Am avut multe jucării când eram mic. Singurul copil din familie până pe la 6 ani, 2 unchi şi 2 mătuşi, 2 perechi de bunici, cu toţii „investeau” în singurul nepot disponibil. N-aveau ai mei super mulţi bani, dar comparativ cu alţi copii pot să spun că am prins şi nişte Lego original, şi maşinuţă teleghidată fără fir, şi tot felul de figurine mai mici sau mai mari cu Batman, Spiderman etc.
Problema la vremea aia era că nu prea erau multe opţiuni pe piaţă. Erau primii ani de după Revoluţie şi tot ce se aducea în ţară erau turcisme pe care le luai din piaţă sau de la buticurile din cartier. Abia când am mai crescut s-a deschis Metro şi am văzut acolo tot felul de lucruri pe care le ştiam din cataloagele Neckermann (da, am prins şi câteva cataloage de-alea prin casă). Citeşte tot articolul
















