Acum vreun an am luat la birou un fierbător Gorenje destul de simplu, care mai era şi la ofertă, aşa că l-am prins ieftin de tot. 50-60 de lei din câte îmi aduc aminte (acum văd că e ceva mai scump). Îşi face treaba excelent, beau mai mult ceai iarna, avem cu ce să ne încălzim după un drum prin nămeţi în cele 2 zile cu zăpadă pe an.
Aşa că m-am gândit că ar fi o idee bună să iau unul şi pentru acasă. E mult mai comod să apeşi un buton şi să ţi se fiarbă apa rapid, fără să mai cauţi ibric, să pui apă, să aprinzi focul şi apoi să pleci, să uiţi de el, să te trezeşti că s-a evaporat jumătate de apă şi s-o iei de la capăt. Cu fierbătorul electric apeşi un buton, când apa s-a fiert sare acea siguranţă (sau ce-o fi acolo), mecanismul se opreşte.
Numai că ar fi fost mult prea simplu să iau acelaşi model şi să-mi văd de viaţă. M-am gândit să iau unul mai colorat. Să iau un fierbător cu mai multe opţiuni. Să nu mă duc chiar la Rolls Royce-ul fierbătoarelor, dar măcar să găsesc ceva de import, poate cu climă bizonică, cu navigaţie, cu piele şi ce s-ar mai putea pune pe un fierbător. Am dat peste acest Heinner care este „fiebător digital”, are trepte de intensitate (60, 70, 80, 90 şi 100 de grade), are becuri pe culori care corespund fiecărui nivel. Nu e ca fierbătoarele alea de #săraci.
Problema e că în loc să fie totul simplu, ăsta face un bipăit enervant de fiecare dată când apeşi un buton, mai bipăie şi când s-a terminat încălzirea, iar din cauză că tot vasul este din inox, rişti să te frigi la degete cam la 1 ceai din 3. Aşa că fiţi zgârciţi când vine vorba de fierbătoare!
Azi e zi de Webstock, dacă sunteţi prin zonă, veniţi să mă trageţi de mânecă.
