Food

IN Food

M-am întâlnit recent cu reprezentanţi ai Gault&Millau, compania franceză care realizează de mai bine de 50 de ani un ghid al restaurantelor bune. Au început în Franţa, însă acum au ajuns la peste 20 de ţări şi continuă să se extindă. Venirea în România mi se părea o surpriză anul trecut, însă acum am aflat mai multe detalii şi are foarte mult sens.

Mi s-a părut o surpriză pentru că trăiam cu impresia că nu avem suficiente restaurante bune şi foarte bune în România cât să strângi de un ghid. Exceptând Ghidul Ionescian, evident 🙂 În general percepţia e că stăm prost pe zona asta, iar lucrurile bune nu prea rezistă în timp. Or, ghidul Gault&Millau fix pe asta se bazează, pe localuri care reuşesc să păstreze în timp un anumit standard de calitate. Citeşte tot articolul

IN Food

Am descoperit acum vreo 2 ani La Samuelle, un restaurant aflat în rondul de la Piaţa Charles de Gaulle pe colţ cu bulevardul Mareşal Prezan (cel care duce spre Arcul de Triumf).

De-a lungul timpului am testat mai multe preparate de acolo, inclusiv burgerul – care e unul bun, dar nu extraordinar. Însă ce merită să alegeţi cu ochii închişi este un risotto pe care eu îl consider cel mai bun din oraş. Colosseum Chicken Risotto arată mult mai bine în realitate decât în poza asta pe care am făcut-o când eram foarte flămând. Citeşte tot articolul

IN Food

În urmă cu câteva luni am primit o pâine uriaşă şi ceva ştergar/milieu/whatever de la un brand. Am luat pâinea acasă şi, după ce am gustat-o, am devenit #fandemic. Era o pâine cu maia de vreo 2 kilograme, cu seminţe, o textură foarte densă şi cu un gust bun. Cred că am mâncat mai bine de o săptămână din pâinea aia, timp în care nu s-a întâmplat nimic rău cu ea. A durat aşa mult pentru că era destul de mare, dar şi pentru că era foarte săţioasă.

Eu mănânc destul de multă pâine (nu mă judecaţi, şi voi fumaţi sau beţi alcool des), aşa că a fost o adevărată surpriză să mănânc doar o felie de pâine din asta la o masă.

Am căutat mai multe detalii pe etichetă şi am ajuns pe siteul Mama Pan. N-am găsit pâinea pe care o primisem, probabil că a fost făcută pe comandă şi asta pentru că pâinea cu maia e destul de scumpă. Mi-a explicat la un moment dat cineva tot procesul de fabricare şi durează vreo 2-3 zile până când obţii pâinea din momentul în care te apuci să „lucrezi” la ea. Citeşte tot articolul

IN Food

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câţiva ani că o să ajung să fac ciocolată vegană şi o să o şi mănânc cu poftă pe urmă, probabil că aş fi râs ore în şir. Însă odată cu trecerea timpului am învăţat să nu mai exclud nicio posibilitate. De-aia mă şi uit din când în când spre uşă, aşteptând să intre Charlize Theron îmbrăcată sumar.

Treaba cu mâncarea sănătoasă n-a venit din prima, ci s-a întâmplat treptat. Mai întâi am pus nişte kilograme pe mine, apoi mi-au spus prietenii că n-ar fi o idee rea să mai tai dulciurile şi să dau burta jos. Acum vreun an şi ceva am început cursurile de spinning, iar vara trecută am alergat pentru prima oară o tură completă de Herăstrău. Toate alături de comunitatea 321Sport.

Dacă n-aţi auzit încă de ei, sunt nişte oameni pasionaţi de sport care încearcă să facă asta într-un mod organizat şi accesibil oricărui amator. Principala activitate a comunităţii e legată de alergările de marţi seară, care au loc de la 19:30 în parcul Herăstrău. Cu timpul s-au adăugat tot felul de alte evenimente, maratoane şi discuţii legate de sport şi un stil de viaţă sănătos. Citeşte tot articolul

IN Food

Recent, Dristor Doner Tineretului s-a extins suplimentar şi a deschis un Steak House axat pe vită şi produse arăbeşti. Dacă vă place fast-food-ul probabil că ştiţi că Dristor Donerul de la Tineretului s-a mutat acum vreo 2 ani de lângă blocul cu bulină de la intersecţia Budapesta câteva sute de metri mai la sud, într-un spaţiu părăsit. De atunci afacerea pare că a explodat, au scăpat şi de aglomeraţia de pe bulevard amenajând un loc de parcare special pentru clienţii lor.

Acum au venit şi cu acest steak house, care e practic o altă zonă de restaurant, lipită de shaormerie, şi care are un public puţin mai high. Cu alte cuvinte, shaorma pentru săraci, T-bone pentru bogaţi. 

Am un prieten care lucrează în zonă, aşa că am ştiut din prima zi în care s-a deschis locul. Şi pentru că mi-a vorbit despre asta aproape în fiecare zi (inclusiv atunci când eram la un restaurant de fiţe din nordul Bucureştiului şi mâncam probabil cel mai bun risotto din oraş), am dat o fugă sâmbătă seară, imediat după ce mi-am revenit după înfrângerea Simonei Halep de la AO. Citeşte tot articolul

Meniu