social media

IN Advertising/PR

A mai trecut un Super Bowl şi lumea s-a arătat dezamăgită, cam ca în anii trecuţi. Deşi nivelul n-a fost mai scăzut decât de obicei, aşteptările cresc mereu de la un eveniment care a dat câteva spoturi clasice (Apple 1984, Monster – When I grow up, Budwiser – Wassup).

Deja au apărut studii care demonstrează că americanii se uită la reclame cu acelaşi interes cu care privesc meciul, ba chiar sunt unii care se uită doar pentru reclame.

În plus, s-a schimbat paradigma. Dacă în urmă cu 7-8 ani păstrai o idee mișto venită pe parcursul anului pentru Super Bowl, acum trebuie să vii cu ceva mișto. Eventual să fie ceva cu adevărat extraordinar, pentru că odată ce îți anunți prezența publicul așteaptă minuni. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Câteodată am impresia că trăiesc în zona crepusculară. Oameni care la prima vedere par a stăpâni nişte concepte dovedesc uneori contrariul.

Am auzit deja de prea multe ori întrebarea „social media vinde?„. Sau pe aia cu „oare brandurile ar trebui să vândă pe Facebook?„.

Subiectiv tratează subiectul uşor ironic, nu mă prind de ce.

Dincolo de nişte păreri prezentate drept realităţi (lumea face aia şi ailaltă pe Facebook, lumea vrea aia şi aia), avem două fraze importante:

Nimeni n-are chef să cumpere ceva online când e la birou. Nimeni n-are chef să vadă ce mai face banca X sau banca Y, mai ales dacă are credite.

Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

E bună critica, dar uneori te mai şi saturi, aşa că îmi propun să adun o serie de exemple de bune practici în social media (din .ro).

Am mai dat ceva exemple pozitive, Zuzu e primul care îmi vine acum în minte. Tot la capitolul viteză de reacţie, avem cazul Lidl România. Am văzut pe un blog descrierea unui produs despre care nu ştiam mare lucru. Mă interesau preţul şi marca, am întrebat pe Twitter contul @LidlRomania. În 4 minute a venit răspunsul. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Poate că aţi auzit deja, Andreea Marin Bănică şi Ştefan Bănică Jr. divorţează. Pentru că anunţul s-a făcut pe paginile de Facebook ale celor doi soţi şi pentru că urmează un divorţ, îmi pun următoarele probleme:

1. Cât o să le ia administratorilor paginii Andreea Marin Bănică să schimbe numele în Andreea Marin (şi atât)? Ştim cu toţii că numele unei pagini nu mai poate fi schimbat după atingerea pragului de 200 de fani. Totuşi, cu milogeli pe lângă oamenii de la Facebook, e posibil să schimbi numele unei pagini, doar că s-ar putea să fie nevoie de prezentarea unui certificat de divorţ.

2. Cele două pagini au acelaşi administrator?

Şi dacă da, mai apar nişte întrebări:

3. Există un contract comun?

4. Dacă există un contract comun, cine plăteşte factura de social media?

5. Dacă obiectul contractului e administrarea paginii de Facebook „Andreea Marin Bănică”, odată cu schimbarea numelui paginii contractul devine nul?

Da, asta mă frământă pe mine joi seara.

IN Advertising/PR

Una dintre cele mai importante ştiri de săptămâna trecută e legată de paginile globale de brand pe Facebook. Piaţa de la noi depinde foarte mult de schimbările astea în condiţiile în care, de obicei, strategia de social media se învârte în jurul paginilor de Facebook. Se mai încearcă una-alta pe Twitter, Pinterest sau Instagram, însă Facebook e baza. Şi în condiţiile astea ştirea cu paginile globale e foarte proastă.

Acum câteva luni IqAds a publicat o serie de interviuri cu oamenii de social media din diverse agenţii. Majoritatea se ocupă de 3-4 pagini de Facebook mari şi alte câteva mai mici, neimportante (excepţie fac agenţii gen Kubis sau Kinecto).  În caz că vă interesează: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi restul aici. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Simplu, frumos, aproape banal.

Am avut o nelămurire legată de laptele Zuzu, pe care nu l-am mai găsit în rafturile magazinului din care îmi fac cumpărăturile. Şi pentru că eram fan (habar n-am de când) al paginii, am trimis un mesaj: Citeşte tot articolul

Prost.

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

În general e bine să ne exprimăm părerile, indiferent că e vorba de politică sau de fotbal. Totuşi, trebuie să facem asta în nume personal, nu în numele unor grupuri de oameni (cât timp nu vorbim de partide). Nu e normal să ne folosim de vocea unor organizaţii pentru a opina în nume propriu. E greu de crezut că în grupuri extinse de oameni există păreri politice unanime.

Şi-atunci corect e să renunţăm la glasul comun şi să ne folosim de vocea proprie.

În plus, e total anormal ca instituţii de cultură să exprime păreri politice. Rolul lor în societate nu este acesta.

Să te foloseşti de vocea grupului şi de influenţa unor instituţii de cultură pentru a exprima păreri personale este cu atât mai greşit.

Teatrul Masca este printre puţinele instituţii ale statului care au înţeles cum se comunică în social media. De cele mai multe ori foloseşte corect instrumentele de comunicare, fiind cel mai activ teatru din Bucureşti (poate şi din România). Din multe puncte de vedere e de lăudat, însă ieri a înregistrat un derapaj grav pe care n-am putut să-l trec cu vederea. A fost o situaţie tratată prost.

Asta mi-a adus aminte de o altă eroare, mai puţin gravă, făcută de cei de la Dolce Sport. Încă nu se terminase meciul dintre Real şi Barcelona, sezonul trecut, şi SM Managerul anunţa domninaţia Realului, poate din prea mult entuziasm. Doar că jurnalismul ţin minte că ar trebui să fie echidistant, iar DolceSport nu e postul „de casă” al Realului din câte ştiu.

IN Casual stuff

Acum câteva săptămâni eram cu laptopul pe masă la o adunare de oameni şi tocmai publicasem un articol aşa că mă pregăteam să-l anunţ pe Twitter. Cineva a făcut nişte ochi mari şi m-a întrebat: „cuuum, tu dai posturile MANUAL pe Twitter?” – „da”, i-am răspuns. „Dar măcar ai sincronizarea făcută cu Facebook?”. A fost aproape şocat să afle că tot ce scriu pe conturile de Facebook şi Twitter se publică manual, nu e nimic automat.

Ştiu, există nişte pluginuri care trimit automat un tweet în momentul în care ai publicat un nou articol pe blog. Dar ce se întâmplă când vrei să promovezi acelaşi articol prin mesaje diferite: pe Facebook să te adresezi unui anumit public (de exemplu, eu am strâns pe pagina de Facebook o mulţime de pasionaţi de advertising – lor nu pot să le scriu doar „haha, ce reclamă tare”), iar pe Twitter să ai alt target?

În plus, durează maxim 1 minut pentru fiecare post, poate două. Şi poate că nu vrei să promovezi chiar fiecare post pe reţelele sociale, că nu e feed RSS.

Cum a zis Philip Kotler la trainingul de săptămâna trecuta, „don’t broadcast, engage!” – şi chiar dacă are 81 de ani, moşul s-a cam prins cum e cu social media. Până la urmă tot comunicare e. Iar parte din engagement e modul în care formulezi mesajul – total impersonal sau dovedind că eşti acolo.

Meniu