IN Casual stuff

Marţi seară am strâns gaşca să vedem optimea dintre Anglia şi Columbia pe terasa de la Berăria H. Şi fix înainte de meci, când a început să vină berea, am zis asta:

Teoretic, oamenii ne chemaseră să bem 11 metri de bere, adică 121 de beri. Ceea ce părea oarecum fezabil la o masă de vreo 10 persoane. Doar că ne-a lovit realitatea din teren şi după 90 de minute regulamentare (+ o pauză de 15) abia eram pe la 4 metri de bere . Ce-au făcut englezii? Au zis să ne mai dea o şansă şi au luat gol fix în ultimul minut. Moment în care am mai avansat cu un metru de bere. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost recent la casa de la ţară a unor cunoscuţi şi oamenii au ţinut morţiş să-mi arate puii lor. Ăia cafenii, ouaţi de găina din dreapta, care a făcut şi pe cloşca. Au ieşit puii, s-au dezvoltat, au mâncat grăunţe. Şi ce-i neobişnuit în asta, că pui am mai văzut?

Eh, faza e că oamenii voiau să-mi arate toţi puii lor, inclusiv ăia cumpăraţi de la ferma de pui de carne. Iată-l mai jos pe unul din ei. Faza şi mai tare e că e diferenţă doar de vreo 2 zile între ăsta alb şi ceilalţi, doar că ăsta a venit direct de la fermă. Cei născuţi „la ţară” zici că sunt altă specie. Sau, mai bine zis, puii ăia de la fermă zici că sunt ouaţi de un Hulk al găinilor.  Citeşte tot articolul

IN Filme

Probabil că ăsta e serialul pe care îl aşteptam cel mai mult în 2018. E produs de Hulu, dar spre deosebire de Handmaid’s Tale (btw, sezonul 2 rupe!) drepturile de difuzare nu au fost cumpărate de HBO pentru Europa. Cel puţin pentru moment. Aşa că singura soluţie legală(ish) prin care puteţi vedea serialul e cu VPN şi cont la Hulu. E pe Amazon Prime Video.

Jeff Daniels mi se pare că a crescut extrem de mult în ultimii ani, a fost excelent în The Newsroom, acum face un nou rol foarte bun. Personajul lui Daniels e director al diviziei anti-terorism din FBI, iar acţiunea se petrece la finalul anilor ’90. Sunt prezentate evenimentele care au dus la atentatele de pe 11 septembrie 2001, cu focus pe frecuşurile interne dintre CIA şi FBI. Toată premisa de la care pleacă mini-seria e că atacurile ar fi putut fi prevenite dacă CIA şi FBI ar fi colaborat mai bine una cu cealaltă. Scenariul are la bază o carte numită The Looming Tower: Al-Qaeda and the Road to 9/11, iar unul dintre producătorii executivi este Ali Soufan, un fost agent FBI care a lucrat în Birou în anii ăia. 

Părţile bune sunt real footage-ul folosit, inclusiv interviuri cu Bin Laden, imagini de la atentatul împotriva ambasadei SUA din Nairobi, Kenya. Plus tot felul de detalii legate de modul absolut stupid în care gândeau unii oficiali americani din poziţii cheie. Pe de altă parte avem nişte poveşti care par oarecum de umplutură cu toate amantele lui John O’Neill (Jeff Daniels), viaţa amoroasă stângace a lui Ali Soufan (jucat foarte bine de Tahar Rahim) şi împinsul de hârtii din CIA.

Overall merită văzut, sper să cumpere cineva drepturile de difuzare online în România (ori Netflix, ori HBO Go).

Later Edit: E pe Amazon Prime Video, cu titrare doar în engleză.

IN Casual stuff

Vorbeam acum câţiva ani cu o prietenă despre alergat şi o asiguram că eu n-o să pot face aşa ceva niciodată. Până la momentul în care m-am apucat de alergat.

La fel şi cu trackingul, eram convins că mă descurc şi fără, că alerg până nu mai pot şi aia e. Cred că mi-am făcut cont pe Strava după primele 5 minute de alergare. Bine, probabil că a contat şi faptul că eram total sufocat şi aveam nevoie de o pauză. Cert e că am înţeles destul de rapid care-i faza cu trackingul şi de ce e atât de important. Alergarea şi sportul în general sunt despre depăşirea limitelor şi nu prea ai cum să faci asta fără să ştii care îţi sunt limitele. Nu, „simt că nu mai pot” nu înseamnă nimic, mai ales dacă ai schimbat ceva în alimentaţie de la o alergare la alta sau nu te-ai odihnit cum trebuie. Citeşte tot articolul

IN De soi

În urmă cu câteva luni i-am luat unui prieten o experienţă cadou la Academia Titi Aur şi am avut ocazia să văd care e tot procesul de la achiziţie până la final, iar recent am vizitat circuitul de lângă Crevedia.

Eu am făcut Şcoala de Conducere Defensivă acum vreo 7 ani la invitaţia Petrom. A fost o experienţă foarte interesantă, care m-a făcut să fiu mult mai responsabil la volan. Din momentul ăla le-am cerut tuturor pasagerilor din spate să-şi pună centura la drumuri lungi (în mod normal ar trebui să insist şi pentru drumurile scurte din oraş, dar nu prea se întâmplă asta, recunosc). Pe atunci Academia Titi Aur era undeva prin spatele complexului Prisma şi avea un soi de circuit destul de mic, cu vreo 4-5 maşini.

În 2015 Academia s-a mutat lângă Crevedia, la vreo 16 km de Bucureşti, pe un teren de 12 hectare. Investiţia e una uriaşă, vreo 13 milioane de euro, din care 70% pe fonduri europene. E un traseu de 1,2 km pe şosea şi 1,2 km pe macadam, un pod, zonă de acvaplanare, plus o clădire în care se ţin cursuri teoretice, simulatoare, e chiar şi un restaurant. O investiţie făcută cu cap, care arată foarte bine. Tot flow-ul e şi el foarte bun, din momentul în care cumperi o experienţă sau un curs până la toată partea post-eveniment.

Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

AT&T cumpără platforma de aduri Nexus pentru o sumă în jur de 1,6 miliarde de dolari. Detalii.

Alipay, cel mai important procesator de plăţi din China va intra pe 20 de pieţe din Europa până la finalul anului. Detalii.

UBER a pierdut procesul cu taximetriştii la Cluj, iar aplicaţia nu funcţiona la momentul scrierii acestui articol. Detalii.

Facebook introduce un tab cu informaţii suplimentare despre fiecare pagină şi unul cu adurile care rulează. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Whatsapp mai copiază un feature de la Telegram, National Geographic iese din grila TelekomTV, CEC Bank rupe contractul cu agenţia Papaya, Instagram Lite, video chat cu 4 persoane pe Instagram, music to Instagram Stories, Oculus TV, V8 Interactive intră pe piaţa din Bulgaria.

IN All Sports

Mai sunt aproximativ 2 săptămâni până începe turneul WTA de la Bucureşti. Între timp, vă puteţi delecta cu nişte tenis pe iarba de la englezi.

Ştiu că sunteţi fani-de-mici tenis, aşa că m-am gândit să vă anunţ că s-au pus în vânzare biletele pentru turneu. Dintre românce le vom vedea pe: Irina Begu, Ana Bogdan, Monica Niculescu, Mihaela Buzărnescu şi Sorana Cîrstea. În calificări vor mai juca şi Alexandra Dulgheru (care are încă bătăi de cap de pe urma accidentărilor şi trage tare să urce înapoi în clasament), Irina Bara, Elena Ruse şi Jaqueline Cristian. Mare atenţie la Elena Ruse, are 20 de ani şi anul ăsta e calificată în premieră pe tabloul principal la Wimbledon (primul ei Slam), e posibil să treacă de calificări şi la Bucureşti. Simona Halep nu s-a înscris, dar n-o luaţi personal, când a venit la Bucureşti a fost mai mult din respect pentru public decât din dorinţa de a acumula puncte, Simona nu e Wozniacki să-şi facă clasamentul din multe turnee mici câştigate cu jucătoare între locurile 30 şi 100 WTA. Citeşte tot articolul

IN Food

Anul ăsta am trăit câteva deziluzii culinare la Sibiu, aşa că am hotărât că ar trebui să fac o listă cu locurile în care se (mai) mănâncă bine pe-acolo. Din capul locului vă spun că eu evit toate restaurantele care sunt pe pietonală şi sunt extrem de selectiv cu ce e în Piaţa Mare şi în Piaţa Mică. De fapt, în Piaţa Mică nu mănânc decât la Union, unde au pizza şi paste bune şi la Sibio (pentru micul dejun, vedeţi mai jos despre ce e vorba).  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Zilele trecute am fost până în Băneasa cu ceva treabă şi m-am gândit că n-ar strica să arunc un ochi şi prin magazine. N-aveam nimic de luat neapărat, dar ştiţi cum e, pofta vine mâncând şi cheful de shopping vine pe măsură ce probezi chestii şi dai cu cardul.

Am intrat pe la magazinele din grupul Inditex şi m-am speriat. Tricouri la 15 lei, perechi de pantaloni scurţi la 30-40 de lei. Asta la Pull&Bear. La Zara era ceva mai „premium”, tricouri pe la 25-30 de lei. Am luat câteva chestii de purtat prin casă, că n-am putut să mă abţin. Şi pe urmă mi-am dat seama că nici la Obor nu găseam lucruri atât de ieftine. Poate doar la Dragonul Roşu să mai găsesc tricouri la preţul ăsta. Probabil tricouri aproape identice, dar asta e altă poveste.

Eu ştiu că sunt mici costurile de producţie, dar din ce-au ajuns să fie confecţionate hainele astea dacă costă, practic, nimic? Pentru că la costurile de producţie oricum mai adaugi chiria de mall, marketing, personal, parfumul ăla care se dă prin magazin, designul, etc. Sunt tot felul de costuri indirecte care se plătesc într-un tricou. Dacă el e mai ieftin decât în piaţă, cât de jos s-a ajuns cu producţia? 

În orice caz, nu-i semn bun. Nu cred că taie ăştia preţurile de capul lor. Nu văd vreun brand global să spună „ştiţi ce? cred că am făcut suficienţi bani, hai să mai scădem preţurile”.

IN Filme

GLOW

În ultima vreme am stat mai mult lipit de HBO Go, cu Westworld şi Handmaid’s Tale, ambele ajunse la sezonul 2. Excelente continuări ale poveştilor.

Însă Netflix revine în forţă cu câteva seriale pe care le aştept ca pe pâinea caldă.

Primul e continuarea First Team: Juventus. Practic, sunt alte 3 episoade din serialul documentar despre care v-am mai spus. Urmăresc un sezon întreg al lui Juve şi ar trebui să fie extraordinar, mai ales că s-au întâmplat o grămadă de lucruri în primăvară pentru italieni. Pe 6 iulie apar cele 3 episoade. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Probabil că niciodată. Niciun om normal la cap nu dă 1200 de lei dintr-un foc pe cărţi. Totuşi, ai putea să primeşti cărţi în valoare de 1200 de lei doar dacă te înscrii la un newsletter.

Şi nu e vorba de Elefant.ro, ci de newsletterul The CEO Library, la care ar trebui să te înscrii şi fără să-ţi dea cineva vreun premiu. Cărţile sunt doar un bonus. Cristina a povestit deja despre cum s-a născut ideea acestui giveaway şi urmează să revină cu un follow-up după ce se încheie campania. Eu unul sunt tare curios cât de bine a mers treaba şi cum s-a ferit de concursişti (deşi un teanc de cărţi în engleză nu cred că sunt chiar o prioritate pentru concursişti).

Ce trebuie să reţineţi e că mai sunt câteva zile în care puteţi să vă înscrieţi la un super newsletter cu recomandări de cărţi la care aveţi şi şansa de a câştiga o colecţie de cărţi despre cum să înveţi mai repede şi mai eficient lucruri. După ce expiră termenul ăsta o să vă puteţi înscrie oricum, but no books for you!

Apropo de Cristina, zilele trecute a apărut şi un articol scris de ea în DoR despre cum (şi de ce) a renunţat la Facebook la finalul anului trecut. Aici e un articol despre acel articol, probabil că va mai dura ceva până când apare versiunea online. Ce pot eu să vă spun e că de la momentul respectiv am devenit şi eu mai conştient de toate momentele în care scrollam aiurea pe Facebook, toate energiile negative cu care mă încărcam din comentarii şi statusuri şi am început s-o mai răresc. Nu sunt gata să renunţ de tot la cont (nici măcar n-am dezinstalat aplicaţiile de pe telefoane), dar măcar am făcut un pas în spate.

Revenind la The CEO Library, vă recomand newsletterul în primul rând pentru conţinutul lui, şi mai apoi pentru giveaway. Dacă aţi ajuns în punctul ăla în care aţi vrea să citiţi cărţi care să conteze cu adevărat în dezvoltarea voastră personală The CEO Library e o resursă excelentă. Dacă n-aţi ajuns încă în punctul ăla, mai aşteptaţi puţin 🙂

Meniu