Dacă n-aveţi sub 25 de ani, şi nu prea aveţi, că aşa îmi spun mie demograficele de pe Facebook şi Google, vă mai amintiţi cum arăta pasajul de la Universitate în anii 2000. Buticuri dubioase, culoare întunecate, aspect de labirint şi un restaurant McDonald’s fix în mijloc. Ba chiar era şi un Gregory’s în care mergeam prin facultate ca să mâncăm nişte sandvişuri când era prea aglomerat la Mc. Prin 2008 a fost curăţat tot, iar pasajul a intrat într-o etapă de modernizare. Nu mai ştiu cât a durat, dar ţin minte că Oprescu arăta minunea televiziunilor: „Iată, un pasaj prin care pot să treacă oameni!”

La început n-a fost decât un punct de prim ajutor şi un birou de orientare turistică. Apoi a apărut o cofetărie, s-a mai deschis şi o florărie, acum văd că a răsărit şi o farmacie. Cam aşa a evoluat situaţia şi în anii ’90, nu au apărut fast-foodurile peste noapte. Dacă nu suntem atenţi, o să ne trezim înapoi în anii 2000, şi nu doar din punct de vedere al guvernării, ci şi al acestui pasaj.

Sigur, o chestie banală la prima vedere. Dar dacă te gândeşti că cineva a dat şpagă ca să ia autorizaţie de construcţie acolo şi altcineva a avut suficient tupeu încă să ia banii şi să planteze nişte spaţii comerciale într-un loc ce trebuia să fie lipsit de aşa ceva, parcă se schimbă situaţia.