Simplu, frumos, aproape banal.
Am avut o nelămurire legată de laptele Zuzu, pe care nu l-am mai găsit în rafturile magazinului din care îmi fac cumpărăturile. Şi pentru că eram fan (habar n-am de când) al paginii, am trimis un mesaj: Citeşte tot articolul
În general e bine să ne exprimăm părerile, indiferent că e vorba de politică sau de fotbal. Totuşi, trebuie să facem asta în nume personal, nu în numele unor grupuri de oameni (cât timp nu vorbim de partide). Nu e normal să ne folosim de vocea unor organizaţii pentru a opina în nume propriu. E greu de crezut că în grupuri extinse de oameni există păreri politice unanime.
Şi-atunci corect e să renunţăm la glasul comun şi să ne folosim de vocea proprie.
În plus, e total anormal ca instituţii de cultură să exprime păreri politice. Rolul lor în societate nu este acesta.
Să te foloseşti de vocea grupului şi de influenţa unor instituţii de cultură pentru a exprima păreri personale este cu atât mai greşit.
Teatrul Masca este printre puţinele instituţii ale statului care au înţeles cum se comunică în social media. De cele mai multe ori foloseşte corect instrumentele de comunicare, fiind cel mai activ teatru din Bucureşti (poate şi din România). Din multe puncte de vedere e de lăudat, însă ieri a înregistrat un derapaj grav pe care n-am putut să-l trec cu vederea. A fost o situaţie tratată prost.
Asta mi-a adus aminte de o altă eroare, mai puţin gravă, făcută de cei de la Dolce Sport. Încă nu se terminase meciul dintre Real şi Barcelona, sezonul trecut, şi SM Managerul anunţa domninaţia Realului, poate din prea mult entuziasm. Doar că jurnalismul ţin minte că ar trebui să fie echidistant, iar DolceSport nu e postul „de casă” al Realului din câte ştiu.
Acum câteva săptămâni eram cu laptopul pe masă la o adunare de oameni şi tocmai publicasem un articol aşa că mă pregăteam să-l anunţ pe Twitter. Cineva a făcut nişte ochi mari şi m-a întrebat: „cuuum, tu dai posturile MANUAL pe Twitter?” – „da”, i-am răspuns. „Dar măcar ai sincronizarea făcută cu Facebook?”. A fost aproape şocat să afle că tot ce scriu pe conturile de Facebook şi Twitter se publică manual, nu e nimic automat.
Ştiu, există nişte pluginuri care trimit automat un tweet în momentul în care ai publicat un nou articol pe blog. Dar ce se întâmplă când vrei să promovezi acelaşi articol prin mesaje diferite: pe Facebook să te adresezi unui anumit public (de exemplu, eu am strâns pe pagina de Facebook o mulţime de pasionaţi de advertising – lor nu pot să le scriu doar „haha, ce reclamă tare”), iar pe Twitter să ai alt target?
În plus, durează maxim 1 minut pentru fiecare post, poate două. Şi poate că nu vrei să promovezi chiar fiecare post pe reţelele sociale, că nu e feed RSS.
Cum a zis Philip Kotler la trainingul de săptămâna trecuta, „don’t broadcast, engage!” – şi chiar dacă are 81 de ani, moşul s-a cam prins cum e cu social media. Până la urmă tot comunicare e. Iar parte din engagement e modul în care formulezi mesajul – total impersonal sau dovedind că eşti acolo.
Era o vreme în care mă agitam foarte mult cu internetul şi social media. Eram convins că lucrurile vor evolua şi vom putea face în scurt timp toate chestiile mişto care se fac afară. Până când am vorbit cu un om mai deştept şi mai relaxat decât mine care mi-a spus că social media nu e o miză reală momentan în bugetele de marketing. Pentru că acoperirea e mică şi implicit bugetele sunt şi ele la fel de mici, sunt nişte bugete de test.
Vreo 2 ani mai târziu ajung să-i dau dreptate omului, pe măsură ce continuăm să ne agităm în apă mică. Câţi useri de Twitter sunt în România? Vreo 50.000, din care 15.000 activi. Câţi de Foursquare? Vreo 40.000. Ştiţi cât înseamnă asta pentru un brand FMCG? Cam un sfert de cartier bucureştean. Aţi văzut pe cineva că bagă bani pentru o campanie dedicată la voi la bloc?
De exemplu, pe FoursquareMap.ro aflăm că există 6 useri de Foursquare în judeţul Harghita. Mişto! Hai să facem o campanie acolo! Sau în Teleorman, că sunt 4 useri. E bine să fii într-o reţea de la început, e bine să fii pregătit, dar e important să-ţi asumi că e o joacă. Un brand FMCG poate să-i convingă pe toţi utilizatorii de Twitter din România să cumpere produsul X, tot n-o să se simtă în vânzări.
Când vă mai entuziasmaţi cu o reţea socială, încercaţi să aflaţi care e numărul de utilizatori din România. Şi-o să vă daţi seama de ce se bate lumea pe cei aproape 5 milioane de useri ai Facebook.
Cristi Manafu a anunţat un nou proiect de publishing în zona de social media: Social Media Training.
eMag începe luni o nouă serie de zile cu reduceri, sub numele de Crazy Days. Detalii.
Radu Paraschivescu, Vlad Petreanu şi Cătălin Ştefănescu sunt protagoniştii unui nou proiect Biblionet: Căutătorii de poveşti.
A apărut CityinAds.com, un proiect realizat de doi foşti publicitari. E despre reclame şi călătorii.
HP a unit divizia de Personal Computers cu cea de Imprimante. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: Griffon&Swans lucrează cu Google România, s-a dat startul votării la RoBlogFest, Apple a vândut 3 milioane de noi iPaduri, The Pirate Bay vrea să-şi trimită serverele în spaţiu, Twitter a împlinit 6 ani şi a apărut un nou Angry Birds.
Facebook a ajuns la o răspândire considerabilă în România. Social media nu mai e o noţiune străină, dar deocamdată nu folosim reţelele sociale în scopuri foarte utile societăţii. Dacă în afară se studiază posibilitatea ca serviciile de urgenţă să aibă o prezenţă în Social Media, mă întreb cum ne-am putea folosi noi de reţelele sociale.
Cred că în unele situaţii de urgenţă ar fi benefic un plus de informaţii foto şi video de la faţa locului. Practic, pentru ca SMURD (cred că e singurul serviciu capabil să se folosească de aceste canale cu succes) să aibă o prezenţă pe reţelele sociale, ar fi suficientă o persoană care să monitorizeze menţiunile şi postările/comentariile de pe o pagină de Facebook destinată serviciului de urgenţă, persoană care să lucreze undeva în cadrul dispeceratului de urgenţă. Citeşte tot articolul
Revenim, după pauza de sărbători
Săptămâna asta debutează CES 2012, cel mai important târg de tehnologie din lume. Victor Kapra şi George Buhnici sunt în Las Vegas şi transmit de la faţa locului.
ProTV a luat-o pe coajă de la Antenă de Revelion (PRO a avut câteva piţipoance + Liviu Vârciu + doamna Bamboi, Antena a avut ceva manelişti). Detalii.
Călin Fusu anunţa la finalul anului trecut că urmează să se concentreze pe cele două businessuri profitabile: Zumzi şi BestJobs. Adică Neogen urmează să se închidă. Detalii.
Londra pregăteşte pentru Olimpiada de anul acesta cea mai mare zonă cu acoperire Wi-Fi din Europa. Detalii.
CapsLock.ro, site pornit de Vali Petcu şi Bobby Voicu în urmă cu câţiva ani este redirectat de săptămâna asta către ReFresh.ro.
Alte ştiri pe scurt: contul Springtime e la Violet, ThinkDigital este reprezentantul de vânzări al Facebook în România, Irinel Columbeanu îşi anunţă pe Youtube candidatura la Primăria Capitalei iar Kodak a intrat în faliment.
Să începem 2012 cu un gând bun: nu există experţi în Facebook sau orice altă reţea socială. De ce? Pentru că lucrurile se schimbă mult mai repede decât putem noi acumula informaţie.
Nu există experţi, pentru că nici băieţii lui Zuckerberg nu mai ştiu exact toate modificările aduse reţelei de ieri pe azi. Şmecheria asta a ţinut câteva zile.
Sigur, există nişte oameni informaţi, care ştiu o grămadă de chestii, dar cu greu putem afirma despre cineva că e expert. Alex Negrea, Anca Bundaru, Auraş sunt câţiva dintre oamenii care se joacă constant cu platformele social media, însă n-aş zice că sunt experţi. Citeşte tot articolul
Cred că asta e întrebarea pe care ar trebui să o pună în 2012 toţi oamenii care administrează conturi de companii în social media. S-a încetăţenit greşita idee conform căreia Social Media e ieftină şi e despre postat chestii pe Twitter şi Facebook. Iar banii pe care majoritatea companiilor sunt dispuse să-i plătească ţin exclusiv fee-ul „specialistului” şi de aplicaţii.
Însă de cele mai multe ori e nevoie de campanii de comunicare desfăşurate pe respectivele medii pentru a avea ceva rezultate. Excepţie o fac vedetele, unde e suficient să ai o prezenţă consistentă şi continuă, cu materiale actuale şi utile. În rest, trebuie să bagi bani. În Facebook Ads, în premii pentru diverse concursuri, într-un aşa-numit buget „de interacţiune” (să poţi oferi o carte care are legătură cu produsul tău, un CD, un breloc, o invitaţie la film).
E printre primele întrebări pe care le pun când mă întâlnesc cu un client nou şi cred că ar trebui să urce în lista de priorităţi a tuturor. Pentru că toţi vrem să facem lucruri frumoase, însă nu le putem face având ca singur mijloc statusurile de Facebook şi Tweeturile.
Acum vreo lună Ashton Kutcher a dat-o în bară pe Twitter. I-a luat apărarea unui antrenor care fusese concediat, fără să ştie că respectivul a fost pus pe liber în urma unor acuzaţii de molestare de minori. După eroarea asta, Ashton a anunţat că renunţă la administrarea contului său de Twitter şi că urmează să predea totul echipei de la Katalyst Media.
Nu-mi dau seama care eroare a făcut un damage mai mare, aia cu antrenorul, sau cea cu echipa de management.
Oamenii vor să comunice direct cu vedeta lor preferată. Nimeni nu vrea un text de PR în locul unei vedete care face greşeli, pune poze din baie şi interacţionează cu lumea. Succesul lor în Social Media constă fix în asta. Când lucram cu o vedetă autohtonă ne-am chinuit ceva timp să o convingem să scrie singură, să pună cât mai multe poze, să comenteze pe Facebook. Rezultatele au fost fabuloase. Imediat ce am convins-o să interacţioneze cu oamenii (şi lumea a simţit că e the real deal) a crescut extrem de mult fanbaseul. Într-un an a crescut de 10 ori ca număr de fani.
Uitaţi-vă la Inna, care scrie singură pe Twitter de multe ori, la Delia Matache, la Pavel Bartoş şi Andi Moisescu. Sigur, toţi îşi pot angaja echipe de PR, dar nu asta e ideea.
