IN Casual stuff

Situaţia asta e pe lângă Hala Traian. Am remarcat-o într-un moment în care nu pricepeam de ce nu opresc maşinile. Eu circulam regulamentar pe zebră, aveam semnul în faţă, dar n-am văzut şi ce scria pe celălalt stâlp, mai ales că e cam şters şi puţin descifrabil.

Eu chiar mi-aş dori să înţeleg cum se interpretează situaţia asta. E sau nu e desfiinţată? Şi dacă e, de ce n-au acoperit semnul de trecere cu anunţul de desfiinţare? 

Nu mai întreb de ce n-a fost vopsită zebra, că n-are niciun sens. 

Între timp, poporul român a mai rupt o dată gardul despărţitor de pe Ziduri Moşi, ceea ce a creat o breşă. Sper să facă unul de beton!

Organizatorice

question_answer0
IN Casual stuff

Mai e puţin până la lansarea Recap-ului din acest an, avem şi o dată de lansare stabilită, plus multe alte surprize.

Între timp, am decis să mai bag o fisă cu Recap-ul lunar. Newsletterul Sunday’s Media Recap include recapitularea săptămânală (integral pe mail) şi o recapitulare lunară a celor mai importante evenimente din digital şi (social) media. De cea lunară n-am reuşit să mă ţin anul trecut, însă acum reiau lucrurile cu o dată clară: o să plece mailul în prima sâmbătă din lună (cu sumarul comentat al lunii trecute).  Citeşte tot articolul

IN Food

În urmă cu câteva luni am primit o pâine uriaşă şi ceva ştergar/milieu/whatever de la un brand. Am luat pâinea acasă şi, după ce am gustat-o, am devenit #fandemic. Era o pâine cu maia de vreo 2 kilograme, cu seminţe, o textură foarte densă şi cu un gust bun. Cred că am mâncat mai bine de o săptămână din pâinea aia, timp în care nu s-a întâmplat nimic rău cu ea. A durat aşa mult pentru că era destul de mare, dar şi pentru că era foarte săţioasă.

Eu mănânc destul de multă pâine (nu mă judecaţi, şi voi fumaţi sau beţi alcool des), aşa că a fost o adevărată surpriză să mănânc doar o felie de pâine din asta la o masă.

Am căutat mai multe detalii pe etichetă şi am ajuns pe siteul Mama Pan. N-am găsit pâinea pe care o primisem, probabil că a fost făcută pe comandă şi asta pentru că pâinea cu maia e destul de scumpă. Mi-a explicat la un moment dat cineva tot procesul de fabricare şi durează vreo 2-3 zile până când obţii pâinea din momentul în care te apuci să „lucrezi” la ea. Citeşte tot articolul

IN Masini

Acum câteva luni am făcut un drum scurt până la showroom-ul Volvo din Otopeni cu un prieten care avea mare nevoie de nişte piese de schimb vitale pentru maşina lui cea nouă: suzete, un elan de pluş, o umbrelă cu Volvo şi alte accesorii pentru obse pasionaţi. Ce mi-a atras atenţia la momentul ăla a fost că, deşi era un mare şantier pe partea de showroom, service-ul arăta impecabil. Am trecut prin service ca să ajungem la nişte birouri provizorii şi mă aşteptam să văd un service în care să pară că se lucrează sau ceva de genul. Nu unul murdar de ulei şi cu nişte mecanici-mineri, dar măcar nişte scule aruncate, puţină dezordine măcar sub maşinile alea care erau pe elevator. 

Am trecut mai departe cu gândul că poate au angajat nemţi şi s-a rezolvat problema cu ordinea şi disciplina.

Fast forward 5-6 luni mai târziu, am participat la deschiderea noului showroom Primus Auto (dealerul Volvo în România) şi am văzut la ce se lucra de zor prin vară.  Citeşte tot articolul

IN Web

E foarte mişto povestea asta cu algoritmii, până când ajunge să te încurce. Sau chiar să te controleze. Fără să ne dăm seama am început să integrăm tot mai des algoritmi în vieţile noastre, iar chestia asta e periculoasă. Avem algoritm care ne arată ştirile de pe Facebook. Altul care ne arată pozele de pe Instagram. Rezultatele din Google tot pe baza unui algoritm sunt afişate. Toate iau în calcul ce ne place nouă şi ne arată ce consideră că ne-am dori să vedem.

Netflix afişează şi el seriale tot pe baza unui algoritm. Iar asta te face să trăieşti într-o bulă chiar şi în ceea ce priveşte serialele.

Căutam zilele trecute Altered Carbon, care tocmai apăruse pe Netflix. Am intrat din aplicaţia de pe TV, recomandarea principală era Damnation (îl am şi pe ăla pe listă, vreau să-l văd la un moment dat). Am dat la New releases, nu era. La Trending now nu era. Nici la Netflix Originals. M-am tot plimbat pe acolo, apoi am intrat în aplicaţia de telefon, m-am gândit că poate fi o eroare pe TV, că n-am tocmai ultimul răcnet în domeniu. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În ultima vreme au reapărut evenimentele amuzanto-dubioase la care văd că dau attend şi oameni cu capul pe umeri. Mă rog, dau Interested sau Going, e cam acelaşi lucru, Facebook creează un story pe Newsfeed plecând de la informaţia asta.

Sigur le ştiţi. E evenimentul ăla cu eclipsa totală de soare, ăla cu autostrada Comarnic-Braşov şi multe, multe altele. Le vedem, râdem, dăm un share, un like, un haha, dăm şi un Going.

Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Instagram permite programarea postărilor prin intermediul unor aplicaţii externe (gen Hootsuite) conectate la API. Detalii.

Twitter introduce un premium API prin intermediul căruia brandurile pot avea acces la arhiva completă de tweeturi din 2006 până azi. Detalii.

Google lansează în beta noul Search Console. Detalii.

GMP PR are o divizie de Employer Branding. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: BT a lansat o aplicaţie de plată cu telefonul, Carousel Ads în Instagram Stories, Twitter Sponsored Moments, Instagram Type Mode.

IN Gânduri de zi cu zi

Aţi urmărit cu sufletul la gură toată povestea cu dezvăluirile #metoo? Da, şi eu. Chiar mă trezeam dimineaţa gândindu-mă ce vedetă a mai ciupit de fund vreo asistentă de la Hollywood acum 10 ani. 

Uitaţi-vă la graficul de mai jos (via). Ce vedeţi? Pot să vă spun eu ce văd: 58 de persoane din 97 care lucrau în Entertainment sau Media. 64, dacă punem şi muzicienii. Două treimi. Dacă vezi listele astea poţi să concluzionezi că e plin de nemernici la Hollywood. S-au adunat toţi profitorii şi violatorii.

Aveţi impresia că politicienii sau oamenii de afaceri sunt uşă de biserică? Nu, evident că nu, doar că ei au cu adevărat o putere asupra oamenilor care ar putea ieşi să reclame ceva. Putere sau bani, în funcţie de categorie. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Foto via

Super-bine v-am găsit la super-preview-ul despre Super Bowl. Al optulea an în care scriu articolul ăsta. Deja mi s-au terminat glumiţele despre cum e meciul ăsta supra-apreciat pentru că se uită multă lume şi brandurile bagă bani fără număr. Oricum, există o scădere a interesului la americani, au scăzut ratingurile puţin, a scăzut şi dorinţa de a practica fotbalul american, din cauza contuziilor ce provoacă boli grave.

Diverse

Super Bowl LII (adică 52) îi aduce faţă în faţă pe cei de la New England Patriots şi pe Philadelphia Eagles. Meciul este luni, 5 februarie, de la 1:30 ora României (adică duminică, 4 februarie, 6:30 Eastern Time). E transmis în România de Telekom Sport 1. Se joacă pe US Bank Stadium din Minnesota. Care arată super cool în exterior (1, 2). Vreo 66.000 de locuri are stadionul.

Pink va intona imnul naţional, iar Justin Timberlake va cânta în pauză. Remember nipplegate? Au trecut 14 ani de atunci! Şi tot se insistă pe ideea că a fost un accident 🙂 Citeşte tot articolul

IN Filme

Serialul ăsta tocmai ce-a apărut pe Netflix. Mi-a luat ceva să-l găsesc, a trebuit să dau cu search după nume, pentru că nu mi-l arăta deloc algoritmul. Dar despre problema asta cu altă ocazie.

Am văzut cam jumătate din el şi pot să spun că mi se pare bizar. Plotul e destul de simplu: un tip este adus să rezolve o crimă. Twist-ul constă în tot felul de amănunte futuriste. Acţiunea se petrece peste câteva sute de ani, într-un viitor în care oamenii au la dispoziţie un fel de chipuri/flash-uri prin care pot să-şi transfere toată memoria într-un alt corp. Dacă moare un corp, iei discheta, o bagi în alt corp, îţi reiei viaţa. Mă rog, o scoate altcineva pentru tine. Dacă cineva îţi distruge discheta, abia atunci ai murit de tot.

Universul creat de Richard Morgan e extrem de interesant, cu o serie de războinici de guerillă foarte bine antrenaţi, cu nişte bogătaşi care îşi securizează informaţia de pe dischete, îşi clonează corpul şi trăiesc sute de ani, cu nişte catolici ultra-religioşi care resping aceste tehnologii noi şi tot aşa. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am o prietenă care mi-a tot povestit în ultima vreme despre parfumurile de nişă şi cât de mişto sunt. Sincer să fiu văzusem tot felul de aduri dubioase pe diferite siteuri, dar eram convins că e ceva super fake, vreun gimmick de marketing menit să fraierească poporul.

Însă din câte am înţeles cică this is the new shit în materie de parfumuri. Un miros deosebit care persistă până la 48 de ore în unele cazuri. Cică ar fi atât de puternice încât nu poţi să stai în aceeaşi cameră cu o persoană care abia s-a dat cu parfumurile astea.

Ideea nu e chiar nouă, am găsit articole de prin 2013 pe tema asta, şi ţin minte că am tot văzut reclame în ultimii 2 ani (dar le-am ignorat cu graţie). Totuşi, trebuie să mă înţelegeţi, sunt doar un băiat simplu din Militari, lucrurile cool ajung mai greu la mine. 

Pe lângă mirosul diferit, mai e ceva special la parfumurile de nişă: preţul. Un astfel de parfum începe de pe la 700 de lei şi poate ajunge la 2-3000 de lei, poate şi mai mult. Sky is the limit. 

Momentan vreau să ajung prin vreun magazin să văd cum miros parfumurile astea, apoi să-mi şi iau eventual. Nu pot să stau toată viaţa cu un Declaration de Cartier de 70 de euro, ca toţi săracii.

Are cineva aşa ceva? Sau le-aţi testat?

Meniu