 4 ori.

Forma proastă a coincis cu pierderea numelui în scandalul cu Armata, o încercare a unor băieţi de a stoarce nişte bani de la Becali. Fără să fiu vreun fan al machidonului, consider că Gigi e util ca un exudat faringian: nu-ţi place, te zgârie pe gât, te lasă cu o senzaţie nasoală toată ziua, dar până la urmă îşi face treaba.

Steaua ajunsese să se chinuie şi prin Europa, ba chiar a nimerit nişte echipe grele, pierzând şi tradiţionalul noroc la tragerile la sorţi. 

Până la începutul acestui sezon, când lucrurile au început să se lege din nou. Echipa lui Dică a făcut fix cât trebuia pentru a ajunge în grupele Europa League, a dat de nişte adversari accesibili şi s-a trezit lider în grupă, cu şanse bune la calificarea în primăvară. Şi toate astea cu un joc modest, mai ales contra elveţienilor de la Lugano. Până la urmă asta îi lipsea Stelei, puţin noroc în meciurile slabe, acea strălucire de echipă mare.

A recâştigat-o în ultimele luni cu ajutorul lui Denis Man, Budescu şi chiar şi Benzar. Nici nu-mi amintesc ultima oară când Steaua a marcat după o combinaţie între cei doi fundaşi laterali. Nu m-aş hazarda să spun că echipa e pe un drum bun, însă ştiu măcar că zilele astea FCSB a redevenit Steaua.

 

Final de mercato – ce concluzii tragem

11

S-a încheiat perioada de transferuri, cred că putem să tragem nişte concluzii, mai ales că au fost câteva surprize:

  • Liverpool a rămas fermă pe poziţie şi nu l-a vândut pe Coutinho, aşa că sunt toate şansele să-l mai vedem jucând cel puţin un sezon pe Anfield. Speram să se întâmple aşa, dar nu aveam aşteptări foarte mari, pentru că în ultimii ani ne-am obişnuit să se facă transferurile despre care se tot zvonea. Jucătorul şi-a dorit asta, Barcelona şi-a dorit asta, aşa că schema era destul de simplă. Totuşi, FSG (grupul care o deţine pe Liverpool) a vrut să facă un statement cu această ocazie: nu mai vindem jucători indiferent de câţi bani ni se oferă.
  • PSG a rupt norma, cheltuind vreo 400 de milioane de euro pe Neymar şi Mbappe. Efectiv au aruncat piaţa transferurilor în aer cu sumele astea, ceea ce e super greşit. Am râs la faza cu “UEFA vrea să-i pedepsească drastic”. Da, încă o amendă, poate şi interdicţia să facă transferuri. Mi-e greu să cred că o să-i excludă din cupele europene, UEFA are nevoie de PSG în Champions League. Ratingurile mari la cât mai multe meciuri înseamnă bani mulţi în conturile lor, posibilitatea de a negocia mai dur cu toţi sponsorii şi televiziunile etc. PSG nu va păţi nimic.
  • Cluburile din Manchester au cheltuit în jur de 300 de milioane de euro pe transferuri (împreună), Liverpool e pe la 60 de milioane (dar putea foarte uşor să urce la 150 dacă se făceau transferurile lui Van Dijk şi Lemar), Chelsea e şi ea pe la 100, Everton e la 60 (în condiţiile în care au luat 80 pe Lukaku!). Astea sunt sume nete, rezultate din cât s-a vândut minus ce s-a cumpărat.
  • Iar a fost haos până în ultima zi de transferuri, cluburile din Premier League se pare că vor să modifice data astfel încât totul să se termine înainte de începerea sezonului. E destul de normal, jucători precum Coutinho, Alexis Sanchez sau Van Dijk au fost cu gândul doar la un transfer şi n-au mai jucat mare lucru (sau deloc) pentru clubul lor. Odată cu întâlnirea asta cică se va lua în calcul şi o nouă oră de disputare a partidelor de sâmbătă: 19:45 (adică 21:45 ora României). 
  • Barcelona a intrat într-un con de umbră. Nu din cauză că nu l-au transferat pe Coutinho, ci mai degrabă pentru că l-au luat doar pe Dembele. Oamenii din conducerea lor s-au plâns că i-au şantajat cluburile ştiind ce bani mulţi au în conturi de la PSG, dar acolo problema e mai veche. Începând cu vara lui 2015 au dat fail după fail: Arda Turan, Alex Song, Vidal şi tot felul de alţi jucători care nu prea aveau ce să caute acolo. De la Suarez încoace Barcelona n-a mai cumpărat un jucător care chiar poate face diferenţa. 
  • Dacă ne uităm pe topul transferurilor făcute vara asta, 11 din primele 15 sunt spre Anglia. 10, dacă îl luăm în calcul şi pe Mbappe (sau tot 11, cu Keita la Liverpool). Asta spune destul de multe despre ce putem aştepta de la englezi în cupele europene. Să nu uităm că sunt 5 echipe în Champions League anul ăsta, aş îndrăzni să spun că dominaţia Spaniei a ajuns la final. 

Fotbal: S-a ajuns prea departe cu transferurile

5

Am mai spus-o, bula din fotbal urmează să se spargă la un moment dat. Şi nu numai sumele uriaşe care se plătesc pe fotbalişti sunt problema, ci şi modul de abordare pe care îl au cluburile atunci când vor să transfere pe cineva. Practic, contractele au ajuns să nu mai însemne absolut nimic. Dacă un club îşi doreşte un anumit fotbalist, nu contează că mai are 1 an de contract, sau 2 sau 7, e suficient să plătească o clauză de reziliere şi îl va aduce imediat. 220 de milioane de euro pentru Neymar şi s-a rezolvat problema. 

Dacă nu există clauză de reziliere, aplici modelul Barcelona. Mai întâi pui fostele glorii să îl laude pe jucător. Apoi îi laşi pe fotbaliştii actuali să vorbească de bine, scapi câteva declaraţii ale oficialilor şi dorinţa e gata. Oferi o sumă mare de bani şi aştepţi. Dacă nu merge aşa, îl sfătuieşti pe jucător să se dea lovit, să ceară transferul, să intre în grevă. Unde se mai întâmplă ceva similar pe lumea asta? Nicăieri.

Pur şi simplu s-a ajuns în punctul în care marile cluburi (în special Real şi Barcelona, dar vin tare din urmă şi PSG, Chelsea, United şi City) fac ce-şi doresc cu jucătorii oricărei echipe. Situaţia trebuie să se oprească cât mai repede, aşa cum a declarat şi preşedintele Borussiei Dortmund, care a zis că trebuie să ofere un exemplu pentru toate cluburile din Bundesliga. Asta la vreo 2 zile înainte să bend the knee şi să-l vândă pe Dembele la Barcelona. Teoria e bună, practica ne cam omoară.

Fair-play financiar? L-au driblat şi pe ăla, cu împrumutul lui Mbappe pe 1 an. Asta pentru că UEFA te amendează dacă încalci prima oară regula, iar apoi îţi interzice să faci transferuri. Cred că e momentul să scoatem de tot regula cu amenzile. Ai cumpărat cu mult peste ceea ce ai vândut? 1 an nu mai faci transferuri. Sau 2. Sau 5. E singura soluţie.

Fotbalul are nevoie să existe cât mai multe situaţii în care cluburile să reziste tentaţiei de a vinde, altfel totul se va transforma într-o afacere în care minuni precum Porto, Ajax, Borussia Dortmund sau chiar şi Liverpool nu vor mai avea nicio şansă la trofeul Champions League.

Situaţia la zi în Premier League

0

Încă 2 săptămâni până începe sezonul din Premier League, cluburile se pregătesc pentru ultimele transferuri. A fost o pauză intensă, în care cluburile mari au aruncat cu bani în stânga şi în dreapta. Mă rog, aproape toate cluburile mari, Spurs n-a mişcat absolut deloc momentan, doar l-au vândut pe Kyle Walker pentru 45 de milioane de lire.

City a vândut şi a cumpărat câte o echipă întreagă, cu multe nume mari care au plecat, unii jucători la care s-a renunţat (Navas, pe care au plătit o grămadă de bani, de exemplu). A fost vara atacanţilor, Arsenal l-a luat pe Lacazette, United pe Lukaku, Chelsea pe Morata. Guardiola s-a concentrat pe apărare şi mijlocul terenului, însă cred că va fi foarte greu să lege echipa mai repede de octombrie.

Citeste tot articolul

Când se sparge bula din fotbal?

2

Dincolo de trofeele câştigate în ultimii 20 de ani, Real Madrid a făcut şi extrem de mult rău fotbalului la nivel mondial, odată cu apariţia Galacticilor.

Pentru cei care nu erau născuţi pe atunci, prin 2000 preşedintele Florentino Perez a pornit spirala nebună a sumelor uriaşe de transferuri cu trecerea lui Figo de la Barcelona la Real pentru 64 de milioane de euro. Au urmat Ronaldo, Zidane, Beckham şi alţii. Sumele-record au continuat să crească fără vreun fundament real în valoarea jucătorului. Cam ăla a fost momentul în care marketingul a depăşit performanţa în calculul făcut de cluburi.

Citeste tot articolul

Video assistant – aportul americanilor la fotbal

2

Săptămâna trecută a avut loc o premieră trecută cu vederea de presa sportivă de la noi. La un meci amical între Franţa şi Spania s-au folosit cu succes reluările video pentru a rezolva fazele neclare. Mai întâi au avut francezii un gol anulat pe motiv de offside, iar apoi arbitrul principal a consultat VAR (Video Assistant Referee) şi a decis că n-a fost offside la un gol al Spaniei.

Totul a durat 15 secunde şi a eliminat discuţiile ce ar fi urmat cu siguranţă, chiar dacă era vorba doar de un amical. 

Treaba asta cu VAR a fost testată şi la Campionatul Mondial al Cluburilor în iarnă, însă prima oară a fost folosită prin MLS (adică în liga americană de fotbal). 

Deşi europenii nu vor recunoaşte niciodată, soluţia asta a venit de la americani, care o aplică fără probleme în fotbalul lor (adică ăla care e ca un rugby cu căşti). Şi cum poporul lui Trump e destul de interesat de soccer în ultimii ani, probabil că s-au dus la FIFA şi le-au râs puţin în nas. 

Efectiv cred că le-a dat eroare în momentul în care au auzit cum tratează europenii fazele litigioase în fotbal. “Cum, şi voi daţi reluări doar la TV, pentru ca mai apoi să discutaţi despre asta o săptămână întreagă, să se dea cu părerea sute de specialişti fără să mai schimbaţi ceva?” – … – “HăHăHă!”

Normal că acest video assistant este o soluţie extrem de bună. La fel cum a fost şi goal line technology. Însă problema se va transfera la oamenii care fac aranjamentele prin fotbal. Ei nu vor fi prea fericiţi cu tehnologia asta nouă.

La cald, despre calificarea “istorică”

4

Barcelona a câştigat cu 6-1, după ce pierduse cu 4-0 în meciul tur contra lui PSG. Fanii spaniolilor s-au grăbit să compare meciul cu finala din 2005 dintre Milan şi Liverpool. Singura asemănare e la penalty-uri. În caz că aţi uitat, al doilea penalty al Barcelonei a fost la fel de regulamentar ca ăsta al lui Gerrard.

Adevărul e că PSG nu merita să se califice. S-a mulţumit cu 4-0 şi a mers pe principiul “câte poa’ să ne dea?”. Emery s-a comportat jenant, a pus echipa cu fundul în poartă şi a aşteptat să treacă minutele. Chiar şi la 1-0 a păstrat atitudinea. A jucat precum Olăroiu, a sfârşit precum el la Boro.

E drept că au dat şi arbitrii o mână de ajutor, dar nu se poate să trădezi fotbalul în halul ăsta. Rămân la părerea că Emery e antrenor de echipă mică, acolo scoate el rezultate bune.

În rest, rămâne cum am stabilit: If Carlsberg did combacks…