De fiecare dată când ni se pare că ceva merge prost în ţara asta dăm vina pe ceilalţi. Meltenii, cocalarii, nesimţiţii, ăia. Problema e la oricine altcineva, dar nu la noi.

Din păcate, ţin să vă anunţ că nu ăia sunt marea noastră problemă. Chiar dacă pare că suntem înconjuraţi de melteni, nu-i aşa. Ei sunt doar o minoritate, în timp ce majoritatea de alcătuită din oameni ok care uită din când în când de bunul simţ, de logică sau de reguli. Dacă le atragi atenţia o să se supere şi o să ţi-i arate cu degetul pe cocalari, care sunt “adevărata problemă”. 

Dar pentru ca ţara asta să progreseze e suficient să nu mai facem noi chestii nasoale. Să nu mai trecem pe roşu, să purtăm centura, să nu mai aruncăm chestii pe jos şi să plătim bilet în autobuz. Ştiţi voi, the usual.

Caz concret: intru duminică în IKEA. Aglomeraţie, că aşa e duminica, toată lumea vrea să mănânce un hot dog ieftin şi o prăjitură Almond. Iau ce-mi trebuie, mă aşez la casa pentru sacoşe galbene. La casa din stânga 3 doamne. O doamnă cu mama şi sora, toate trecute de 50 de ani. Aveau un cărucior plin, au văzut că toată lumea din jur e cu produse puţine, s-au uitat de vreo 3 ori la semnul cu cărucioare tăiate, au ridicat din umeri şi au mers înainte. Dacă le-ai fi văzut pe stradă ziceai că sunt cele mai OK persoane de pe planetă după Obama şi Andrei Pleşu. Când le-a zis casiera că trebuie să stea la o altă coadă (care era de vreo 3 ori mai mare) au părut extrem de surprinse. “Cum, vai? Noi? Păi de ce? Ah, semnele?”

Acelaşi magazin, 50 de centimetri la dreapta, un cetăţean stătea lângă casa la care urmam eu. Tipul părea genul de angajat în multinaţională pe o poziţie mid-level, cu pulover de caşmir, cămaşă şi pantaloni casual. Făcea semne disperate spre cineva, dar nu i-am dat prea mare atenţie. Până la urmă a venit o doamnă cu un cărucior pentru sacoşele galbene, uşor contrariată.

Ce s-a întâmplat: el s-a dus să aştepte la coadă, ea s-a mişcat greu, lui i-a venit rândul aşa că a trebuit să treacă pe bară. Reacţia lui când a ajuns soţia: 

– Hai, bagă-te, doar nu mai stau o dată la coadă!

Şi dădea să se bage în faţa mea ignorându-mă complet. Nevastă-sa protesta cu jumătate de gură. “Nu, stai, cum să ne băgăm aşa”

Moment în care i-am explicat că ar fi politicos să mă întrebe şi pe mine dacă îl las să se bage în faţa mea, nu să mă ignore complet. Iar argumentul lui: “păi ştie şi domnul de la casă că am mai stat o dată la coada asta!”. Reiau. Omul avea câteva produse, a stat la coadă, n-a venit soţia, s-a retras. Probabil că i-a spus persoanei din spate şi următoarei, iar apoi s-a plictisit şi s-a mutat într-un colţ. Iar acum dăduse pur şi simplu “resume” la coadă şi voia să iasă direct. 

Şi n-aveam nicio problemă să-l las, era suficient să întrebe. A plecat supărat la coadă, cu nevastă-sa care trăgea de el să facă lucrurile cum e normal.

Asta e problema, nu cei 2 milioane de gherţoi din ţara asta, ci nesimţirile produse de ăilalţi 17 milioane, ăia care sunt oameni ok.

lion-predator-big-cat-cat-162093